C2- Particularităţi ale aplicării principiilor didactice

la disciplina de specialitate (PSIHOLOGIE, ISTORIE)

 Conceptul de principiu didactic

Principiile didactice=norme orientative, teze

generale cu caracter director, care pot da
procesului didactic un sens funcţional.

Aceste principii sunt rezultatul generalizării

experienţei parcurse de zeci de generaţii de
profesori, ceea ce le dă un caracter continuu
perfectibil (elaborate în secolul al XVII-lea de către
pedagogul ceh Comenius).
 Normativitatea pedagogică

 Sistemul principiilor didactice

= set de cerințe cu caracter legic privind esența procesului de învățământ;
= teze normative, idei generale în organizarea şi conducerea activității instructiv-
educative;
= norme sau reguli didactice care se aplică în activitatea de predare-învățare-
evaluare.
Principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar;
 au valoarea orientativă pentru activitatea profesorului;
 au caracter deschis şi dinamic;
 respectarea lor asigură un echilibru procesului de învățământ.
 Principiile didactice îndeplinesc următoarele funcţii:

• orientează traseul educativ înspre obiectivele pe care şi

le-a propus profesorul;
• normează practica educativă, deoarece intervine
obligaţia de a fi respectate nişte reguli psihologice,
pedagogice, deontologice, ştiinţifice;
• prescriu modurile în care se relaţionează cunoştinţele
cu situaţiile de învăţare;
• reglează activitatea educativă atunci când e necesară o
reconsiderare a rezultatelor şi a performanţei şcolare.
 Principiile didactice se definesc prin:
• caracterul general – ele vizează toate componentele
funcţionale ale procesului de învăţământ indiferent de
nivelul de şcolarizare;
• caracterul sistemic este reliefat de interdependenţa
dintre procesele didactice, respectiv necesitatea de a fi
aplicate ca un ansamblu;
• caracterul dinamic (deschis) : principiile didactice
evoluează prin restructurări şi recombinări dictate de
contextul educaţional general şi de experienţa fiecărui
dascăl
 Principiile didactice.Caracteristici generale
(M. Ionescu, I. Radu)

• caracter general
• caracter dinamic
• caracter obiectiv
• caracter sistemic
• caracter unitar
 Sistemul principiilor didactice

1. Principiul intuiției/principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional/concret şi abstract în

învăţare

2. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştințelor , priceperilor, deprinderilor;

3. Principiul însuşirii temeinice a cunoştințelor, deprinderilor şi priceperilor

4. Principiul respectării particularităţilor psihoindividuale şi de vârstă/principiul accesibilității

şi individualizării învățării;

5. Principiul unității dintre teorie și practică/legării teoriei cu practica

6. Principiul sistematizării şi continuității în învățare

7. Principiul asigurării conexiunii inverse/feed-back-ului/retroacțiunii

8. Principiul participării active şi conştiente a elevului în învăţare;

9. Principiul unității între predare-învățare-evaluare

 O altă reconsiderare a principiilor de pe
poziţia psihologiei educaţiei
(M. Ionescu)
 principiul psihogenetic al stimulării şi accelerării
dezvoltării stadiale a inteligenţei;
 principiul învăţării prin acţiune;
 principiul construcţiei componenţiale şi
ierarhice a structurilor intelectuale;
 principiul dezvoltării motivaţiei pentru învăţare.
 Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară (2002)

 Principiul participării conştiente şi active a elevilor în

activitatea de învăţare;
 Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional, dintre
concret şi abstract;
 Principiul sistematizării, structurării şi continuităţii;
 Principiul legării teoriei cu practica;
 Principiul accesibilităţii sau al orientării după
particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;
 Principiul temeiniciei şi durabilităţii rezultatelor obţinute
în procesul de învătământ.
 Caracterizarea principiilor didactice

1. Principiul integrării teoriei cu practica

• Principiu cu caracter general, prevede ca tot ceea ce se
însuşeşte în activitatea didactică să fie valorificat în activităţi
ulterioare (activităţi de învăţare sau activităţi materiale).
• Acest principiu ne invită la un dialog permanent între teoretic şi
practic. El poate fi respectat de educatori prin: corelări,
exemplificări, supunerea elevilor la exersări, exerciţii, incitarea
elevilor la cercetare ştiinţifică în cercuri aplicative, interpretarea
unor fenomene sociale, rezolvarea de probleme, modelări care
trimit la situaţii reale, punerea elevilor în situaţia de a iniţia şi
coordona o acţiune (pentru a-şi da seama de dificultăţile reale)
etc.
2. Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi
individuale

Are două dimensiuni:

• principiul se bazează pe relaţia psihologică între învăţare
şi dezvoltare;
• a doua dimensiune vizează respectarea particularităţilor
individuale
3. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor, deprinderilor,
priceperilor

• Esenţa acestui principiu vizează: cunoştinţele şi

deprinderile stipulate prin planuri, programe, manuale,
activităţi practice – să fie astfel selectate, articulate şi
expuse încât ele să poată fi asimilate şi valorificate optim
de către elevi.
• Momentul principal al accesibilizării este lecţia pregătită
şi susţinută de către profesor (expunerea unui material
trebuie făcută astfel încât acesta să fie înțeles, interpretat
şi acceptat).
• Solicitarea elevilor să fie maximă, în limitele posibilului
şi necesarului.

• Profesorul trebuie să cunoască nivelul dezvoltării

actuale şi să prevadă evoluţia ulterioară, deoarece o
sarcină de învăţare prea uşoară predispune la delasare
şi inactivitate, iar o sarcină prea dificilă conduce la
blocaj şi stoparea oricărei activităţi.
4. Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare

• Principiul asigură înţegrarea noţiunilor şi ideilor în

sisteme explicative complexe (elevul va fi capabil – în
timp, pe parcursul învăţării - să explice coerent şi
sistematic realitatea).

• Este un principiu care angajează atât nivelul

macroeducaţonal (politicile şcolare) cât şi nivelul
microeducaţional (care vizează procesele didactice
propriu-zise, respectiv predarea şi învăţarea coerentă şi
continuă).
 Sistematizarea cunoştinţelor, asigurată de logica internă a
disciplinei vizează:

• predarea integrată a informaţiilor

• conexarea şi corelarea informaţiilor
• înlănţuirea armonioasă a temelor, noţiunilor, principiilor,
regulilor, explicaţiilor
5. Principiul participării active şi conştiente a elevului în
activitatea de predare, învăţare, evaluare
• Esenţa acestui principiu: cere ca elevii să-şi însuşească
ceva (cuvinte, principii, deprinderi etc.) numai în
masura în care au înţeles şi să participe singuri şi
conştienţi la aflarea cunoştinţelor pe care profesorii le
propun la un moment dat.
• Activizarea elevilor cere implicarea în predare şi
mentinerea lor într-o încordare placută, trezvie
intelectuală, dorinţă de a căuta singuri soluţiile
adecvate la propunerea de situaţii-problemă de către
profesor (dificultăţi teoretice / practice).
6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor
• învăţarea temeinică constă în calitatea ei de a produce
rezultate consistente
• învăţarea temeinică este opusă superficialităţii/învăţării
în asalt / lucrului de mântuială
• este o învăţare profundă şi de durată
• temeinicia învăţării depinde şi de dimensiunea practică
a învăţării
7. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştințelor,
priceperilor și deprinderilor

Cerințe:

 participarea conştientă a elevului la actul învățării,

respectiv ÎNȚELEGEREA cât mai clară şi profundă a
materialului de învățat;
 participarea activă presupune EFORT PERSONAL
(VOLUNTAR), implicarea elevilor într-o multitudine de
activități: ascultare, scriere, dezbatere, experimentare,
rezolvare de probleme, creație etc.
8. Principiul intuiţiei (corelaţiei dintre senzorial – raţional, dintre
concret - abstract)

• cere valorificarea experienţei de cunoaştere senzorială a elevului

şi cuplarea acesteia cu abstractizarea
• predarea şi învăţarea folosesc acest principiu deoarece:
caracterul concret al gândirii elevului explică de ce acesta
asimilează mai uşor materia de învăţat dacă îi este solicitată
intuiţia sensibilă
• intuiţia este solicitată de nevoia de a surprinde legăturile subtile
ale evenimentelor şi de a evidenţia caracteristicile
• cere valorificarea pedagogică a unei bogate experienţe cognitive
apelând la ilustrări, exemplificări, corelări ale denumirilor cu
diverse imagini, reprezentări grafice, cuplarea învăţării teoretice
cu aplicaţia practică
9. Principiul conexiunii inverse (retroacţiunii/feed-back-ului)

• mecanism de reglare a proceselor de

comunicare didactică;
• reglare complexă (retroacţiune pozitivă) cu
accent pe reuşită;
• reglarea simplă (retroacţiune negativă)
evidenţiază aspectele negative, lipsa
comportamentului aşteptat, disfuncţiile,
dificultăţile, şi erorile;
• are rol de comandă, de control şi de
ameliorare.
 Clasificarea principiilor didactice

I. După domeniul de referință (principii cu caracter general,

deci aplicabile în toate momentele procesului instructiv şi
la toate componentele acestuia)
• principiul integrării teoriei cu practica
• principiul respectării particularităţilor de vârstă şi
individuale

II. După modul cum influenţează conţinutul învăţământului

• principiul accesibilităţii cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor
• principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare
III. După modul cum amprentează metodologia
didactică şi formele de organizare a activităţii
• principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre
concret şi abstract în predare-învăţare (numit şi
principiul intuiţiei)
• principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor
• principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi
abilităţilor

Clasificarea vizează nivelele procesului de învăţare

care sunt supuse acţiunii acestor principii.