Metodologia examenului clinic

și paraclinic al pacienților cu
leziuni odontale coronare.
Leziunile odontale coronare
Leziunile odontale coronare prezintă diverse
manifestări de structură și formă, volum
,culoare,sediu și direcție a coroanei dintelui.
 Etiologia LOC
Etiologia acestor afecțiuni odontale coronare are la bază următorii
factorii, endogeni și exogeni.
Cele mai frecvent întîlnite sunt leziunile țesuturilor dure dobîndite în
perioada de erupție a dinților și în perioada posteruptivă afectînd
coroanele dinților temporari și permanenți.

Din așa leziuni fac parte:

 Caria
 Hipoplazia smalțului
 Defectele cuneiforme
 Fluoroza
 Abraziunea patologică
 Trauma
 Eroziunea chimică
Existența diverselor leziuni odontale coronare și a multiplilor factori etiologici a fost pusă
la baza sistematizării acestor afecțiuni.

Clasificarea după Decaut și completată de V.Burlui care

cuprinde 4 clase :

Clasa I
Anomalii de sediu ,volum,formă,direcție.Aceste anomalii nu sunt leziunile
propriu-zise dar reclamă aceeași metodă de tratament ca și leziunile coronare .
Clasa II
Leziunile odontale coronare congenitale cu specific ereditar: amelogeneza
imperfectă,dentina opalescentă ereditară,displazia Capdepond,dentina opalescentă
Hodge,dentinogeneza imperfectă,displazia dentinei.Aceste afecțiuni prezintă niște
tulburări de geneză a țesuturilor dure care la fel necesită un tratament protetic.
Clasa III
Leziuni odontale coronare dobîndite înainte de erupția dinților :hipoplazii simple
ale smalțului,hipoplazii complexe și anomalii dentare prin radiații ionizante
(razele X,gama,fluxuri de neutroni) în perioada preeruptivă.
Clasa IV
Leziunile odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă.
Aceste leziuni pot afecta dentiția temporară și permanentă.
Leziunile odontale coronare ale dinților temporari se manifestă prin următoarele
situații clinice: melanodonția Beltrami și Yromieux,vulnerabilitatea dentară și
diferite leziuni coronare în formă de carie ,traumatisme,abraziune.
Leziuni odontale coronare a dinților permanenți care se manifestă prin următoarele
forme: sindromul Dubreuil-Chambardel, leziuni odontale consecutive ,intoxicații
medicamentoase , caria simplă galopantă, leziuni prin radiații ionizante
îndelungate, discromii dentare, uzură dentară,eroziune chimică, eroziune
idiopatică, la fel și leziuni de natură traumatică.
 Clasificarea leziunilor odontale după
Black
Clasa I: include cavitățile situate în șanțurile și gropițele
smalțului pe suprafața ocluzală a molarilor și premolarilor în
șanțurile și gropițele vestibulare sau orale, la fel și în gropițele
orale ale incisivilor superiori.
Clasa II: cuprinde cav de pe suprafețele proximale ale
molarilor și premolarilor.
Clasa III: cuprinde cav de pe fețele proximale ale dinților
frontali cind unghiul incisiv nu este compromis.
Clasa IV: include cav de pe fețele proximale ale incisivilor cu
unghiurile incizale afectate sau care nu se pot păstra
Clasa V: numară varietățile de cavități situate în treimea
cervicală fețelor vestibulare sau linguale a dinților
Clasa VI: leziuni care iniţial nu au fost incluse în clasificarea
lui Black. Se intâlnesc la nivelul marginilor incizale şi
vârfurile cuspizilor sau orice suprafaţă expusă la maxim
curăţirii şi autocurăţirii. De obicei debutează la nivelul unui
defect de formare sau de origine traumatică (Baum,
Marzouk) .
 Examenul clinic și paraclinic stă la baza planului de
tratament al Leziunilor odontale coronare.
Metodologia de examinare clinică include 3 etape de examinare :

1.Anamneza
a) datele personale
b) motivația

c) istoricul afecțiunii
2.Examenul extraoral sau facial
d) Inspecția

e) Palparea
f) Auscultarea
3.Examenul endobucal (a cavității bucale)
Examinarea obligatoriu a ATM
g) Subiectiv

h) obiectiv(inspecție,palpare,ausculate)
Leziuni odontale coronare au o
frecvență înaltă afectînd 60-95% din
populație.
În raport cu etiopatogenia,
particularitățile individuale și de
evoluție a tabloului clinic variat
deosebim simptome subiective și
obiective.

Simptomele subiective:
-durere
-apariția tulburărilor fizionomice
-tulburări funcției masticatorii
-tulburări de fonație
1.Durerea este un simptom subiectiv caracteristic care aduce cel mai des
pacientul la medic.Ea apare din cauza iritațiilor terminațiilor nervoase și
intensitatea ei depinde de profunzimea leziunii și gradul de pierdere a
substanței dentare.
2.Tulburările fizionomice care apar atît în urma :
*pierderii de substanță dură a dinților
*cariei dentare
*abraziunea țesuturilor dure
*traumă
*abateri de la structură,formă
3.Tulburări de fonație .
Simtomele obiective:
*locale
*loco-regionale
*generale
Locale -sub formă de pulpite acute /cronice, compilații ale
parodontului apical,marginal acute /cronice.

Loco-regionale –apar la nivelul articulației temporo-

mandibulare prin apariția durerilor,crepitațiilor,saltului
articular,derglări ale meniscului datorită traumatismelor
cronice,la nivelul mușchilor masticatori oboseală
musculară,spasm muscular.

Generale- de ordin digestiv,psihic.

 Examenul clinic
Are scop culegerea datelor necesare pentru aprecierea diagnosticului corect și
respectiv determinarea metodei de tratament în raport de forma clinică a
leziunii.
 Examenul exo-bucal
Vom atrage atenția:
1.La structura feței
2.Simetria
3.Poziția buzelor
4.Comisurile orale
5.Înălțimea etajului inferior al feței.
Adesea aceste simptome lipsesc și depind de gradul de pronunțare a
leziunilor și de localizarea lor.
 Examenul endo-bucal

Incipient vom atrage atenția la gradul de deschidere a cavității

bucale,după ce vizual cu ajutorul instrumentelor vom studia starea
mucoasei, a arcadelor dentare stabilind forma și simetria.Vom examina
fiecare dinte prin inspecție ,palpare și percuția cu sonda într-o anumită
ordine.

Cu o deosebită atenție vom examina :

*localizarea leziunilor
*forma și întinderea
*gradul de sensibilitate
*tipul de tratament efectuat.

Este obligatoriu examinarea rapoartelor între cele două arcade dentare,

atît static și dinamic , apreciind starea de postură și relația centrică.
 Examenul paraclinic

Una din cele mai des folosite metode va fi

studiul modelelor, care ne va ajuta la
aprecierea aspectelor morfologice , poziției
dințilorpe arcadă și a rapoartelor ocluzale
statice.
 Radiografia
Ne furnizează date suplimentare privind:
*integritatea coronară
*lipsa de substanță
*Obturațiile și rapoartele lor cu camera pulpară
* porțiunea radiculară a dintelui
* tratamentul endodontic
 Diagnosticul
Se stabilește pe baza examnului clinic și paraclinic
efectuat și se pronunță prin următoarele componente:
a)anatomo-clinice - ce constă în stabilirea existenței
liriunii odontale coronare;
b)topografice -ce consemnează dintele și suprafața
afectată.
c)componenta etiologică.
d)componenta dereglării funcționale
e)complicațiile apărute pe parcurs (migrările dentare
sau alte efcțiuni).
Mulțumesc pentru atenție!!!