Sunteți pe pagina 1din 34

SISTEMUL DIGESTIV

- totalitatea organelor în care au loc


procesele chimice şi mecanice ale digestiei
- Format din:
o tub digestiv
o glande anexe
TUBUL DIGESTIV
- sistem de conducte care:
- comunică anterior cu exteriorul
- distal cu exteriorul
Structură generală:
1. Mucoasă
2. Submucoasă
3. Musculară
4. Adventiţie sau seroasă peritoneală
Diafragmul, împarte tubul
digestiv în:
- conductul buco-faringo-
esofagian
- tubul digestiv propriu-zis
1. Tunica mucoasă
- căptuşeşte lumenul
- prezintă pliuri longitudinale
şi / sau transversale.
Ea este constituită:
- epiteliu de acoperire;
- corionul;
- musculara mucoasei.
a. Epiteliu de acoperire,
- în partea iniţială şi terminală
ostratificat pavimentos nekeratinizat,

-  în rest
o epiteliu simplu prismatic,
o cu celule cu rol
protecţie (celulele mucoase),
absorbţie (enterocite),
apărare,
 endocrin (S.E.D.).
b. Corionul,
- superficial (papilar)
oţesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, inervat
onumeroase celule cu rol în apărare:
 macrofage (apărare specifică),
 plasmocite (anticorpi),
 leucocite eozinofile (fagocitoză complexă),
 mastocite (histamine),
 neutrofile (microfage)
 limfocite (infiltraţii şi / sau noduli limfoizi).
- profund subpapilar
o ţesut conjunctiv dens
oconţine
glande salivare mici
alte glande digestive (pesinogen, acid clorhidric)
celule endocrine(gastrina, VIP, serotonina etc)
c. Musculara mucoasei,
- strat subţire de fibre
musculare netede,
- rol de mobilizare a
mucoasei şi eliminarea
produsului secretat de
glandele din corion.
2. Tunica submucoasă
- ţesut conjunctiv lax,
o       vase sangvine şi
limfatice,
o       plex nervos
mienteric (Meissner),
o       glande (esofag,
duoden)
o       ţesut limfoid.
TUNICA MUSCULARĂ
- formată din două straturi musculare:
- extern cu fibre musculare dispuse
longitudinal
- intern cu fibre dispuse circular
- formează sfinctere
- între ele plexul nervos mienteric
Auerbach
Fibrele musculare pot fi:
- netede
- striate
La nivelul stomacului apare al treilea
strat muscular
- situat superficial
- oblic
4. TUNICA EXTERNĂ
- adventiţie (esofag,
rect),
- seroasă peritoneală
permit uşoara mobilitate
a segmentelor,
facilitând transportul
conţinutului (alimente,
chil, chim, fecale).
CAVITATEA BUCALĂ
-  segmentul incipient
-  asigură
o masticaţia,
o digestia,
o deglutiţia,
o fonaţia
- delimitată anterior de buze,
- posterior de faringe,
- lateral de obraji,
- superior de bolta palatină,
- inferior de planşeul bucal.
Arcadele dentare delimitează
- vestibulul bucal
- cavitatea bucală propriu-zisă
Conţine:
- dinţii,
- limba
- orificiile de deschidere ale glandelor salivare.
Mucoasa bucală
- epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat
- corion cu glande salivare mici
oseroase,
omucoase
oseromucoase
Macroscopic
- culoare roz-roşie,
- este umedă şi lucioasă,
- stări patologice se poate modifica.
Morfofuncţional poate fi
- fixă, aderentă de structurile subjacente
ogingie,
opalat dur
- mobilă - unde repauzează pe o submucoasă
o buze,
o palat moale,
o obraji.
În raport cu localizarea ea
este:
- mucoasă labială (buze),
- mucoasă linguală (limbă),
- mucoasă jugală (obraji),
- mucoasă gingivală (gingie),
- mucoasă palatină (palat).
BUZELE
-  formaţiuni musculo-membranoase
-  delimitează orificiul bucal.
Histologic
-  “ax conjunctivo-muscular”
-  bogat vascularizat,
-  faţă anterioară, - tegument şi anexele sale (fir de
păr, gladele sebacee şi sudoripare),
-  faţă internă - mucoasa labială şi submucoasă cu
glande salivare mici (glande labiale),
-  margine liberă sau roşul buzelor,
o mucoasă mai subţire de tranziţie
o Culoarea roşie este asigurată de prezenţa
eleidinei şi a papilelor conjunctive foarte înalte,
bogat vascularizate.
LIMBA
- organ muscular,
- învelit de mucoasa linguală.
Macroscopic
- vârf,
- corp
- rădăcină.
Are rol în
- deglutiţie,
- supt,
- vorbirea articulată
- sensibilitatea gustativă şi senzitivă.
Axul limbii conţine
- fascicole de fibre musculare striate,
- ţesut conjunctiv, vase, nervi
- glande salivare mici (glande linguale).
Mucoasa
- pe faţa inferioară este
onetedă şi subţire,
- pe faţa superioară
oaspect catifelat,
opapile linguale.
Fiecare papilă conţine
- un ax conjunctivo-vascular
(corion)
- epiteliul mucoasei linguale.
Papilele filiforme,
- cele mai numeroase,
- pe faţa superioară a limbii.
- formă conică, îngustă
- pot fi acoperite la vârf de
celule keratinizate
- sunt lipsite de muguri gustativi
având doar rol mecanic şi
senzitiv.
Papilele fungiforme,
- dispersate printre papilele
filiforme,
- au un aspect de ciupercă,
- conţin câţiva muguri
gustativi.
Papilele foliate,
- aşezate de-a lungul marginii
limbii
- forma unor pliuri (foi de
carte),
- slab organizate la om
- au puţini muguri gustativi.
Papilele circumvalate,
- sunt cele mai mari,
- în număr mic (9 – 15),
- dispuse la baza limbii,
- în formă de “V” cu vârful
orientat anterior.
- formă mamelonată,
- mărginite de un şanţ
(vallum)
o se deschid glande mici
seroase (glandele Ebner)
- bogată în muguri gustativi.
ORGANUL DENTAR
- dintele
- parodonţiul
ostructurile care fixează şi susţin dintele:
osul alveolar,
cementul dentar,
gingia
periodonţiul.
DINŢII
 
- formaţiuni dure
- implantate în arcade alveolare
- rol în masticaţie şi vorbirea articulată.
Macroscopic
- coroană care proemină în cavitatea
bucală;
- rădăcină, inclusă în cavitatea alveolară
- colet nivel la care se inseră gingia.
La om
- heterodonţie
o incisivii au coroana în formă de daltă,
o caninii au coroana conică,
opremolarii şi molarii au coroanele de
formă cubică, cu suprafaţa oculază
neregulată (cuspizi).
În timpul vieţii se succed două dentiţii.
-  Una temporară cu 20 de dinţi
o8 incisivi,
o4 canini,
o8 molari,
- alta definitivă formată din 32 de dinţi
o 8 incisivi,
o 4 canini,
o 8 premolari,
o12 molari.
Histologic
- ţesuturi dure
odentina
osmalţul
- ţesutul moale
opulpa dentară
DENTINA
- ţesut dur
- 69% săruri minerale,
- 31% apă şi substanţe organice,
- culoare galbenă,
- avascular şi acelular,
- înveleşte camera pulpară şi canalul radicular,
- la exterior
oînvelit de smalţ la nivelul coroanei
ociment la nivelul rădăcinii.
Este formată
- numeroase canalicule dentinare
- dispuse radiar
- cu traiect sinuos.
- În interiorul canalelor dentinare se află
olimfă
oprelungire citoplasmatică a odontoplastelor, numită
“fibra lui Tomes”.
Între canalicule
- matrice intercanaliculară
- substanţă fundamentală (mucopilizaharide),
- fibre de colagen dispuse în reţea
- cristale de hidroxiapatită.
Dentina se formează sub formă de lamele
circumpulpare,
-ritmic
-în etape succesive,
-dispuse exterior de camera pulpară,
-apar sub forma unor linii paralele, unele
mai bine, altele mai slab mineralizate
(liniile de contur ale lui Owen).
-Ultima lamă, peripulpară, este
întotdeauna o structură organică,
nemineralizată (predentina).
În structura dentinei pot rămâne spaţii
nemineralizate care facilitează apariţia şi
extinderea cariilor.
SMALŢUL
- cel mai dur ţesut din organism
-97% săruri minerale,
-3% apă şi substanţe organice
-avascular şi acelular
-transparent.
Este constituit din
-prisme de smalţ
-substană interprismatică.
- Prismele sunt structuri cu 5 – 6 laturi,
aşezate perpendicular pe camera pulpară la nivelul suprafeţei
ocluzale şi oblic spre colet.
- Sunt formate dintr-o matrice, cu fibre aşezate ordonat şi
cristale de hidroxiapatită.
- Substanţa prismatică are aceeaşi structură dar mai slab
mineralizată şi cu fibre dispuse transversal, asigurând legătura
strânsă între prismele de smalţ.
 
PULPA DENTARĂ,
- în camera pulpară şi canalul
radicular
- ţesut conjunctiv în care
predomină substanţa
fundamentală, gelatinoasă,
bazofilă.
- populaţia celulară reprezentată
de:
ofibroblaste (pulpocite),
omacrofage,
oeozinofile,
o plasmocite
Odontoblaste.
 celule ovalare
 bogate în organite cu rol în secreţia
proteică
 dispuse într-un strat la periferia
pulpei.
 apical pleacă fibra lui Thomes
 care transportă substanţe organice şi
anorganice necesare formării lamelor
de dentină.
 Paralel cu formarea unei lame de
dentină, fibrele lui Thomes se
alungesc, odontoblastele se retrag spre
ţesutul pulpar şi astfel camera pulpară
se îngistează.
- Din polul bazal, prelungiri
citoplasmatice scurte, ramificate
- Se anastomozându-se cu prelungirile
pulpocitelor,
- realizează stratul fibrilar
subodontoblastic a lui Weill.
 
- Prin vârful rădăcinii (apex) pătrund în
pulpă vasele sangvine (arteriola) care se
vor capilariza în stratul subodontoblastic.
- Aici ajung şi fibrele nervoase
amilelinice care formează o bogată reţea
periodontoblastică, fără a pătrunde în
canaliculii dentinari.
 
PARODONŢIUL
CIMENTUL dentar,
- înveleşte rădăcina dintelui
- structură asemănătoare ţesutului osos
- mineralizare 46%.
- Este format din
osubstanţă fundamentală (mucopolizaharidică)
ofibre (colagene),
ocimentoplaste cu cimentocite
oLa periferie există o lamă de cimentoid,
structură nemineralizată,
bogată în cimentoblaste şi cimetoclaste
Cimentul prezintă o mare plasticitate, astfel că el se reorganizezază
continuu în raport cu forţele mecanice care acţionează asupra
rădăcinii.
OSUL ALVEOLAR,
-peretele alveolei dentare în care este inclusă
rădăcina,
-se formază odată cu dintele
-dispare după extracţia lui.
Osul alveolar este format din
- lame de ţesut osos compact,
- între care se află lame de ţesut osos spongios.
- Lama internă alveolară,
orugoasă şi fără periost,
- lama externă are suprafaţa netedă,
oacoperită de periost şi gingie.
- Între doi dinţi adiacenţi osul alveolar
proemină şi formează creasta alveolară,
acoperită de papila interdentară.
GINGIA,
-partea de mucoasă bucală care
înveleşte osul alveolar.
-Este alcătuită
o epiteliu pavimentos stratificat
nekeratinizat pe corion,
o aderent de osul alveolar.
- În jurul coletului dentar, gingia
se ataşează parţial doar
smalţului, pentru a forma şanţul
dento-gingival,
o gingia aderă de smalţ cu
ajutorul ligamentelor gingivo-
dentare.
PERIODONŢIUL,
-complex de ligamente alveolo-dentare
-fascicole colagene,
odin cimentul dentar, străbat alveola şi se
fixează în osul alveolar.
- Ligamentele sunt situate într-un ţesut
conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat,
o situate în diferite direcţii
oblic,
transversal,
circular.
oPrin structura lor fixează dintele în alveolă,
conferă rezistenţă la invaziile bacteriene şi
reduc presiunea rădăcinii asupra osului
alveolar.