 Rezultatele macroeconomice sunt ieşirile (realo-

monetere) din activităţile agenţilor economici agregaţi,

pe care piaţa le validează, societatea recunoscând
utilitatea acestora de a satisface multitudinea nevoilor
sociale.

 Creşterea economică contribuie la creşterea standardelor

de viaţă, reprezentând din acest motiv o ţintă
macroeconomică fundamentală.
 rezultatele sunt înregistrate şi măsurate de către instituţii
specializate
 cunoaşterea şi analiza evoluţiei indicatorilor
macroeconomici au o semnificaţie practică deosebită
pentru adoptarea deciziilor de politică macroeconomică.

 Indicatori macroeconomici - importanţă:

-comparaţii internaţionale, privind potenţialul economic,
-eficienţa şi competitivitatea bunurilor economice produse
în diferite ţări ale lumii contemporane,
-locul fiecărei ţări în ierarhia economiei mondiale.
 CONTABILITATEA NAŢIONALĂ SAU
SISTEMUL CONTURILOR NAŢIONALE
 este instrumentul esenţial de colectare a unor date
numerice şi de cuantificare, într-o formă sintetică,
simplificată, a operaţiunilor principale din economia
naţională.

 reprezintă macheta economiei naţionale şi pune un

accent deosebit pe agregarea rezultatelor în cadrul
categoriilor macroeconomice semnificative, favorizând
analizele economice în termeni de flux (variaţia
activităţii într-o perioadă dată).
SISTEMUL CONTABILITĂŢII NAŢIONALE
– IN ROMANIA
 reprezintă un sistem de evidenţă valorică a fluxurilor
economice, în expresie monetară, la nivelul economiei
naţionale.

SCN - componente:
 - sectorul agenţilor economici;

 - conturile naţionale;

 - operaţiunile contabile.
I. Sectorul agenţilor economici
 Sectorul "firme" cuprinde toate subiectele economice (agenţi
economici) care au ca trăsătură principală faptul că produc bunuri
destinate pieţei, iar scopul activităţii îl constituie obţinerea de profit.

 Sectorul "gospodării" sau "menaje private" este un sector

consumator, în sensul că utilizează veniturile obţinute pentru
satisfacerea necesităţilor de consum.

 Sectorul "public" sau "guvernamental" reuneşte toate subiectele

economice (instituţiile publice) care produc bunuri publice
(colective) pentru populaţie, fără a primi echivalentul valoric.

 II. Sectorul "străinătate" sau "restul lumii" evidenţiază tranzacţiile

cu alte ţări naţionale, înregistrând toate fluxurile reale şi monetare
din sistemul economic.
 Comportamentele agenţilor economici se concretizează, sub
forma cererii agregate (globale, totale) şi ofertei agregate.

Cererea agregată (globală) reprezintă ansamblul cerinţelor solvabile

de bunuri şi servicii produse într-o economie, într-o perioadă de
timp şi la un nivel mediu general al preţurilor acestora.
 STRUCTURA CERERII AGREGATE
a) cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, efectuate de
către populaţie (menajele);

b) venituri alocate şi cheltuite de întreprinderi (firme) pentru

investiţiile brute;

c) achiziţiile guvernamentale de bunuri de consum şi bunuri

investiţionale, pe seama veniturilor bugetare;

d) cheltuielile agenţilor economici străini (în valută) pentru a importa

dintr-o anumită ţară, respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări.
 CEREREA AGREGATA
 Dacă nivelul general al preţurilor creşte (considerând că ceilalţi
factori nu se modifică), puterea de cumpărare a banilor scade, astfel
că se va putea cumpăra o cantitate mai mică de bunuri şi servicii cu
un venit nominal dat, adică va avea loc o reducere a cererii agregate.

 Creşterea nivelului general al preţurilor afectează şi volumul

investiţiilor, întrucât dacă presupunem că investiţiile se fac din
împrumuturi, creşterea acestui nivel va determina şi mărirea ratei
medii a dobânzii, scumpindu-se astfel creditul, cu efecte asupra
descurajării investiţiilor, adică a scăderii cererii pentru bunuri de
capital.
 CEREREA AGREGATĂ VARIAZĂ ÎN RAPORT
CU ACŢIUNEA UNOR FACTORI
a) anticipările consumatorilor şi investitorilor cu privire la evoluţia stării economice
în ansamblul ei (anticipările optimiste vor determina populaţia să cumpere o
cantitate mai mare de bunuri, în special de folosinţă îndelungată, iar întreprinzătorii
să sporească investiţiile)

b) natura politicilor guvernamentale:

- dacă privesc creşterea cheltuielilor pentru investiţii, reducerea fiscalităţii sau sporirea
masei monetare, au ca efect creşterea cererii agregate,
- dacă stimulează creşterea ratei dobânzii sau a fiscalităţii, au ca efect reducerea
cererii agregate.

c) starea generală a economiei mondiale

- boom economic - creşterea importurilor - adică mărirea exporturilor din economia
naţională,
- criză - partenerii de afaceri străini vor importa mai puţin, -exporturile din economia
naţională se vor reduce, scăzând astfel cererea agregată
 OFERTA AGREGATĂ (GLOBALĂ)

Oferta agregată (globală) reprezintă ansamblul bunurilor şi

serviciilor oferite pe piaţa naţională de către toţi agenţii economici,
autohtoni şi străini. (oferta agregată reprezintă producţia totală
internă de bunuri economice + oferta străinătăţii – importurile)

Modificarea nivelului general al preţurilor se reflectă în oferta

agregată, şi prin intermediul costurilor cu factorii de producţie
achiziţionaţi. (o creştere a acestor costuri (preţuri ale factorilor)
poate determina o reducere a ofertei, iar o scădere a lor, mărirea
ofertei agregate).
 OFERTA AGREGATĂ POATE FI
INFLUENŢATĂ

 productivitatea factorilor de producţie, dacă sporeşte, va

antrena o reducere a costului mediu, creşterea volumului producţiei şi deci,
a ofertei agregate. O scădere a acestei productivităţi va conduce la creşterea
costului mediu şi reducerea producţiei pe unitatea de factor consumat şi
deci, a ofertei agregate.

 volumul factorilor de producţie utilizaţi, care poate spori

oferta agregată atunci când oferta lor creşte şi poate reduce oferta agregată,
atunci când oferta lor pe piaţă se diminuează.
 Indicatorul economic la nivel macro, reprezintă expresia
numerică a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor
economice la nivel naţional, într-o anumită perioadă de timp.

 Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă

determinată, de regulă un an, se reflectă cifric şi cantitativ prin
indicatori sintetici.

 Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii) şi

fluxurilor din economia naţională, aceşti indicatori se
calculează în expresie valorică, prin intermediul preţurilor şi
tarifelor.
 Metode de calcul ale indicatorilor de rezultate
 metoda de producţie (metoda valorii adăugate) prin care are loc
măsurarea şi evidenţierea valorilor adăugate brute create de către toţi
agenţii economici, producători de bunuri şi servicii (de consum şi publice)
şi agregarea acestor mărimi pe sectoare, ramuri şi pe ansamblul
economiei naţionale.

 metoda utilizării finale (metoda cheltuielilor sau a folosirii veniturilor),

care constă în agregarea cheltuielilor totale ale agenţilor economici cu
bunurile materiale şi serviciile care compun producţia finală.

 metoda repartiţiei (metoda însumării veniturilor), care constă în

însumarea elementelor ce reflectă recompensarea factorilor de producţie,
concretizate în venituri încasate de proprietarii acestor factori (salarii,
profituri, dobânzi, rente) şi alocaţiile pentru consumul de capital fix
(amortizările).
 Principalii indicatori de rezultate macroeconomice
calculaţi în SCN sunt:

 1) produsul global brut (PGB);

 2) produsul intern brut (PIB.);
 3) produsul intern net (PIN);
 4) produsul naţional brut (PNB);
 5) produsul naţional net (PNN);
 6) venitul naţional (VN).
 Produsul intern este produsul creat şi (sau) consumat de
către toţi agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea în
interiorul unei ţări, indiferent dacă sunt autohtoni sau străini.

 Produsul naţional se referă la apartenenţa statală a agenţilor

economici producători şi (sau) consumatori de bunuri şi servicii.
 Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor
materiale şi a serviciilor, cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute
într-o perioadă de timp, de regulă un an, în cadrul subsistemelor
economiei naţionale.

PGB = suma producţiei brute de bunuri materiale şi servicii din toate

sectoarele, (consumului final + cel intermediar).
 Produsul intern brut (PIB) reflectă, valoric, producţia finală
de bunuri şi servicii obţinute de către toţi agenţii economici
(autohtoni şi străini) care îşi desfăşoară activitatea în interiorul
ţării, destinate consumului final.
 PIB - însumarea valorilor adăugate brute ale tuturor bunurilor
create de agenţii economici din interiorul ţării

 Produsul intern net (PIN) sintetizează suma valorilor

adăugate nete ale bunurilor materiale şi serviciilor finale
produse de către toţi agenţii economici (autohtoni şi străini)
care acţionează în interiorul ţării, într-o perioadă de timp
(PIN = PIB − A )
 A= amortizarea capitalului fix
 Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea adăugată
brută a tuturor bunurilor materiale şi serviciilor finale provenite
din activităţile agenţilor economici naţionali, obţinute atât în
ţară cât şi în afara acesteia, în decursul unei perioade de timp
(un an).

PNB = PIB − VABS + VABNS

 Produsul naţional net (PNN) reprezintă expresia bănească a
valorii adăugate nete obţinute de agenţii economici naţionali,
atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara acesteia.

PNN = PNB - A
 Venitul naţional (VN) sintetizează veniturile obţinute de către
proprietarii factorilor de producţie prin care se recompensează
aportul acestora la producerea bunurilor si serviciilor.

 VN poate fi considerat şi ca indicator ce exprimă veniturile din

muncă şi din proprietate care decurg din producţia bunurilor
economice.
 Venitul naţional
 exprimă veniturile factorilor de producţie, (veniturile
provenite din munca angajaţilor, cele provenite din
activitatea de întreprinzător şi cele din patrimoniu)

 include: salarii, rente, profituri, dobânzi nete

(diferenţa dintre dobânzile încasate şi dobânzile
plătite), - venituri supuse impozitării directe.
 Producerea venitului naţional urmăreşte satisfacerea
trebuinţelor prezente şi viitoare ale membrilor societăţii,

 Venitul naţional fiind singura sursă de plată pentru serviciile

efectuate, care să asigure bunăstarea oamenilor.

 Producerea venitului naţional are drept motivaţie satisfacerea

celor două necesităţi vitale pentru o societate - consumul şi
economisirea -
 Consumul şi economiile
 Consumul reprezintă partea din venit cheltuită pentru
cumpărarea de bunuri şi servicii, destinate satisfacerii directe a
trebuinţelor populaţiei şi/sau necesităţilor generale ale societăţii.

 Economiile – surplusul de venit peste cheltuielile de consum

constituie economiile

 Investiţiile - reprezintă ansamblul cheltuielilor orientate spre

achiziţionarea bunurilor capital, în vederea sporirii avuţiei
societăţii.
 Principalele funcţii ale sistemului de evidenţă şi
măsurare a rezultatelor macroeconomice
a) instrument de evidenţă statistică

b) instrument de analiză a activităţii economice

c) suport de bază al fundamentării deciziilor în economie

d) mijloc de înţelegere corectă a fenomenelor şi proceselor din

economia mondială, a interdependenţelor economice
internaţionale, a participării ţării la circuitul economic
mondial.