CONTABILITATE ȘI GESTIUNE

FISCALĂ

Conferentiar univ. dr. Gabriel Jinga

Departamentul de Contabilitate si Audit
ASE Bucuresti
BIBLIOGRAFIE
1. Lucian Tatu coord. - Fiscalitate. De la lege la practica,
Editia 8, Ed C.H. Beck 2013
2. Vasile Raileanu coord. - Abordari contabile si fiscale
privind impozitele si taxele, Editura Economica 2009
3. I. P. Pantea, Gh. Bodea - Contabilitatea financiara
romaneasca, Ed Intelcredo 2015
4. Ana Morariu - Contabilitate si fiscalitate de la teorie la
practica, Ed. Ex Ponto, 2005

5. Nicoleta Vintila – Fiscalitate, Ed. Silvy, 2007

2
BIBLIOGRAFIE
1. Legislatie:
a) Codul fiscal actualizat la 01.10.2016 + normele metodologice de
aplicare (Legea 227/2015)

b) Codul de procedura fiscala actualizat la 01.10.2016 (Lege

207/2015)

c) Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale

individuale şi situațiile financiare anuale consolidate actualizate
aprobate prin Ordinul 1802/2014

d) Documentele financiar-contabile aprobate prin ordinul

2634/2015
2. www.anaf.ro, www.mfinante.ro, 3
STRUCTURA CURS
1. Notiuni generale privind fiscalitatea si contabilitatea – 2
cursuri
2. Contabilitatea si fiscalitatea remunerarii factorului uman –
3 cursuri
3. Contabilitatea si fiscalitatea impozitului pe veniturile
obtinute de persoanele juridice - 4 cursuri
4. Contabilitatea si fiscalitatea impozitelor indirecte – 4
cursuri
5. Contabilitatea altor impozite si taxe – un curs

4
CURS 1,2 - NOTIUNI GENERALE PRIVIND
FISCALITATEA SI CONTABILITATEA
 Notiuni generale

 Surse de drept fiscal

 Sistemul fiscal

 Relatia contabilitate fiscalitate

5
NOTIUNI GENERALE
Principalele resurse ale statului:
 impozite: obligatorii, nerambursabile, fără
contraprestaţie directă din partea statului

 taxe: obligatorii, nerambursabile, cu contraprestaţie

directă din parte statului

 contributii: obligatorii, nerambursabile, cu/fără

contraprestaţie directă din parte statului

6
NOTIUNI GENERALE
Elementele impozitului:
 Subiectul = contribuabilul, cel supus impozitului;

 Obiectul impunerii = masa supusă impozitului;

 Sursa impozitului = venit sau avere;

 Baza impozabila

 Cota impozitului = cota de impunere - impozitul

aferent unei unităţi de impunere

 Termenul de plată = data până la care impozitul trebuie achitat

7
NOTIUNI GENERALE
Tipuri de impozite:

a) Impozite directe: Impozit pe profit, Impozit pe venit,

impozite locale, impozitul pe venitul obtinut de
nerezidenti din Romania, impozitul pe reprezentante

b) Impozite indirecte: TVA, Accize

8
NOTIUNI GENERALE
DEFINITII
Anumiti termenii utilizati in Fiscalitate au semnificatia definita la art. 7 din
Codul Fiscal. Aceste notiuni nu sunt valabile in cazul TVA-ului.
De retinut, printre altele, semnificatia pentru:
 Activitate dependenta (pct.1)
 Activitate independenta (pct.3)
 Contract de leasing financiar (pct. 7)
 Dividend (pct. 11)
 Dreptul de autor (pct.14)
 Know-how (pct. 17)
 Persoane afiliate (pct. 26)
 Redevenţă (pct. 36)
 Rezident/Nerezident (pct.22,27,28,37)
 Romania (pct. 38)
 Titlu de participare (pct. 40)
 Valoarea fiscală (pct. 44, 45)
 Sediu permanent (art. 8)
9
SURSE DE DREPT FISCAL
Principalele surse ale dreptului fiscal sunt :
a) Sursele legislative.
b) Sursele convenţionale.
c) Sursele reglementare.
d) Sursele jurisprudenţiale.

a) Sursele legislative, constituie sursa principală a dreptului fiscal. şi Constituţia

României precizează că impozitele şi taxele sunt instituite prin lege. Deci legea
reprezintă actul legislativ care deţine autoritatea principală în materie fiscală,
exemplu : Legea nr. 227 privind Codul fiscal. Anumite dispoziţii fiscale pot fi date
prin ordonanţe guvernamentale, dacă Parlamentul abilitează guvernul să le emită.

10
SURSE DE DREPT FISCAL
b) Sursele convenţionale sunt stabilite prin acorduri, tratate şi convenţii internaţionale.
Se disting :
1. convenţii internaţionale. Stabilite între două state în scopul de a regla situaţia fiscală a
persoanelor fizice sau juridice aflate în situaţia de a le fi impozitat venitul într-unul din cele
două state. Aceste convenţii conduc cel mai adesea la impozitarea într-unul din cele două state
şi exonerarea în celălalt stat, în condiţiile în care afacerile sunt extinse în afara graniţelor ţării
de origine.
2. dispoziţii comunitare Sunt rezultatul tratatului de la Roma şi care funcţionează în cadrul Uniunii
Europene. Aceste dispoziţii au consecinţe în dreptul fiscal intern al fiecărui stat membru.
Consiliul Uniunii Europene fixează directive destinate să permită armonizarea legislaţiilor
naţionale şi de a compara dispoziţii legislative reglementare şi administrative în perspectiva
unei pieţe unice europene.
c) Sursele reglementare, constituie doctrina administrativă prin care legile sunt
completate în vederea punerii lor în aplicare prin decrete sau ordine ministeriale la
nivel ierarhic inferior legilor. Aceasta putere reglementară în executarea legilor
fiscale este autonomă. Normele, instrucţiunile şi circularele privind aplicarea
legilor, revine Ministerului Finanţelor Publice in domeniul fiscal.

11
SISTEMUL FISCAL
Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, realizate prin intermediul unui
mecanism bazat pe tehnici, metode şi instrumente specifice desfăşurării activităţii de
urmărire şi control cu ajutorul aparatului fiscal. Legea fundamentală a statului de drept
consfinţeşte obligaţia tuturor cetăţenilor ţării de a contribui prin impozite şi taxe la
cheltuielile publice.
Obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a contribui sub forma de impozite şi taxe la
constituirea fondurilor bugetare dă naştere la “ Creanţă fiscală “ pentru buget şi ”obligaţie
fiscală” pentru persoana.
Creanţa fiscală reprezintă dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe şi
alte venituri în contul bugetului.
Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia fiscală
a unei persoane fizice sau juridice. Întocmirea titlurilor de creanţă fiscală este realizată fie
de organele fiscale fie de catre persoane prin declaratii pe propria raspundere.
Creanţa fiscală încetează atunci când obligaţia fiscală a contribuabilului este achitată,
compensată sau prescrisă.
Obligaţia fiscală de a vira impozite şi taxe la bugetul public şi la fondurile speciale
extrabugetare, revine persoanelor fizice şi juridice, române şi străine, numite contribuabili

12
SISTEMUL FISCAL
Politica fiscală este orientată spre realizarea următoarelor funcţii ale sistemului fiscal:
 1. funcţia financiară este instrumentul prin care statul procură resursele necesare
finanţării activităţilor de interes naţional.
 2. funcţia economică stimulativă, prin facilităţi prevăzute în sursele legislative şi
reglementare : reduceri de impozit pe profit , reinvestirea profitului net, scutiri de
impozite pentru zonele declarate defavorizate, etc.
 3. funcţia socială , manifestată prin aceea că sistemul fiscal trebuie să favorizeze
anumite categorii sociale .
 4. funcţia de control dă posibilitatea statului prin intermediul sursei informaţionale
a contabilităţii , să valideze volumul corect al vânzărilor, costul de producţie,
contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor, a modului corect al bazelor de calcul
pentru impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adăugată, accize, etc.
precum şi plata acestora la termenele prevăzute de lege.
 5.funcţia de echitate.
Nu se poate vorbi de un sistem fiscal perfect, dar el poate fi perfectat în concordanţă
cu dezvoltarea sectorului privat.
13
SISTEMUL FISCAL
Mecanismul fiscal
Reprezintă ansamblul de metode şi tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale
statului precum şi instrumentele impunerii.
Impunerea constă în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice
care deţin sau realizează un anumit obiect impozabil, în evaluarea bazei de calcul a
impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. Impunerea îmbrăca mai
multe forme :
 - autoimpunerea constă în stabilirea bazei impozabile şi determinarea autonomă a
impozitului de către contribuabili pe propria lor răspundere ( TVA, impozit pe profit,
impozit pe veniturile din activitati independente). Când evaluarea bazei de calcul se
definitivează la nivel de an, impunerea este provizorie în timpul anului şi definitiva la
sfârşitul anului fiscal.
 - impunerea directă constă în evaluarea directă a obiectului impozabil de către organele
fiscale sau pe baza declaraţiei subiectului impozabil (de exemplu: impozitul pe clădiri ).
 - impunerea indirectă are la bază informaţii colaterale ( de exemplu : impozitul pe
salarii,contributiile sociale individuale, etc )
 - impunerea forfetară presupune stabilirea unei sume forfetare de plată pe o perioadă
de timp
14
SISTEMUL FISCAL
Aparatul fiscal
Decurge din însăşi legile care reglementează impozitele şi taxele. Statul îşi îndeplineşte
sarcinile fiscale prin instituţiile autorităţii
Menirea aparatului fiscal este, ca prin impunere, să urmărească încasarea veniturilor
bugetare ale statului şi să combată evaziunea fiscală.
Activitatea fiscală a statului cuprinde latura legislativă care se înfăptuieşte de către
Parlament şi cea executivă, realizată de Guvern, prin instituţiile administraţiei
publice de specialitate, în structura cărora se include şi aparatul fiscal.
Instituţia administraţiei publice de specialitate, prin care Guvernul îşi îndeplineşte
atribuţiile sale executive în domeniul fiscal, este Ministerul Finanţelor Publice.
Activitatea fiscală este condusă de ministru, în subordinea căruia se află direcţii
generale, direcţii, administraţii fiscale.

ANAF – Agentia nationala de administrare fiscala

Directiile de impozite si taxe locale
Trezoreria finanţelor publice este organizată la nivel central şi teritorial şi are ca obiectiv
încasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidenţe stricte pe fiecare plătitor
15
SISTEMUL FISCAL
Aparatul fiscal
Direcţia generala a vămilor aplică dispoziţiile legale cu privire la taxele vamale,
perceperea lor şi a altor venituri cuvenite bugetului de stat în legătură cu activitatea
desfăşurată de aparatul de control vamal. Organele financiar teritoriale acoperă prin
activitatea lor întreg teritoriul ţării şi execută atribuţii cu caracter fiscal în toate
localităţile ( municipii, oraşe şi comune).La încasarea taxelor şi impozitelor îşi
aduc contribuţia şi alte instituţii publice, cum ar fi :
Instanţele de judecata, tribunalele şi judecătoriile, care percep taxe de timbru pentru
litigii şi acte ce intră sub incidenţa acestor taxe ;
Notariatele de stat, care percep taxe de timbru şi de succesiune, pentru modificări,
autentificări de acte ;
Primăriile, care percep taxe pentru eliberări de titluri de proprietate, autorizaţii de
funcţionare şi alte acte supuse taxelor de timbru ;
Organele de poliţie, care percep taxe pentru examinarea conducătorilor auto,
eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de paşapoarte, etc. ;
Alte instituţii publice
16
RELAȚIA CONTABILITATE -
FISCALITATE

 Obiective diferite

 Principii diferite

 Fiscalitatea isi ia informatii din documentele financiar

contabile

 Evidente fiscale distincte

17
RELAȚIA CONTABILITATE -
FISCALITATE

 Politica contabilă-Principii, reguli de evaluare, baze de evaluare, convenții

și practici specifice utilizate de profesioniști contabili în prezentarea și
raportarea situațiilor financiare.

 Politica fiscală este definită de ansamblul măsurilor inițiate si implementate

de guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizarii si
menținerii echilibrului macroeconomic în economia reala.

18
 RAPORTUL CONTABILITATE
FISCALITATE

 Raportul contabilitate –fiscalitate trebuie să fie discutat şi analizat prin poziţia
contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale şi prin măsura în care contabilitatea este
sau nu deconectată de fiscalitate.

 Analiza poziţiei contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidenţă faptul

că reprezintă sistemul informaţional necesar pentru funcţionarea sistemului
fiscal.

 Structurile informaţionale oferite de contabilitate şi funcţionalitatea lor sunt

orientate spre onorarea de către intreprindere a interesului fiscal.

19
RAPORTUL CONTABILITATE
FISCALITATE
Contabilitatea reprezintă un instrument de cunoaştere şi gestiune a
patrimoniului, a situaţiei nete şi a rezultatului obţinut. Ea trebuie să se
orienteze şi spre mediul economico-social reprezentat de protagoniştii
sociali consumatori de informaţii ca produs al contabilităţii.

Discutată din acest punct de vedere, contabilitatea trebuie să asigure

informaţii pentru investitorii de capital, STAT, creditori, partenerii de
afaceri ai întreprinderii, salariati şi public.

Informatia contabila trebuie sa fie:

 Relevanta
 Credibila
 Inteligibila
 Comparabila

20
 RAPORTUL CONTABILITATE
FISCALITATE

Principiile contabile:

 1.Continuitatii
 2. Permanentei metodelor
 3. Contabilităţii de angajamente
 4. Necompensarii
 5. Prevalentei economicului asupra juridicului
 6. Evaluarii separate a elementelor de activ si datorii
 7. Prudenţei
 8. Pragului de semnificatie
 9. Intangibilitatii
 10. Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie

21
RAPORTUL CONTABILITATE
FISCALITATE
Principiile impunerii:
 echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită
pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a
proprietăților acestuia;
 certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să
fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și
înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
 neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor,
capitalului român şi străin;
 eficienţa impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exercițiu bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și
contribuțiilor în toate fazele ciclului economic, atât în perioadele de avânt
economic, cât și în cele de criză.
 predictibilitatea impunerii, asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și
contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu
pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe
22
și contribuții obligatorii
RAPORTUL CONTABILITATE
FISCALITATE
 Conectarea contabilităţii la fiscalitate ridică problema
concilierii raporturilor dintre principiile contabile şi cele
fiscale.

 Pentru stabilirea situatiilor financiare anuale trebuie să se

aplice regula contabilă. Această regulă este obligatorie în plan
contabil, chiar dacă diferă de regula fiscală. In schimb, pe
plan fiscal trebuie aplicate regulile fiscale.

23
RAPORTUL CONTABILITATE FISCALITATE
Dată fiind situaţia de mai sus, se ridică problema delimitării şi
ierarhizării raporturilor dintre contabilitatea întreprinderii şi
fiscalitate.
Aceste raporturi pot fi grupate în două categorii: raporturi integrate
şi raporturi neutrale.
Raporturile integrate sunt de conectare sau angajare, fiind
determinate de intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal.
În cazul acestor raporturi apar divergenţe între principiile
contabilităţii şi cele fiscale şi în consecinţă ele trebuie conciliate
sau armonizate.
În sfera acestor raporturi se înscriu cu precădere trei cazuri:
 impozitarea profitului,
 amortizarea imobilizarilor şi
 evaluarea contabila.

24
RAPORTUL CONTABILITATE FISCALITATE

Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei; ele apar

în cazul impozitului pe dividende, impozitului pe salarii, contribuţii
la asigurările sociale, taxa pe valoare adaugată.

Raporturile neutrale pot deveni incitante pentru gestiunea fiscală a

întreprinderii, implicit pentru contabilitate, numai în măsura în
care mobilizează subiectul impus la un comportament înscris în
eficacitatea fiscală.

25