MEDICINA CONDIŢIILOR

EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 ACCELERAŢIILE

 Piloţii civili şi militari sunt supuşi în

permanenţă efectelor forţelor de
acceleraţie pe care le presupune
îndeplinirea misiunii de zbor
 Aviaţia militară în special, dar şi cea de
acrobaţie folosesc aeronave
performante în care stresul G asupra
pilotului poate deveni maxim
 Astăzi, datorită tehnicilor de proiectare
avansate şi materialelor superioare,
există posibilitatea creării unor
aeronave cu performanţe uimitoare
 F16 max 9.5 G
 Semnificativ pentru ACM
 Factorul uman rămâne veriga slabă
 Tipuri de acceleraţii
 lineară (în linie dreaptă), definită ca modificarea
vitezei unui corp în unitatea de timp, fără
modificarea direcţiei de deplasare
 radială (curbă), ce apare la modificarea direcţiei de
deplasare a corpului în jurul unei axe de rotaţie
(acceleraţia centripetă, centrifugă)
 rotatorie, ce constă în modificarea vitezei de rotaţie
a unui corp în unitatea de timp, în jurul unei axe
 unghiulară, ce este o formă specială a acceleraţiei
rotatorii care apare în cazul modificării simultane a
direcţiei de mişcare, a vitezei de zbor şi a vitezei
unghiulare în jurul unei axe de rotaţie
 Axele acceleraţiilor
 1961 - terminologia standard privind direcţia
acceleraţiei: trei axe ce trec prin corpul uman
(X, Y, Z)
– axa X este perpendiculară pe coloana vertebrală
în plan sagital, dinspre anterior spre posterior
– axa Y este perpendiculară pe coloana vertebrală,
prin axul umerilor, de la dreapta spre stânga
– axa Z cade paralel cu coloana vertebrală, pe
direcţia cap-picioare
 Direcţiile
acceleraţiilor
 +Gz = corpul este accelerat în direcţia
capului.
 -Gz = corpul accelerat în direcţia picioarelor.
 +Gx = corpul accelerat din spate către piept.
 -Gx = corpul accelerat din faţă către spate.
 +Gy = acceleraţie către dreapta
 -Gy = acceleraţie către stânga
 RULIU axa X
 TANGAJ axa
Y
 GIRAŢIE axa
Z
 Efectele
acceleraţiilor
 Efectele cu impact maxim asupra
performanţei se resimt în axa Z, în corelaţie
cu mărimea acceleraţiei, rata de creştere a
acceleraţiei şi alţi factori ca:
– diferenţa individuală
– antrenamentul fizic
– deshidratarea

– nutriţia
– periodicitatea expunerilor
– starea de sănătate
– experienţa
 Cardiovascular:
– La nivele mici, cresterea FC compensator
– FC creste si datorita AGSM, stress
– Un grad de ischemie miocardica
– Aritmii: tahiaritmie sinusala, bradicardie sinusala,
batai ectopice.
 Pulmonar:
– Alterarea raportului ventilatie perfuzie
– Cresterea gradientului presiune alveolara-presiune
capilara atat pentru aer cat si pentru 100% oxigen
 Efecte generale stress
 SNC: DETALIU LP
 Renal: reducerea perfuziei renale
 Modificari cronice

 Musculoscheletal
 Atelectazie
 Durere cronica la periferia membrelor
superioare
 Insuficienta venoasa periferica
Sistemul vestibular
Sistemul vestibular
 Acceleratia unghiulară

Viteza unghiulară

Deflectia cupulei
 AFECTAREA
SENZORIALĂ ÎN ZBOR
 În zbor principala problemă derivă din
inadaptabilitatea sistemului senzorial
uman la zbor, ceea ce conduce la
apariţia fenomenului de dezorientare
spaţială.
 Omul are o evoluţie acvatico-terestră,
nicidecum aeriană
 La păsări informaţiile privind viteza şi
direcţia de deplasare se primesc
predominant pe cale somestezică, prin
intermediul penelor
 Supraîncărcarea vestibulară este cauza
apariţiei fenomenelor de dezorientare
spaţială şi de altfel a răului de mişcare.
 Dezorientarea spaţială în zbor este lipsa
unei percepţii corecte a poziţiei,
vectorului de mişcare sau atitudinii unei
aeronave în raport cu un sistem de
referinţă fix furnizat de suprafaţa
solului şi axa gravitaţiei.
 Vizual 80%
 Vestibular 15%
 Rest 5%
 Analizatorul vizual
 Vedere focală
– 2-3 grade
– Recunoaşterea obiectului, discriminarea vizuală
fină,
– Orientarea spaţială sintetică.
– Procesare conştientă şi mai lentă.
 Vedere ambientală
– 150 de grade
– Orientarea spaţială naturală
– Cunoaşterea vizuală grosieră
– Procesare semiconştientă şi rapidă
 Vederea focală
– defocalizarea
– integrarea formelor şi a mărimilor
– erori privind percepţia culorilor.
 Vederea ambientală
– iluzia de tip vectorial
– alterarea cadrului de referinţă (ca
autopoziţionarea)
– gradiente luminoase
 Aparatul vestibular

 Mecanismul de bază al iluziilor este dat

de adaptarea receptorului vestibular la
viteză unghiulară constantă
 Fiziologic, vestibularul uman nu e
pregătit să facă faţă unor acceleraţii de
lungă durată, fenomen mai accentuat
la canalele semicirculare
 În privinţa acceleraţiilor liniare,
mecanismul producerii iluziilor este
compunerea vectorială
 Alte organe
senzoriale
 La om terminaţiile senzoriale (aparat
tendinos Golgi, corpuscul
neuromuscular, terminaţii nervoase
libere, corpusculi Pacini) sunt puţin
implicate în orientarea spaţială.
 ZGOMOTUL

 Activităţile din condiţii extreme conferă

multiple surse de vibraţii şi zgomote
 Expunerea:
– Accidentală
– De lungă durată
 Sunetul este definit ca o schimbare
periodică de densitate şi presiune într-
un mediu elastic definit, de regulă aerul
 Capacitate de transmitere în toate cele
trei medii:
– Gazos
– Lichid
– Solid
 Caracteristici fizice

 Presiune
 Putere
 Intensitate
 Limite de percepţie
 Limitele percepute de receptorii acustici
ai omului sunt între 15 şi 20.000 Hz.
 Cu vârsta, limita superioară a auzului
poate scade până la circa 5.000 Hz
 Banda de sensibilitate maximă este
cuprinsă între 500 şi 4.000 Hz.
 Vocea umană realizează frecvenţe
cuprinse între 200 şi 3.500 Hz
 Scara Lehmann

 Gradul I
– zgomote cu intensităţi cuprinse între 30 şi
65 dB, mai ales în condiţii de ambianţă
sonoră scăzută
– Perturbarea atenţiei şi a concentrării,
oboseală accentuată, tulburări de somn
 Scara Lehmann

 Gradul II
– Intensitatea zgomotului 65-90 dB
– Diminuarea peristaltismului şi a secreţiei
salivare
– Intensificarea catabolismului
– Vasoconstricţie periferică
– Creşterea TA, în special a celei diastolice
 Scara Lehmann
 Gradul III
– Intensitatea zgomotului între 90 şi 120 dB
– Surzenie temporară:
 leziuni ce preced surzenia permanantă, reversibile,
datorate oboselii metabolice a celulelor senzoriale
– Surzenie permanantă:
 Datorată expunerii la zgomot pe perioade lungi sau
expunerii de scurtă durată la zgomote puternice cu
frecvenţă peste 4000 Hz
 Distrugerea celulelor auditive
 Scara Lehmann

 Gradul IV
– Peste 120 dB
– Caracteristic pentru turboreactore, rachete
– Disfuncţii ale sistemului nervos central
(ameţeli, tulburări de mişcare);
– Tulburări ale aparatului digestiv (greaţa,
vomă, inapetenţă)
 Măsuri de protecţie

Căştiantifonice
Obturatoare conduct auditiv extern

Reducerea şi repartiţia judicioasă a timpului

de expunere la zgomote intense.
 Vibraţiile

 Modificări reversibile de formă pentru

corpurile solide şi de densitate şi
presiune pentru gaze şi lichide
 O problemă mai mult tehnică decât
medicală
 Tipuri de vibraţii

 Periodice
– Armonice simple
– Complexe
 Aperiodice
– Frecvent întâlnite în aviaţie (zonă cu
turbulenţe)
 Caracteristici
 Frecvenţă
 Amplitudine
 Sistemul de axe (X,Y,Z)
 Viteza de rotaţie
 Rx (roll)
 Ry (pitch)
 Rz (yaw)

 Durată
 Surse de vibraţii
 Suprafeţele avionului (sincronizarea turaţiei
motorului)
 Vibraţiile la elicoptere (cele mai importante)
 Cauze mecanice
 Cauze atmosferice
 Vibraţiile avioanelor de cursă lungă la peste
10.000 m
 Zborul de mare viteză la joasă înălţime
 Efectele vibraţiilor
 Rezonanţa ţesuturilor şi organelor în funcţie
de frecvenţă, intensitatea şi direcţia
vibraţiilor, durata expunerii, variaţii
individuale şi alţi factori asociaţi ce se
dezvoltă simultan.
 În primul rând sunt afectate activitatea
musculară, metabolismul energetic, funcţia
circulatorie şi respiratorie, sistemul nervos
vegetativ
 Rezonanţa corpului
uman
 Orice sistem elastic (vibrator) are una sau
mai multe frecvenţe caracteristice la care
vibraţiile vor primi un răspuns maxim sau
amplificat. Se spune că sistemul rezonant la
frecvenţa respectivă.
 Corpul uman poate fi considerat un sistem
complex vibrator cu un număr de subsisteme
ce au rezonanţe caracteristice diferite
 Subsistemul 4-6 Hz

 Toate organele interne toracice şi abdominale sunt

influenţate de această frecvenţă
 Rezonanţa acestei regiuni mari a organismului uman
reprezintă factorul cel mai limitant al toleranţei faţă
de vibraţii (4 Hz)
 Peste 4 Hz începe afectarea toracelui şi umerilor cu
dureri toracice, dispnee, disconfort abdominal şi
dureri scrotale
 Subsistemul 8-12 Hz

 Compresia axială a trunchiului şi a

musculaturii paravertebrale
 Protecţia împotriva
vibraţiilor
 Măsurile de protecţie au trei scopuri majore:
– modificări şi/sau limitări ale surselor
– reducerea transmiterii vibraţiilor de la
sursă la restul aeronavei
– diminuarea efectelor asupra organismului
uman
 Mijloace tehnice
 Folosirea unor noi materiale de construcţie,
elastice ce amortizează propagarea vibraţiilor
 Montarea instrumentelor de bord pe suporţi
speciali cu rol de amortizare;
 Fixarea pernelor de la scaune pe un sistem
elastic
 Poziţie ergonomică a pilotului
 Antrenamentul fizic
 TEMPERATURA

 Importanța homeotermiei este dată de

dependența proceselor biologice de o
temepratură constantă (hemoglobina,
metabolismul celular, contracția
musculară).
 Temperatura centrală variază între 36
(etapă a somnului) și 37,5 ºC, cu o
medie de 36,7 la 37 ºC. Exercițiul poate
crește temperatura până la 40 ºC
 Hipotalamusul controlează
temeperatura, atât la cald cât și la frig.
Receptorii centrali au prioritate.
 Aria anterioară și cea posterioară sunt
cuplate printr-un feedback negativ.
 O schimbare de 0,01 ºC a temperaturii
sangvine poate declanșa o reacție
 Mecanismele fizice ale
deperdiţiei de căldură
 Iradierea
 Conducţia
 Convecţia
 Evaporarea apei
 În cazul adaptării la căldură, exercițiul
suplimentar duce la creșteri de
0.2°C/min și poate provoca stres termic
în 15-20 minute
 Răspunsul la căldură: vasodilatație cu
creșterea sudației, inhibarea activității
musculare și reducerea metabolismului
 Răspunsul la frig:
 Frison
 Creșterea metabolimului
 Răspunsul la frig, provocat în special de
receptorii periferici duce la
vasoconstricție periferică și stimularea
metabolismului, plus frison.
 Stimularea hipotalamusului posterior
duce și la eliberarea de adrenalină și
noradrenalină, ca și de TSH.
 Alti factori

 Micrometeoriti
 Descarcări electrice
 RADIAŢII – la capitolul de medicină
spaţială