PERIOADELE DEZVOLTĂRII

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA
Puericultura
“puer” = copil,
“cultura” = creştere
urmăreşte dezvoltarea normală,
fiziologică, armonioasă, a
copilului prin asigurarea de
condiţii optime de creştere şi
prin prevenirea îmbolnăvirilor
încă din perioada de concepţie.
 Puericultura = latura profilactică a medicinei
copilului

Pediatria = latura curativă (cunoaşterea şi

tratarea bolilor copilului).
Puericultura vizează diferite etape ale vieţii:
 Puericultura preconcepţională – măsuri ce asigură starea
de sănătate a părinţilor;

 Puericultura prenatală – supravegherea gravidei şi

dezvoltarea intrauterină a produsului de concepţie;

 Puericultura postnatală – măsuri de îngrijire, alimentaţie

şi supraveghere, necesare unei creşteri şi dezvoltări
armonioase a copilului.
 PUERICULTURA PRENATALĂ
1. Monitorizarea sarcinii
2. Dezvoltarea intrauterină a produsului de
concepţie

1. Monitorizarea sarcinii:
Anamneză completă: AHC, APF, APP
Examen clinic:
- lunar până în ultimul trimestru de sarcină;
- în ultimul trimestru – 2 luni de 2 ori/lună;
- săptămânal în ultima lună.
Recomandări privind alimentaţia
 PUERICULTURA PRENATALĂ

Ritm de supraveghere mai susţinut la gravidele cu risc:

- vârsta înaintată a mamei,
- avorturi spontane în APP,
- incompatibilitate Rh / ABO,
- categorie socială defavorizată
 PUERICULTURA PRENATALĂ

Explorări paraclinice:
- hemoleucograma
- grup sanguin, Rh ± anticorpilor anti-Rh
- glicemie
- sumar de urină ± urocultură
- serologie sifilis, HIV, VHB, toxoplasmoză ± rubeolă,
CMV, listeria
 PUERICULTURA PRENATALĂ

Examen echografic:
→ vârsta gestaţională (VG)
→ poziţia fetală, malformaţii
→ date despre placentă şi
lichidul amniotic.
 PUERICULTURA PRENATALĂ

2. Dezvoltarea intrauterină a produsului de

concepţie
Factori de mediu ± Factori genetici
(teratogeni) ↓ ↓
Produs de concepţie
< săpt 12 > săpt 12
↓ ↓
Embriopatii Fetopatii
 PUERICULTURA PRENATALĂ
Factorii de mediu:
- tulburări uteroplacentare şi hormonale materne;

- infecţii virale (rubeolă, gripă, hepatită epidemică,

poliomielită, rujeolă, herpes, citomegalovirus, HIV);

- infecţii bacteriene (sifilis, listerioză, TBC);

- infecţii parazitare (toxoplasmoză);

 PUERICULTURA PRENATALĂ
- factori endocrini (diabet);
- factori imuni (izoimunizare Rh şi ABO, boli
autoimune);
- factori mecanici (boală amniotică);
- factori iatrogeni (aminopterina, talidomida,
testosteronul, progestero-nul, tetraciclinele, clorotiazina,
iodul);
- factori chimici;
- factori actinici (raze X, ultraviolete).
PERIOADELE COPILĂRIEI
 PERIOADELE COPILĂRIEI

Prima copilărie:
- naştere → 3 ani (se încheie erupţia dentiţiei temporare)
- cea mai importantă privind dezvoltarea, nutriţia şi
patologia copilului.
- perioade:
1. nou-născut;
2. sugar;
3. copil mic (antepreşcolar).
Perioada de nou-născut
 Perioada de nou-născut
Primele 28 zile de viaţă:
- creştere rapidă staturo-ponderală;
- fenomene caracteristice:
• scăderea fiziologică în greutate,
• icterul fiziologic,
• criza genitală,
• febra de sete,
• infarctele uratice,
• albuminuria fiziologică,
• meconiul;
 Perioada de nou-născut

- slaba dezvoltare a scoarţei cerebrale şi deci şi a

funcţiilor de relaţie;
- importanţa imunităţii transmisă transplacentar;
- deficienţa funcţiilor de barieră a pielii şi mucoaselor;
- tendinţa infecţiilor de a îmbrăca aspect septicemic;
- patologia dominată de malformaţii congenitale şi
afecţiuni legate de actul naşterii (traumatisme, infecţii).
Perioada de sugar
 Perioada de sugar
28 zile → 1 an:
- creşterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;
- dezvoltarea treptată a funcţiilor de relaţie;
- dezvoltarea funcţiei locomotorii;
- apariţia primului sistem de semnalizare;
- apariţia dentiţiei şi dezvoltarea funcţiei digestive;
 Perioada de sugar

- dezvoltarea imunităţii active proprii;

- patologia dominată de boli ale aparatului respirator,
digestiv, ale urechii medii;
- familia are rol important în stimularea dezvoltării
motricităţii, limbajului, afectivităţii.
Perioada de copil mic (antepreşcolar)
 Perioada de copil mic (antepreşcolar)

1→3 ani:
- încetinirea ritmului de creştere;
- modificarea proporţiilor dintre cap, trunchi şi
membre;
- completarea primei dentiţii;
- alimentaţia variată asemănătoare cu cea a adultului;
- desăvârşirea funcţiei motorii;
- formarea reflexelor condiţionate: cuvântul = nou
sistem de semnalizare;
 Perioada de copil mic (antepreşcolar)

- imunitatea prezintă o dezvoltare progresivă

susţinută prin vaccinări;
- patologie: boli infecto-contagioase, intoxicaţii
accidentale, traumatisme;
- climatul psihoafectiv al familiei este deosebit de
important.
Copilăria a-II-a (preşcolar)
 Copilăria a-II-a (preşcolar)

3 → 6 ani:
- încheierea apariţiei dentiţiei de lapte şi începerea
apariţiei primilor dinţi definitivi;
- dezvoltarea complexă a SNC şi implicit a gândirii,
vorbirii, locomoţiei→ creşterea independenţei copilului;
- ritm de creştere mai lent;
 Copilăria a-II-a (preşcolar)

- alimentaţia este apropiată de cea a adultului;

- patologia dominată de boli contagioase;
- apar unele boli noi ca RAA, cardiopatiile câştigate,
TBC osteo-articulară.
Copilăria a-III-a
 Copilăria a-III-a

6 ani → sfârşitul pubertăţii

Perioada de şcolar mic:

- 6 ani→ pubertate (10-11 ani la fete; 12-13 ani la băieţi);
- maturizarea zonelor corticale ale creierului;
- încetinirea creşterii în prima parte a perioadei urmată de o
accelerare în perioada prepuberă;
 Copilăria a-III-a

- modificări ale ritmului de creştere a segmentelor

corpului, proces mai accelerat la torace şi membrele
superioare;
- dentiţia definitivă înlocuieşte progresiv dentiţia de
lapte;
- patologie: IACRS, afecţiuni cutanate, hepatita virală,
TBC, hemopatii maligne;
- bolile contagioase sunt rare datorită imunizării
spontane (îmbolnăvire) sau provocate (vaccinări).
 Copilăria a-III-a

Perioada de şcolar mare (pubertatea):

- corespunde apariţiei menarhei la fete (11 - 14 ani) şi
dezvoltării funcţiei sexuale la băieţi (13 - 16 ani);
- se încetineşte ritmul creşterii T, se accelerează creşterea
în G;
- se modifică dimensiunile unor segmente – înfăţişarea
este armonioasă apropiată de cea a adultului;
 Copilăria a-III-a

- dezvoltarea intelectuală este intensă, dar prezintă o

mare labilitate psihică şi vegetativă;
- apărarea imunitară: deprimare tranzitorie →
sensibilitate ↑ şi rezistenţă ↓ la infecţiile curente;
- patologie: tulburările stării de nutriţie (subnutriţie /
obezitate), deformări osoase (creştere rapidă, poziţii
vicioase), tulburări de comportament, boli maligne.
 Stadiile Tanner de apreciere a maturizării sexuale

Stadiul Fete Băieţi

I Sâni şi organe genitale infantile Testiculi şi penisul de aspect infantil

II Începe dezvoltarea sânilor prin Începe creşterea testiculelor şi apare

lărgirea mamelonului şi areolei, pilozitatea la baza penisului
apare pilozitatea pubiană şi
axilară
III Continuă dezvoltarea sânilor şi Continuă dezvoltarea testiculelor şi
labiilor scrotului, începe creşterea penisului,
pilozitatea pubiană este abundentă
IV Sânii şi organele genitale externe Penisul creşte în lungime şi lăţime, se
au atins dezvoltarea de la femeia dezvoltă pilozitatea axilară şi facială
adultă

V Apare ciclul menstrual Organele genitale maturate, pilozitatea

pubiană este de tip masculin, se
dezvoltă pilozitatea facială
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA

Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor, ţesuturilor şi

organelor.

Dezvoltarea = modificarea organelor şi aparatelor în

vederea adaptării la condiţiile de viaţă.

Cele două procese se desfăşoară concomitent, într-un

ritm propriu.
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA

1. Mecanismul creşterii şi dezvoltării:

a.Creşterea cantitativă
b. Creşterea calitativă

a.Creşterea cantitativă
- hiperplazie (diviziune celulară: mitoză/meioză)
→ proliferare celulară;
- hipertrofie (sinteză proteică) → creşterea de
volum a celulei.
b. Creşterea calitativă = diferenţiere celulară.
Genetic → represarea unui număr variabil de gene în
funcţie de tipul de celulă specializată.

Biochimic→ diferenţierea constă în acumularea unei

substanţe specifice (ex: acumularea de hemoglobină în
eritrocit, de miozină şi actină în celula musculară).

Rezultatul diferenţierii celulare = apariţia unor funcţii

specifice fiecărui tip celular constituit.
 2. Legile creşterii
a) legea alternanţei: creşterea şi dezvoltarea nu se fac
simultan în aceleaşi proporţii în întreg organismul,
segmentele corpului nu cresc toate în acelaşi timp, ci
alternativ (ex: membrele superioare nu cresc în acelaşi
timp cu cele inferioare);

b) legea proporţiilor: fiecare perioadă a copilăriei are un

anumit ritm de creştere (mai accelerat în primii doi ani
de viaţă, scade ulterior, se accentuează prepubertar şi
scade din nou la stabilirea maturităţii sexuale);
2. Legile creşterii

c) legea creşterii inegale: creşterea şi dezvoltarea nu

se fac în aceleaşi proporţii, fiecare segment al
corpului are propriul său ritm de creştere;

d) legea antagonismului morfologic şi ponderal: pe

durata perioadei de creştere acumulativă
diferenţierea este redusă şi invers.
3. Factorii care influenţează creşterea
 3. Factorii care influenţează creşterea

I. Factori exogeni
II. Factori endogeni
III. Factori patologici
Factorii exogeni
a) Alimentaţia:
 influenţează creşterea chiar din viaţa intrauterină;
 alimentaţia deficitară a femeii gravide → copii cu Gn
mică;
 severitatea şi durata întârzierii în creşterea intrauterină
(ICU) → reducere a ritmului de creştere postnatală;
3. Factorii care influenţează creşterea

a) Alimentaţia:
 laptele uman conţine modulatori ai creşterii (factorul
epidermal, factorul de creştere al nervilor, de
stimulare a limfocitelor B, sulfhidroloxilaza, taurina)
→ accelerează creşterea staturo-ponderală în primele
6 luni de viaţă;
 carenţa alimentară influenţează în primul rând
creşterea ponderală.
3. Factorii care influenţează creşterea

a) Alimentaţia:
 carenţa de proteine → reducerea sintezei de proteine şi
a volumului celulelor, dar nu afectează multiplicarea
celulară în cazul unui aport energetic adecvat;
 carenţa de minerale → repercursiuni asupra
mineralizării scheletului şi asupra enzimelor celulare.
 carenţa de vitamine (liposolubile) → afectează
multiplicarea şi diferenţierea celulelor;
 supraalimentaţia precoce → hipertrofia ± hiperplazia
adipocitelor → obezitate.
3. Factorii care influenţează creşterea

b) Mediul geografic:
 condiţiile de microclimat (aer, soare, lumină,
temperatură, umiditate, presiune atmosferică, raze
UV) au efecte mai importante în primii 5 ani;
 clima temperată are acţiunea cea mai favorabilă
asupra creşterii;
b) Mediul geografic:

 climatul excesiv se asociază cu T mică;

 altitudinea >1500 m → ritm de creştere mai mic
intrauterin şi postnatal (hipoxie cronică);
 creşterea T este mai mare primăvara, iar a G toamna;
 razele UV şi X în doze mici stimulează creşterea
(dozele mari o opresc).
 3. Factorii care influenţează creşterea
c) Factorii socio-economici:
 condiţiile sanitare;
 morbiditatea infecţioasă şi parazitară;
 locuinţa;
 profesia părinţilor, situaţia financiară;
 dinamica socială (media T şi G în mediul U > mediul R),
 stress-ul psihic → “nanism psiho-social”.
3. Factorii care influenţează creşterea

d) Factorii afectiv-educativi:
 influenţează dezvoltarea psiho-intelectuală a
copilului în special în primii 3 ani;
 familia are rolul major de a modela şi de a evidenţia
calităţile fizice şi psihice ale copilului;
d) Factorii afectiv-educativi:
 mediul familial calm favorizează dezvoltarea;
 preocupare educativă susţinută a familiei →
dezvoltare intelectuală mai rapidă a copiilor;
 stările conflictuale → ritm de dezvoltare întârziat,
dificultăţi de adaptare socială.
 3. Factorii care influenţează creşterea
e) Exerciţiile fizice:
 masajul şi gimnastica la sugar favorizează dezvoltarea
somatică şi motorie;
 practicarea unui sport adaptat posibilităţilor copilului →
tonifierea musculaturii, întărirea articulaţiilor, ameliorarea
oxigenării ţesuturilor → rol favorabil de stimulare a creş-
terii şi dezvoltării.
3. Factorii care influenţează creşterea

f) Noxele chimice, radiaţiile, traumatismele pot

influenţa negativ creşterea şi dezvoltarea.

g) Factorii culturali → efecte limitative în

dezvoltarea copilului.
 3. Factorii care influenţează creşterea
II. Factorii endogeni:

a)Factorii genetici → caracterele constituţionale,

individuale, dinamica creşterii până la maturizare, după tipul
morfologic familial.
 influenţă evidentă la pubertate (mai precoce la fete datorită
sensibilităţii mai mari a cartilajelor de creştere la estrogeni
faţă de androgeni).
 modificările numerice ale cromosomilor autosomali se
însoţesc de diminuarea taliei şi deficit intelectual.
3. Factorii care influenţează creşterea

b) Factorii hormonali:
 intervin intrauterin şi postnatal
 funcţiile endocrine ale embrionului şi fătului sunt
puţin dezvoltate (hormonii fetali au rol minor în
multiplicarea celulară)
 hormonii materni: somatotrop (STH), glucocorticoizii
şi mineralocorticoizii traversează în cantitate suficientă
placenta, în timp ce insulina şi hormonii tiroidieni în
mică măsură
 prolactina elaborată de placentă acţionează ~ STH
asupra creşterii şi dezvoltării fătului.
3. Factorii care influenţează creşterea
Hipotalamusul:
 coordonează hipofiza cu ajutorul factorilor de eliberare
hipofizotropi
 Somatostatina inhibă hormonul de creştere hipofizar

Hipofiza:
 STH produce proliferarea condrocitelor în cartilajul
seriat (acţiune mediată de somatomedine) şi creşterea în
lungime a oaselor
 STH-ul şi somatomedinele au acţiune directă şi
independentă asupra condrocitelor aflate în diverse stadii
de diferenţiere sau maturaţie
3. Factorii care influenţează creşterea

Tiroida → tiroxina şi triiodotironina:

- stimulează sinteza proteinelor;
- stimulează procesele oxidative tisulare;
- cresc activitatea enzimelor respiratorii;
- reglează glicogenoliza;
- produc lipoliza.
3. Factorii care influenţează creşterea

Tiroida → tiroxina şi triiodotironina:

- măresc metabolismul bazal,
- intervin în dezvoltarea creierului, în creşterea dinţilor
şi în termogeneză,
- produce hipertrofia condrocitelor în cartilajul de
creştere al osului şi mineralizarea scheletului,
- potenţează acţiunea STH-ului (mixedemul congenital
= nanism şi retardare mintală).
3. Factorii care influenţează creşterea

Glandele suprarenale:
Hormonii glucocorticoizi:
- inhibă creşterea
- activează catabolismul proteinelor
- cresc eliminările de calciu şi potasiu
- inhibă acţiunea STH prin stimularea producerii în
ficat a inhibitorilor somatomedinelor.
3. Factorii care influenţează creşterea

Glandele suprarenale:
 Hormonii mineralocorticoizi:
- stimulează sinteza de ADN,
- stimulează reabsorbţia tubulară de sodiu şi apă.

Timusul:
- acţiune sinergică cu STH-ul,
- rol de maturare a limfocitelor T, timodependente.
3. Factorii care influenţează creşterea

Pancreasul endocrin:
 Insulina = hormon anabolizant
- favorizează pătrunderea aminoacizilor în celule,
participă la sinteza de ARN şi hipertrofia celulelor.

 Glucagonul = hormon catabolizant

- inhibă creşterea,
- măreşte glicoliza şi inhibă gluconeogeneza.
3. Factorii care influenţează creşterea

Paratiroidele → parathormon →acţionează asupra

celulelor intestinale, osoase şi renale → intervine în
homeostazia calciului şi în calcifierea scheletului.

Glandele sexuale:
Hormonii androgeni → efect anabolizant:
- stimulează proliferarea celulelor cartilaginoase,
- participă la diferenţierea şi maturarea sexuală.
3. Factorii care influenţează creşterea

Glandele sexuale:
 Hormonii estrogeni:
- stimulează mai puţin creşterea,
- efect important în calcifierea cartilajului de creştere.

La pubertate:
 determinarea aspectului fizic caracteristic:
- la fete → lărgirea bazinului,
- la băieţi → dezvoltarea umerilor.
 calcifierea cartilajului → încetarea creşterii staturale.
3. Factorii care influenţează creşterea

III. Factorii patologici:

 endocrinopatii infantile: mixedem, nanism hipofizar;
 factori care acţionează asupra gravidei:
- infecţii acute sau cronice (lues, malarie);
- intoxicaţii cronice (alcoolism, tabagism, saturnism);
- tulburări de nutriţie (subalimentaţie);
3. Factorii care influenţează creşterea

III. Factorii patologici:

factori care acţionează asupra copilului:
- tulburări cronice de nutriţie şi digestie → “nanism
intestinal”;
- afecţiuni ale SNC;
- boli congenitale de cord →“nanism cardiac”;
- boli congenitale renale → “nanism renal”;
- anomalii cromosomiale;
- afecţiuni viscerale cu evoluţie prelungită (fibroza
chistică).