Boala diareică acută la copii și adulți

GRUPA 9
DRAGOMIR ANA DEBORA
DRĂGULIN CRISTINA
DRĂGUȘIN ELENA
DUMITRACHE DENISA DANIELA
MĂLĂESCU ANTONIA
ENE MARIA MĂDĂLINA
TANRIVERDI MUSTAFA LATIF
MANDANA IOKASTI
IACOVIDOU SOFIA
 DEFINIȚIE

Diareea:
 în sens strict, greutatea scaunului zilnic depăşeşte 200 g
 din punct de vedere practic când un pacient are mai multe scaune de
consistenţă scăzută şi de frecvenţă crescută
 carcter acut < 3 săpt.
mai mult de 3 scaune apoase / zi
 caracter cronic > 3 săpt.
 poate fi însoțită de anorexie, vărsături, scădere acută în greutate, dureri
abdominale, febră
 dacă este severă sau prelungită, corpul se deshidratează
 DEFINIȚIE

Diareea la copii:
 o scădere în consistența scaunelor (lichid sau sfărâmicios) și / sau o
creștere a frecvenței evacuărilor (de obicei de 3 ori în 24 de ore)
 cu sau fără febră sau vărsături
 o schimbare a consistenței scaunelor față de consistența scaunelor
anterioare este un indiciu mai clar de diaree decât numărul de scaune,
în special în primele luni de viață
 diareea acută durează de obicei între 7 și 14 zile.
 EPIDEMIOLOGIE ADULȚI

Una dintre principalele cauze de deces în lume (în 1990 2,9 milione decese;
aprox.1,5 milioane decese copii / an )
1998, Foodborne Diseases Active Surveillance Network (un sondaj telefonic
aleatoriu, în care au fost intervievați 12,755 persoane cu vârsta medie de 40 de ani) :
 0,72 episoade diareice / persoană / an
 1,1 episoade diareice / persoană (15 – 24 ani) / an
 1,7 episoade diareice / persoană (25 – 44 ani) / an
 1,2 episoade diareice / persoană (45 – 64 ani) / an
• Conform unor studii din Canada și Europa de Vest 0,1 – 3,5 episoade diareice /
persoană / an
 EPIDEMIOLOGIE COPII

0,5 – 2 episoade/ copil mai mic de 3 ani/ an, în Europa

gastroenterita este pricipala cauză de internare a copiilor mai mici de 3 ani
cea mai frecventă cauză a gastroenteritelor este infecția cu rotavirus; în țările în care se administrează vaccin
împotriva rotavirusului, principalul agent infecțios devine norovirusul
cel mai comun agent bacterian este fie Campylobacter, fie Salmonella în funcție de țară
infecțiile intestinale sunt o cauză majoră a infecțiilor nosocomiale
Aprox. 9 % din internările din secțiile de pediatrie (SUA, copii < 5 ani)

Exista 2 vaccinuri orale pentru rotavirus: Rotarix si RotaTeq, introduse în Europa în 2006

Rotavirus – 7-81% din cauzele spitalizării

Norovirus -10-15% din cauzele spitalizării
Giardia si Cryptosporidium- 1-3% din cauzele spitalizării
 MECANISMELE PATOGENICE

Creșterea secreției intestinale, prin creșterea cantității de

adenozinmonofosfat ciclic datorată toxinelor produse de bacterii

Scăderea absorbției intestinale, prin distrugerea microvilozităților intestinale

Creșterea încărcării osmotice, prin acumularea în lumenul intestinal a unui

agent intestinal osmotic activ, nedigerabil (ex. Laxativ) care va atrage lichid

Creșterea motilității intestinale la pacienții cu sindrom de intestin iritabil,

neuropatie sau un intestin scurt secundar chirurgical
 CAUZE

Adulți Copii
1. Gastro-intestinale (obstrucție intestinală, dismotilitate, 1. Infecțioasă (virusuri: rotavirusuri, adenovirusuri
inflamație gastro-intestinală, malabsorbție, intoleranță la
enterice, Norwalk – cea mai frecventă etiologie
lactoză, sângerări gastro-intestinale)
este cea virală; bacterii: Campylobacter jejuni,
2. Reacții adverse la medicamente (antibiotice,
chimioterapice, colchicină, antiacide, sorbitol, laxative) Salmonella, Shigella, E. Coli, Vibrio cholera,
3. Intoxicații (metale grele, teofilină/cafeină, organofosfați/ Yersinia enterocolitica, Clostridium difficile,
carbamați, nicotină, ciuperci) Staphylococcus aureus; paraziți: Giardia
4. Intoxicații alimentare lamblia, Entamoeba histolytica)
5. Infecțioasă (gastroenterită infecțioasă (virală, bacteriană, 2. Intoxicații (insecticide anticolinesterazice,
parazitică), HIV, pneumonie, colită pseudomembranoasă) organofosfați, carbamați)
6. Endocrină/metabolică
3. Boli infecțioase (otită medie, infecție la nivelul
7. Ischemie mezenterică, colită ischemică
tractului urinar, invaginație, malrotația
8. Stres psihosocial
intestinului subțire, presiune intracraniană
9. Tumori
crescută, acidoză metabolică) care nespecific
produc diaree
 FACTORI DE RISC ÎN CAZ DE DIAREE SEVERĂ ȘI/SAU
PERSISTENTĂ

Factori etiologici
- rotavirusul este cel mai sever patogen enteric în diareea la copii
 principalii agenți patogeni, în diarea persistentă: rotavirus, norovirus, astrovirus, e. coli si
e. coli atipic (III C) , Giardia (I c), Cryptosporidium histolytica, Entamoeba histolytica ( III
C)
Factori legați de gazdă
 Vârsta fragedă
- incidența crescută a deshidratării sugarilor < 6 luni este în strânsă legatură cu expunerea la
rotavirus (III C) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută/ foarte scăzută)
- în țările dezvoltate, sugarii < 6 luni prezintă diaree severă și persistentă (II B) (indicație
puternică, dovezi de calitate scazută)
FACTORI DE RISC ÎN CAZ DE DIAREE SEVERĂ ȘI/SAU PERSISTENTĂ

 Modul de hrănire
 alăptatul poate reduce riscul de diaree la copii
 Bolile cronice sau afecțiuni ale sistemului imunitar
 copii cu afecțiuni ale sistemului imunitar prezintă un risc crescut de a dezvolta
mai des și mai sever diareea
 malnutriția și afecțiunile sistemului imunitar sunt factori de risc pentru diareea
parazitică persistentă, în țările în curs de dezvoltare
 Clostridium difficile este principalul agent infecțios al diareei severe prezente
în afecțiuni precum boală inflamatorie intestinală, cancer
FACTORI DE RISC ÎN CAZ DE DIAREE SEVERĂ ȘI/SAU PERSISTENTĂ

Starea clinică a copiilor

 lipsa apetitului, febra, starea de vomă și mucusul în scaun sunt frecvent associate
cu diareea persistentă (III C)
 febra, deshidratarea severă și letargia sunt specifice în infecția cu rotavirus,
evidențiază dezvoltarea în mod sistematic și sunt asociate cu diareea severă ( III C)
Factori legați de mediu și socioeconomici
- copii care merg la gradiniță prezintă un risc crescut de a dezvolta diareea ușoară sau
severă în comparație cu copiii care stau acasă
- în Europa, există o evidență slabă a legăturii dintre nivelul socioeconomic scăzut și
severitatea și persistența diareei ( III C)
 MANIFESTĂRI CLINICE

 Scaune frecvente de consistență scăzută, cu o rată mai mare de 200 g/24h

 Dureri abdominale
 Crampe
 Greață, emeză
 Dureri de cap
 Febră
 Dureri musculare
 Semne ale deshidratării
 Scădere în greutate
 EVALUAREA CLINICĂ ȘI SEVERITATEA BOLII

 Semne ce indica necesitatea unei vizite la medic:

- O evaluare telefonică poate fi adecvată în managementul gastroenteritei acuta necomplicate sau pentru a evalua necesitatea unei
vizite medicale
- Sugarii și copii mici cu gastroenterită acută ar trebui sa fie luați în considerare pentru o evaluare medicală în cazul în care
oricare dintre următoarele caracteristici sunt prezente:
  Vârstă<2 luni (III, C) (indicație puternică, dovezi de calitate scazută)
 
 boli severe de fond (de exemplu, diabetul zaharat și insuficiență renală) (Vb, D) (indicație puternică, dovezi de foarte slabă
calitate)
 
 vărsături persistente (III, C) (indicație puternică, dovezi de slabă calitate)
 
 diaree- cu volume de scaun crescute (>8 episoade / zi) (III, C) (indicație puternică, dovezi de calitate scazută)
 
 semne raportate de deshidratare severă (Vb, D) (indicație puternică, dovezi de foarte slabă calitate)
 EVALUAREA CLINICĂ ȘI SEVERITATEA BOLII

Cum este evaluată deshidratarea?

- Cel mai bun mod de a aprecia nivelul de deshidratare este pierderea procentuală din greutatea corporală
- Clasificarea în subgrupuri (este o bază esențială pentru un tratament adecvat):
a. lipsa deshidratarii sau deshidratare- minimă,
b. deshidratare ușoară până la moderată
c. deshidratare severă
- Rapoartele parentale a simptome lor deshidratării sunt lipsite de specificitate astfel încât nu pot fi utile din
punct de vedere clinic; in orice caz, raportul parental al producției normale de urină scade probabilitatea
prezenței unei deshidratări
- Sugarii și copii cu scaune și vărsături foarte frecvente prezintă cel mai mare risc de deshidratare
- Testele clinice pentru deshidratare sunt imprecise
- Cele mai bune 3 semne de examinare și evaluare a deshidratării sunt: timpul prelungit pentru reumplerea
capilara, turgescenta anormala a pielii și tipul anormal de respirație.
 EVALUAREA CLINICĂ ȘI SEVERITATEA BOLII

Caracterizarea deshidratării
 Scorul de evaluare clinică a deshidratării
 Scor = 0  nedeshidratat
 Scor = 1-4  prezența unei deshidratări
 Scor = 5-8  deshidratare moderată/severă

Caracteristici 0 1 2

Somnolență, moliciune,
Sete, agitație sau letargie,
Aspect general Normal temperatură scăzută,
irascibilitate la atingere
transpirații ± comatoză

Ochii Normal Ușor adânciți în orbite Foarte adânciți în orbite

Mucoasele (limba) Ude Lipicioase Uscate

Lacrimile Prezente De frecvență redusă Absente
 EVALUAREA CLINICĂ ȘI SEVERITATEA BOLII

 Scorul Vesikari (apreciază gradul de severitate al deshidratării)

- Scor = 0-8 ușoară
- Scor = 9-10 moderată
- Scor ≥ 11 severă
Puncte 0 1 2 3
Durata diareei (h) 0 1-96 97-120 ≥ 121
Numarul maxim de scaune
0 1-3 4-5 ≥6
diareice in 24h
Durata crizei de voma
0 1-24 25-48 ≥ 49
(ore)
Numarul maxim de
0 1 2-4 ≥5
episoade vomitive per 24h
Valoarea maxim atinsa a
<37.0 37.1-38.4 38.5-38.9 ≥ 39.0
febrei 0C
Tipul de ingrijire medicala
0 - spitalizare UPU
necesara
Tratament - rehidratare i.v. spitalizare -
 EVALUAREA CLINICĂ ȘI SEVERITATEA BOLII

Deosebirile dintre diareea de cauză bacteriană și cea de cauză virală

Agent patogen bacterian: febră mare (>40 0 C), sânge in fecale cu semnificație
clinică, dureri abdominale și implicarea sistemului nervos central
Agent patogen viral: vărsăturile și simptomele respiratorii

 Arborele de decizie în vederea stabilirii terapiei și diagnosticului la

pacientul adult cu diaree acută:
 DIAGNOSTIC
ADULȚI
 se stabilește de către medic în urma
examenului clinic și/sau a rezultatelor obținute
din evaluarea coproculturii (diferențiere între
diareea de cauză infecțioasă și cea
neinfecțioasă)
evaluarea materiilor fecale se realizează în
cazul în care diareea este moderat-severă cu o
persistență mai mare de 7 zile;
 analiza microbiologică a scaunului are ca
scop determinarea etiologiei diareei și
stabilirea unui plan terapeutic
COPII
se recurge la analiza microbiologică doar în cazul
prezenței unei boli cronice, în condiții severe, la cei
cu simptome prelungite datorate unui tratament în
curs;
nu se recurge în mod uzual la măsurarea proteinei C

reactive sau a procalcinei;
nu se recomandă evaluarea markerilor din fecale

pentru diferențierea între diareea bacteriană și cea
virală;
endoscopia se utilizează doar pentru diferențierea de

debutulunei posibile boli inflamatorii intestinale;
este necesară evaluarea gradului de deshidratare

 TRATAMENT

În urgență tratarea / excluderea cazurilor de diaree amenințătoare de viață

Indicatii pentru spitalizare la copii
- în caz de: șoc, deshidratare severa ( >9% din greutatea corporala), anormalitati neurologice (letargie,
crize), voma neregulata sau biliara, rehidratare orala nereusita, suspiciune de intervenție
chirurgicală, lipsa posibilității unei îngrijiri adecvate la domiciliu

Pași: 1. REHIDRATARE (i.v. în cazurile de deshidratare semnificativă)

2. tratament în funcție de diagnosticul diferențial

Diareea noninfecțiioasă  internare și tratament intensiv

Diareea idiopatică (ATB, laxative, antiacide, AINS, etc.)
 simptomele se remit la oprirea tratamentului
 nu sunt indicate metronidazolul sau vancomicina
 TRATAMENT – ADULȚI

 Diareea infecțioasă
 Antibioterapia este recomandată doar excepțional, nicidecum ca tratament de rutină (de
exemplu, în diareea călătorului), din cauza recțiilor adverse și a faptului că majoritatea
cazurilor de diaree sunt în urma unor infecții virale, nu bacteriene
 Când se prescriu ATB, alegerea se face empiric, dintre următoarele medicamente:
Lefloxacina-500mg oral în doză unică (b) sau x 3 ori/zi
Ciprofloxacin-750mg oral în doză unică (b) sau 500 mg oral x 3 ori/zi
Ofloxacin 400mg oral în doză unică(b) sau x 3 ori /zi
Azitromicina (c,d) 1000 mg oral în doză unică (b) sau 500 mg oral x 3 ori/zi (d)
Rifaximin (e) 200mg oral x 3ori/zi
 TRATAMENT – ADULȚI

Mențiuni!
a) Tratamentul cu antibiotice poate fi combinat cu loperamid, 4mg prima doză,
apoi 2 mg după fiecare scaun, nu mai mut de 16 mg/zi
b) Dacă simptomele nu trec în 24 de ore, se competeaza cu antibioterapie de 3 zile
c) Utilizați empiric ca tratament de primă intenție în Asia de sud-est și India,
pentru a combate Camphylobacter-ul rezistent la fluorochinolone sau în alte
zone geografice în caz de suspiciune a prezenței Camphylobacter-ului rezistent
sau a E. Coli enterotoxică prezentă
d) Se preferă regim pentru dizenterie sau diaree febrilă
e) Nu se folosesc dacă există suspiciuni de infecții cu Campylobacter, Salmonella,
Shigella sau alte cauze de diaree invazivă
 TRATAMENT – ADULȚI
1. Antibioterapie
Medicament Dozare
în afecțiuni de severitate
500 mg doza unica sau
Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi
(Cipro®)
timp de 3 zile
Trimetoprim/sulfa 160 mg/800 mg doza
în afecțiuni de severitate
metoxaxol unica, 160 mg/800 mg de
(Bactrim®) 2 ori pe zi timp de 3 zile
3 ml sau 2 tablete la
fiecare 30 min, în total 8
doze; se repetă a doua zi
Subsalicilat de Bi
(Pepto Bismol ®) Profilaxie: se mestecă 2
tablete la fiecare masă și
înainte de culcare
2. Agenți care reduc motilitatea
Comentarii Medicament Dozare Comentarii
toxicitatea salicilaților
30 ml sau 2 tablete la poate apărea la doze
moderată; se urmează
tratamentul 3 zile daca Subsalicilat de Bi fiecare 30 minute în excesive; poate apărea
(Pepto bismol®) total 8 doze; se repetă a encefalopatie
doza unică eșuează
doua zi bismutică la pacienții
cu HIV
4 mg inițial, apoi 2 mg
moderată agent de elecție, de
după fiecare scaun
Loperamid nelegat, nu mai mult de
primă linie, care reduce
(Imodium®) motilitatea, cu minime
2 zile; maximum 16
efecte centrale opioide
mg pe zi
în afecțiuni ușoare și
recomandat ca agent de
profilaxie
Difenoxilat și 4 mg de 4 ori pe zi, linia a doua, cu efecte
mai puțin de 2 zile centrale opioide mai
atropină (Lomotil®)
pronunțate
 TRATAMENT – ADULȚI

4. Evitarea agenților care agravează

3. Reechilibrare hidrică
diareea

Deshidratare ușoară (fără vărsături): Alimente permise:

rehidratare orală
(de elecție: băuturi ce conţin glucoză,
soluții de rehidratare orală - SRO)
pacienții trebuie să bea 30-50
ml/kg la 4 ore
Deshidratare moderată:
pacienţii trebuie să 10 bea
100ml/kg la 4 ore.
carbohidraţi complecşi (banane, pâine, orez)
cartofi
biscuiţi
iaurt ce conţine Lactobacillus
 De evitat : cafeina, guma de mestecat cu sorbitol,
fructele crude
 TRATAMENT - COPII

1. REHIDRATARE
• De primă linie, SRO cu osmolaritate redusă (50/60 mmol/L Na) (exemplu, soluție ESPGHAN) (I, A) (indicație puternică,
dovezi de calitate moderată)
• Dacă diareea copilului este însoțită de vomă, rehidratarea cu soluții de electroliți per os, se face în doze mici, treptat, în
funcție de tolerență

2. REGIM ALIMENTAR
 Alimentația trebuie reluată imediat după terapia de rehidratare
 Consumul de lapte fără lactoză, la copii < 5 ani, spitalizați (II, B) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută)
 Dieta pe bază de pâine, orez, măr, toast nu a fost studiată și nu este recomandată (Vb, D) (indicație puternică, dovezi de
calitate scăzută)
 Se interzic băuturile cu un procent crescut de zahăr (III, C) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută)
 Consumul de banane verzi scade diareea cu sânge

* ESPGHAN = European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology, and Nutrition

SRO = Săruri de rehidratare orală
 TRATAMENT - COPII

3. TRATAMENT FARMACOLOGIC
a) Antiemetice
Ondansetron (II, B) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută)
- copii ≥ 2 ani, 0.15 mg/kg po sau i.v.
- Se recomandă o asigurare a siguranței înainte de utilizare
Nu există dovezi care să încurajeze utilizarea altor antiemetice la copii (II, B) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută)

b) Medicamente care reduc motilitatea intestinală

 Loperamidul nu este indicat în tratamentul copii (II, B) (indicație puternică, dovezi de calitate foarte scăzută)

c) Adsorbante
 Diosmectită (II, B) (indicație slabă, dovezi de calitate moderată)
 Diosmectică + LGG are același răspuns ca LGG, de aceea nu se justifică asocierea (II, B) (indicație slabă, dovezi de calitate
scăzută)

* LGG = Lactobacillus GG
 TRATAMENT - COPII

d) Medicamente antisecretorii
 Racecadotril (II, B) (indicație slabă, dovezi de calitate moderată)
 Nu este recomandat subsalicilat de bismut (III, C) (indicație puternică, dovezi de
calitate scăzută)
 Zinc  copii > 6 luni, în țările în curs de dezvoltare
 nu este necesar în regiunile în care deficiența de Zn este rară
(I, A) (indicație puternică, dovezi de calitate moderată)
e) Probiotice
 Tratamentul cu probiotice, însoțit de SRO reduce durata și intensitatea
simptomelor (I, A) (indicație puternică, dovezi de calitate moderată)
 TRATAMENT - COPII

Tulpini de probiotice Calitatea probei Recomandarea Doza

Probiotice cu recomandare pozitivă
LGG Scăzută Puternică ≥ 1010 CFU/zi (5-7 zile)
Saccharomyces 250–750 mg/zi (5-7
Scăzută Puternică
boulardii zile)
Lactobacillus
Foarte scăzută Slabă 108-3x108 (5-7 zile)
reuteri DSM 17938

Minimum 5 doze de
Lactobacillus 1010 CFU pentru 48 h;
acidophilus LB, maximum 9 doze de
Foarte scăzută Slabă
nerezistent la 1010 CFU pentru 4.5
încălzire zile

*CFU =unitate formatoare de colonie

RTC = proces controlat aleatoriu
 TRATAMENT - COPII

Tulpini de probiotice Calitatea probei Recomandarea Motivul

Probiotice cu recomandare negativă

Probleme de siguranță
(posibilitatea de a fi
Enterococcus faecium
Scăzută Puternică mediu de dezvoltare a
(tulpina SF68)
genelor
vancomicinrezistente)
 Tulpini de probiotice Calitatea probei
Probiotice nerecomandate
E coli Nissle 1917 Foarte scăzută
L acidophilus Foarte scăzută
L acidophilus rhamnosus Moderată
L paracasei ST11 Moderată
Motivul nerecomandării
Probleme metodologice
Tulpini neindentificate
Doar un RCT disponibil
Doar un RCT disponibil

L acidophilus, L rhamnosus, B longum, S Doar un RCT disponibil; Tulpini neindentificate

Moderată
boulardii

Foarte scăzută Doar un RCT disponibil

L helveticus R0052, L rhamnosus R0011

Bacillus mesentericus, Clostridium butyricum,

Foarte scăzută Doar un RCT disponibil; Tulpini neindentificate
Enterococcus faecalis

L delbrueckii var bulgaricus, L acidophilus,

Foarte scăzută Doar un RCT disponibil
tulpina termofilă, B bifidum

Bifidobacterium lactis Bb12 Fără date Lipsă de evidențe

B lactis Bb12, tulpina termofilă TH3 Foarte scăzută Doar un RCT disponibil
Bacillus clausii Scăzută Doar un RCT disponibil

L acidophilus, L paracasei, L bulgaricus, L

plantarum, B breve, B infantis, B longum, Str Foarte scăzută Doar un RCT disponibil; Tulpini neindentificate
thermophiles

L acidophilus, B infantis Foarte scăzută Tulpini neindentificate

L acidophilus, B bifidum Foarte scăzută Tulpini neindentificate
 TRATAMENT - COPII

f) Prebiotice
Nu sunt recomandate (II, B) (indicație slabă, dovezi de calitate scăzută)

g) Antibioterapie
 ATB nu se recomandă uzual
 TRATAMENT - COPII

Agent patogen Indicație ATB de elecție

Shigella În infecție dovedită sau empiric Oral: azitromicină (12 mg/kg
doză de atac, urmată de 6 mg/kg
timp de 4 zile); parenteral i.v., i.m.:
ceftriaxonă (50 mg/kg, 2-5 zile)
Salmonella este indicat doar la copii cu risc Ceftriaxonă (50–100 mg/kg/zi)
crescut de complicații
Campylobacter Pentru gastroenteritele dizenterice; Azitromicină (10 mg / kg/zi, 3 zile,
eficient în primele 3 zile de la debut sau o doză unică de 30 mg/kg)
Escherichia coli În principal pentru diareea Azitromicină 10 mg / kg/zi, 3 zile
călătorului
Vibrio cholerae In prezența unui istoric de călătorii Azitromicină (10 mg / kg/zi, 3 zile,
recente sau o doză unică de 20 mg/kg)

Clostridium difficile Pentru cazuri moderate sau severe Metronidazol (30 mg/ kg/ zi, 10
zile)
 TRATAMENT - COPII

 Antibioterapia empirică în cazuri sporadice

• ATB se alege în funcție de gradul de răspândire al Shigellei, Campylobacterului și Salmonellei în
regiunea respectivă (și de rezistența lor) (Va, B) (indicație puternică, dovezi de calitate moderată)
• În cazul copiilor cu diaree apoasă, se administrază doar dacă pacientul a fost plecat într-o călătorie
de curând sau a fost expus la holeră (Va, D) (indicație puternică, dovezi de calitate moderată)
• În diareea cu sânge nu se administrează ATB decât după confirmarea infecției cu Shigella (Va, B)
(indicație slabă, dovezi de calitate slabă)
• Calea parenterală este recomandată în următoarele cazuri (Va, D) (indicație slabă, dovezi de
calitate slabă):
 incapacitatea utilizării căii orale (vomismente)
 pacienți imunodeprimați, cu febră
 intoxicație severă, bacteriemie
 sugari și nou-născuți < 3 luni, cu febră
 TRATAMENT - COPII

 Tratamentul în gastroenterite de cauză parazitară

- Antiparazitarele nu se recomandă uzual
 Se iau în calcul când simptomele sunt severe (III, C) (indicație puternică,
dovezi de calitate foarte scăzută)
 Cazurile grave de giardioză se tratează cu metronidazol, nitazoxanidă,
albendazol sau tinidazol (III, C) (indicație slabă, dovezi de calitate scăzută)
 Criptosporidioza trebuie tratată în primul rând la copii imunodeprimați, cu
nitazoxanidă (III, C) (indicație puternică, dovezi de calitate scăzută)
 Colita amoebică trebuie tratată cu metronidazol (III, C) (indicație
puternică, dovezi de calitate scăzută)
 TRATAMENT - COPII

 Tratamentul antiviral
 Nu există un tratament specific (Vd, D) (indicație puternică, dovezi de
calitate foarte scăzută)
 Infecțiile severe cu citomegalovirus, în special la copii imunodeprimați,
trebuie tratat cu ganciclovir (III, C) (indicație puternică, dovezi de
calitate scăzută)
 Imunoglobulinele orale pot fi luate în calcul la pacienții spitalizați
infectați cu rotavirus (III, C) (indicație slabă, dovezi de calitate foarte
scăzută)
 PREVENȚIE

Se recomandă consilierea pacienților ce prezintă risc crescut de complicații în caz

de sindrom diareic
Consilirea pacienților înainte de călătorii pentru evitarea toxiinfecțiilor
alimentare specifice diareei călătorului
Spălarea și dezinfectarea mâinilor în mod frecvent și corect

Profilaxie
o Subsalicilat de Bi la persoane ce nu prezintă CI
o Nu sunt recomandate probioticele, prebioticele și simbioticele pentru profilaxia
diareei călătorului;
o Antibioterapie la persoane cu risc crescut de complicații; pe termen scurt
 BIBLIOGRAFIE

1. Norton J. Greenberger, „Diarrhea”, Merck Manual

2. Deborah M. Consolini, „Diarrhea in Children”, Merck Manual
3. Mark S. Riddle, Herbert L. DuPont, Bradley A. Connor, ”ACG Clinical Guideline: Diagnosis,
Treatment, and Prevention of Acute Diarrheal Infections in Adults”, Am J Gastroenterol 2016,
111:602–622
4. M. Farthing, M. Salam, „Acute diarrhea in adults and children: a global perspective”, World
Gastroenterology Organisation Global Guidelines, February 2012
5. Tintinalli Judith E., „Medicina de urgență – Ghid pentru studiu comprehensiv”, ediția a VI – a, vol.
1, Ed. Alpha MDN, pag. 624-629; 914-917
6. Alfredo Guarino, „European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology, and
Nutrition/European Society for Pediatric Infectious Diseases Evidence-Based Guidelines
for the Management of Acute Gastroenteritis in Children in Europe: Update 2014”, JPGN
Volume 59, nu1, iulie 2014