Istoria creștină a poporului român

INTRODUCERE
Măturia istoricilor români despre religia
românilor prezintă evoluția și dezvoltarea spirituală
a poporului român.
La începutul creștinării lor și până în anul 870
românii au fost legați de creștinismul apusean
(religia romano-catolică).
Formarea și dezvoltarea noastră spirituală au fost
determinate de evenimentele istorice pe care nu noi
le-am inițat, ci cărora le-am fost victime.
Cucerirea străină (bulgară) a fost cea care ne-a
obligat să ne schimbăm religia (cucerirea bulgară).
 CUCERIREA BULGARĂ
Bulgarii s-au creștinat în anul 864.
În anul 870 s-au asociat cu Bizanțul
și au acceptat ritul ortodox prin
introducerea în Biserică a limbii
slavone.
Românii aflați sub stăpânirea
bulgară automat au preluat ritul
ortodox și limba slavonă.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR”
Marii istorici români au consemnat modul în care românii
au trecut în sfera bizantină.
A.D. Xenopol ,, “Întoarcerea Românilor de la Creştinismul
roman la cel bulgar a fost datorită unei apăsări exterioare, căci
nu exista nici un motiv care să fi făcut pe Români a lepăda o
formă de religie pe care o înţelegeau, şi a lua pe una pentru
care nu aveau nici o înţelegere… Ce motiv ar fi putut împinge
însă pe Români a înlătura forma poporană a religiei lor şi a
adopta una din care nu înţelegeau nici o singură vorbă?
Dinaintea puterii însă şi a autorităţii trebuia să se plece acel
supus şi îndată ce câţiva preoţi bulgari vor fi găsit o vieaţă
uşoară şi mănoasă între Români, numărul lor va fi crescut pe
fiece zi: apostolii bulgari se vor fi adaus fără încetare, pentru a
răspândi învăţătura lor între Români. Astfel în puţin timp,
sprijinit pe braţul autorităţii seculare, pe care totdeauna clerul
a ştiut să-l iee în ajutorul său, s’a lăţit şi întărit Creştinismul
bulgăresc între Românii din Dacia Traiană”.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA ROMÂNILOR
Tarstvnica (carte tipărită în lb. bulgară – 1844) spune:
„S’au însemnat în nişte cărţi vechi scrise de mână că după
reposarea patriarhului bulgar, Sfântul Ioan carele a ridicat pe Asan
la împărăţie, a chemat Asan dela Ohrida pe părintele Teofilact, a
luminat şi a curăţit toată Bulgaria de eresurile de cari multe se aflau
atunci în ea. După aceea a invitat pe împăratul Asan de a trecut în
Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul roman, care pe
atunci domnea în ea; şi Asan s’a dus şi a supus amândouă Valahiile
sub stăpânirea sa, şi a silit pe Valahi, cari până atunci citeau în
limba latină, să lese mărturisirea romană, şi să nu citească în limba
latină, ci în cea bulgară, şi a poruncit ca celui ce va citi în limba
latină să i se taie limba, şi de atunci Valahii au început a citi
bulgăreşte”.
„Paralela bulgară a legendei române este mai raţională. Ea spune
anume că Asan ar fi scos limba latină din biserica română, pentru a
îndepărta eresul roman şi a introdus limba bulgărească. Mai notăm
şi că legenda bulgară urcă mai sus în timp înlocuirea Creştinismului
latin la Români prin acel bulgar, punându-o pe timpul Asăneştilor”.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR
D. Onciul - ,, În atârnare politică de statul Bulgar, Românii au
urmat să fie şi în atârnare bisericească de acesta, aşa încât şi la ei
s’a introdus limba slovenească în biserică, în locul celei latine dela
început. Prin statul bulgar şi prin biserica bulgară, Românii din
Dacia au fost despărţiţi definitiv de atingerea cu imperiul şi de
lumea latină, rămânând supuşi mult timp influenţei slave.
Stăpânirea bulgară în Dacia a fost desfiinţată prin Unguri; iar
influenţa bisericii bulgare a continuat până la organizarea bisericii
române în secolul al XIV-lea, după întemeierea principatelor”.
În altă parte, D. Onciul scrie:
„Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era dependentă de
imperiul bulgar, în această dependenţă Românii din Dacia au primit
şi ei ritul slav, păstrat în biserica bulgară şi după restabilirea
legăturilor cu Roma sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica
bulgară continuând şi după desfiinţarea imperiului bulgar (1018),
ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se menţinu
în biserica noastră până în secolul XVII-lea. Aşa ne-a fost fatalul
destin al istoriei”.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA ROMÂNILOR
N. Dobrescu - „E foarte remarcabil că asupra acestui fapt
s’a păstrat la noi o tradiţiune bisericească, căci ea are ştire
despre oarecari legături bisericeşti pe cari noi le-am fi avut
cândva cu Formos papa, şi că noi atunci ne-am despărţit
de latini, când acel Formos – cum zice tradiţiunea noastră,
întorcând lucrurile pe dos – a trecut dela pravoslavie la
latinie, în loc să zică: când noi (Românii) am trecut dela
latinie adică dela ritul latin, care era până atunci în
secolul al IX-lea, la noi în biserică, la pravoslavie, adică la
ortodoxie adusă la noi de bulgari, cari ne stăpâneau
politiceşte, căci prin ruptura cu Roma făcută în acest timp,
limba latină era scoasă cu totul din biserica bulgară, iar
resturile care se mai găseau au dispărut cu timpul.
Românii fiind atunci dependenţi de stăpânirea bulgară a
trebuit să dispară şi la noi liturghia latină din biserica
noastră şi a fost înlocuită cu liturghia slavă introdusă în
imperiul bulgar”.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA ROMÂNILOR
A.D. Xenopol - ,, „Dacă Creştinismul la Români îmbracă forma
bulgărească şi fu introdus la ei cu violenţă de către stăpânii lor,
Bulgarii de peste Dunăre, este evident că ţările române, şi cu
deosebire Transilvania, trebuiau să fie supuse canoniceşte unui
scaun bulgăresc. Cu toate aceste în rândul episcopiilor bulgăreşti
enumerate de împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul, după
răsturnarea întâiului Imperiu Bulgăresc, în hrisovul prin care
recunoaşte autocefalia metropoliei din Ohrida, nu se vede trecută
nicio episcopie cu reşedinţa dincoace de Dunăre; dar împăratul
adaugă în acest hrisov că lasă sub jurisdicţia Ohridei şi pe Valahii
din toată Bulgaria, de al cărui scaun trebuiau să asculte cu toţii”..
„Rezumând cercetările de până aci asupra bisericii bulgăreşti la
Românii din Dacia Traiană, încheiem: 1) că forma bulgară a
Creştinismului s’a substituit în chip violent celei vechi romane; 2) că
Românii fură menţinuţi sub autoritatea directă a patriarhului
bulgăresc, fără a li se constitui nişte episcopi speciali, până după
căderea imperiului întâiu bulgar şi trecerea Țărilor Române sub altă
stăpânire, când atunci apar şi episcopi români la nordul Dunării; 3)
că din aceste legături vechi ale Românilor cu patriarhia bulgară, al
cărei de pe urmă scaun fu Ohrida, se explică supunerea ierarhică a
bisericilor române, constituite mai târziu, sub această patriarhie” 
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA ROMÂNILOR
D. Onciul - ,,Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era
dependentă de imperiul bulgar, în această dependenţă
Românii din Dacia au primit şi ei ritul slav, păstrat în
biserica bulgară şi după restabilirea legăturilor cu Roma
sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica bulgară
continuând şi după desfiinţarea imperiului bulgar (1018),
ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se
menţinu în biserica noastră până în secolul XVII-lea. Aşa
ne-a fost fatalul destin al istoriei” „De imperiul lui Boris
atârna aproape toată Dacia Traiană (Ţara Românească,
Ardealul şi părţile răsăritene ale Ungariei), cu voievodate şi
cnezate dependente de imperiul bulgar. Stăpânirea asupra
acestor părţi (în formă de suzeranitate) până la cucerirea
ungurească şi parte până la desfiinţarea imperiului (1018).
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR
Nicolae Iorga - ,,Aceasta e cultura pe care o puteau da
învăţaţii din Moldova şi Ţara-Românească: călugări după
asemănarea celor din Serbia, ei ţineau cu îndărătnicie la
singura carte legiuită şi plăcută lui Dumnezeu, cartea
slavonă. Literatura românească nu putea porni dela
dânşii, cari cântau pe bulgăreşte până şi isprăvile lui
Ştefan-cel-Mare”.
Cu toată influenţa masivă şi îndelungată slavo-bulgară,
românii au păstrat cu tenacitate terminologia creştină de
bază din limba latină. Unii istorici înţeleg din aceasta că
legătura spirituală a românilor în Roma a rămas neruptă.
 ISTORICI ROMÂNI DESPRE RELIGIA
ROMÂNILOR
I. Bogdan: „Continuitatea creştinismului român o dovedeşte
terminologia creştină de origine romană; aceasta n’ar exista
astăzi în limba română, dacă Românii ar fi încetat vreodată să
fie creştini. Aşadar nu creştinismul, ci biserica oficială creştină
au luat-o Românii dela Bulgari. De altă parte însă ne-au
rămas, prin înrâurirea limbii slave din biserica oficială, cuvinte
ca: popă, molitvă, spovădanie, feştenie, blagoveştenie, strană,
cădelniţă, tot termeni ce n’au nimic a face cu noţiunile
abstracte ale creştinismului, ci se rapoartă numai la ritual şi
sunt luaţi din ritualul vechiu bulgăresc al bisericii noastre”.
În secolele care au urmat căderii sub turci a
Constantinopolului (1453), principatele române au devenit loc
de refugiu pentru mulţi călugări şi ierarhi greci. Influenţa
greacă a culminat în secolul al XVIII-lea, cu stăpânirea
fanariotă din Principate. Să vedem în continuare cum
apreciază istoricii români această influenţă asupra mentalităţii
românilor.
 BIBLIOGRAFIE:
1. Cantemir, Descriptia Moldaviae, p. 152.
2. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, II. p. 115-119;
D. Onciul, Originile principatelor române, Buc. 1899, p. 166.
3. D. Onciul, Din Istoria României, 1914, p. 15.
4. D. Onciul, Originile principatelor române, Buc. 1899, p. 140.
5. D. Onciul, Papa Formosus în omagiu lui T. Maiorescu,
Bucureşti 1903, l. c., p. 631.
6. N. Dobrescu, Cursuri de Ist. bis. române, fasc. 12, p. 80-90.
7. Xenopol, op. cit., II, p. 119.
8. Xenopol, op. cit., II, p. 121-122.
9. D. Onciul, Românii în Dacia Traiană, Bucureşti 1902, p. 36.
10. Xenopol, op. cit., II, p. 122.
11. Xenopol, op. cit., VI, p. 178-9.
12. Xenopol, op. cit., VI, p. 184.
13. N. Iorga, Istoria literaturii religioase a Românilor până la
1688, p. 15.
14. D. Drăghicescu, Din Psihologia poporului român
(Introducere), Bucureşti 1907, p. 223-225.
15. Ioan Bogdan, Românii şi Bulgarii, Bucureşti 1895, p. 20-21.
http://tomisthecat.ro/credinta-adevarata-iosif-ton-marturia-
marilor-istorici-romani/