Primul ajutor in caz de

hemoragie

Calotă Simona
 Rezumat
• Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara
sistemului vascular, prin distrugerea totală sau
parţială a unui vas de sânge. Cauzele hemoragiilor
pot fi: traumatismele (contuzii, entorse, fracturi,
luxaţii, leziuni musculare), intervenţiile chirurgicale,
diferitele boli (ulcer gastro-duodenal, tuberculoză
pulmonară etc.). În funcţie de momentul în care se
produc, hemoragiile pot fi primare și secundare.
Articolul prezintă informații pe larg despre
hemoragii și primul ajutor în caz de hemoragie.
• În funcţie de tipul vasului care se rupe, se disting hemoragii arteriale
hemoragii venoase şi hemoragii capilare. Hemoragiile arteriale sunt
cele mai periculoase, deoarece sângele ţâşneşte ritmic şi cu forţă, ceea
ce face ca în scurt timp să se piardă o cantitate mare de sânge,
provocând moartea. În foarte puţine cazuri aceste hemoragii se opresc
spontan. Culoarea sângelui este roşu aprins (sânge oxigenat). Vasul
secţionat se observă în plagă (inel de culoare alb-gălbuie permiţând
stabilirea cu precizie a locului de unde curge sângele. Hemoragiile
venoase sunt mai puţin grave decât cele arteriale, deoarece sângele
venos circulă la o presiune foarte redusă faţă de presiunea din artere.
Culoarea sângelui este roşu-închis (deoarece conţine hemoglobină
redusă), iar curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga. Dacă
vasul secţionat nu este prea mare, hemoragia se poate opri printr-un
simplu pansament. Deoarece venele însoţesc întotdeauna arterele, se
poate întâmpla ca hemoragia să fie mixtă: arterială şi venoasă.
• Clasificarea hemoragiilor se poate face după
diferite criterii, dar oricare ar fi forma de
hemoragie, ea pune în pericol viaţa individului,
fie imediat prin pierderea unei cantităţi mari
de sânge, fie tardiv, prin posibilitatea repetării
şi extinderii sau intensificării sale. De aceea,
după recunoaşterea hemoragiei, aceasta
trebuie oprită cât se poate de repede, iar
supravegherea şi îngrijirea unei persoane cu
hemoragie trebuie făcută cu o deosebită
atenţie.
 Măsurile de prim ajutor în hemoragiile
externe

• Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi
extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral.
• Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
• Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă, în
funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
• Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele
necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi, precum şi în faţa unui membru
secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic
(preferabil) sau orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală,
ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru
hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului
inferior.
 Măsurile de prim ajutor în hemoragiile
interne

De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Semnele de recunoaştere a unei hemoragii
interne au fost enunţate anterior. Dacă este conştient, rănitul se aşază în decubit dorsal cu
picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în decubit
lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
• Accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
• Se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul
(cravată, curea);
• Se acoperă accidentatul cu o pătură;
• Nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator accentuează
hemoragia;
• Nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
• Obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.
1. „Manual de prim ajutor”, Editura Litera, 2014;
2. Moaca Gabriela-Monica, „Educatie pentru sanatate si prim ajutor”,
Editura Bibliotheca, 2015