Sunteți pe pagina 1din 31

UTERUL GESTATIV

Uterul gravid
- hipertrofie miometrului
- modificări ale mucoasei endometriale
- constituire a placentei.
Miometrul
- creşte prin hipertrofia fibrelor musculare netede
olungime ajunge la 500 μm,
oneoformarea prin diviziunea celulelor musculare preexistente.
Hipertrofia fibrelor musculare este însoţită de reorganizarea organitelor
citoplasmatice
- care devin mai abundente,
- intensificarea proceselor enzimatice legate de metabolismul energetic.
Endometrul
- Constituie deciduă sau caduca.
În raport cu implantarea embrionului deosebim trei regimuri distincte a
deciduei:
1. decidua bazală (serotina),
- reprezentată de partea de caducă situată între embrion şi miometru,
- participă la formarea placentei (componenta maternă);
2. decidua capsulară (reflectată),
- partea de endometru care acoperă blastochistul şi proemină în cavitat
uterină;
3. decidua adevărată (parietală), constituită din restul endometrului ca
căptuşeşte cavitatea uterină.
Structura deciduei uterine
- este similară cu aspectul endometrului aflat la finele fazei secretorii
- transformările histologice sunt mult mai accentuate.
În prima jumătate a sarcinii,
- endometrul se îngroaşă
- până la 1 cm.
-  Glandele uterine
ose alungesc,
ose ramifică,
oregiunile fundice se dilată.
oseparate între ele prin septe conjunctive subţiri,
orealizând un aspect spongios, denumit stratul spongios.
oStratul superficial conţine numeroase celule deciduale,
 dispuse interglandular
în rânduri dense
alcătuind stratul compact al endometrului funcţional.
Evoluţia deciduei
- decidua adevărată se atrofiază;
- epiteliul şi stratul compact degenerează
- fuzionează cu decidua reflectată, cu care vine în contact.
- Decidua reflectată,
ose atrofiază
ofuzioneză cu decidua adevărată,
oformând o singură membrană.
- Decidua bazală va constitui placenta maternă.
PLACENTA
- organ de tranziţie
- preia din luna a IV-a de sarcină funcţia corpului galben.
- Este formată din două componente diferite ca structură şi origine:
oplacenta fetală
oplacenta maternă.
Formarea placentei
- După nidarea blastochistului,
- trofoblastul se multiplică
- invadează corionului / lizează stroma,
- cu formarea de lacune sangvine (stadiul lacunar),
- în care se deschid vasele sanguine
- lacunele invadate de sânge matern sunt delimitate de sinciţiotrofoblast
- Microvilii de la suprafaţa sinciţiotrofoblastului sunt implicaţi în
transferul nutrimentelor şi al O2 din sângele matern, asigurând nutriţia
blastochistului.
Procesul de formare a placentei decurge în două stadii: stadiul previlos şi
stadiul vilos.
a. stadiul previlos cuprinde două perioade:
- prelacunară
- lacunară.
În perioada prelacunară
trofoblastul prezintă două regiuni,
- una implantată în endometru
- alta neimplantată, care este mai subţire.
Partea implantată se dezvoltă
- două rânduri celulare aşezate pe o
membrană bazală:
- un strat profund citotrofoblastul,
ocelule cu citoplasmă clară
- strat superficial, sinciţiotrofoblastul,
oo masă citoplasmatică continuă, de culoare
închisă.
Perioada lacunară
- apariţia lacunelor situate între prelungirile trofoblastului proliferat.
- În lacune se află hematii materne, limfă şi produse de secreţie ale
glandelor uterine deschise la nivelul lor.
- Corionul din jurul embrionului suferă modificări fibrinoide.
Nutriţia embrionului – tip hemocorial.
a. Stadiul vilos
-  organizarea vilozităţilor placentare
-  se formează vilozităţile primare,
o ax de celule citotrofoblastice, acoperite de sinciţiotrofoblast.
o Apoi în axul acestor vilozităţi pătrunde mezenchimul extraembrionar
 vilozităţilor secundare.
o Apoi pătrund şi vasele sanguine
  vilozităţile terţiare.
- Vasele vilozităţilor terţiare se conectează la vasele ombilico-
alantoidiene
o circulaţie placentară fetală între sângele matern şi cel embrionar.
 
Structura placentei
La sfârşitul lunii a IV-a - două componente:
- componentă fetală,
oformează corionul vilos
- componentă maternă
odecidua bazală
-  au relaţii strânse morfofuncţionale.
Placa corială - acoperită spre
- cavitatea amniotică de epiteliul amniotic,
- partea maternă de trofoblastul bistratificat.
Structural,
- partea centrală - ţesut mezenchimatos,
- continuitate cu gelatina Wharton, din cordonul ombilical.
- În vecinătatea epiteliului amniotic corionul
oare o structură mai laxă,
ocelule anastomozate
osubstanţă fundamentală fluidă.
- Înspre vilozităţile placentare corionul este alcătuit
oţesut conjunctiv mai dens
ose continuă în axul vilozităţilor.
Epiteliul amniotic
- epiteliu simplu pavimentos
opână în luna a II-a,
oapoi – epiteliu simplu cubic sau prismatic,
cu două tipuri de celule:
celule Golgi
 numeroase mitocondrii
 aparat Golgi bine dezvoltat,
secreţia lichidului amniotic;
celula fibrilară
 organite reduse,
 numeroase microfibrile dispuse dezordonat
 microvili apical,
 funcţia de rezorbţie.
  În realitate probabil este vorba de un singur tip celular cu două stadii
funcţionale.
Vilozităţiile placentare
- structuri ramificate,
- libere ce plutesc în sângele matern din spaţiul intervilos
- vilozităţile crampon puternic ancorate în decidua bazală.
- Structural o vilozitate are:
o ax conjunctivo-vascular (stromă)
o tapetat de trofoblastul dispus pe o MB.
Trofoblastul
- strat intern,
- citotrofoblastul (celule Langhans),
- strat extern,
- sinciţiotrofoblastul.
Sinciţiotrofoblastul
- persistă până la sfârşitul sarcinii în timp
- citotrofoblastul dispare progresiv începând cu luna a II-a.
Stroma vilozităţilor
- formată din fibre,
- celule
- vase.
Fibrele
- de reticulină
- puţine de colagen.
Populaţia celulară
- de tip trofoblastic,
- câteva celule musculare netede
- celule Hofbauer,
odin luna a II-a
oau mare polimorfism,
onucleu voluminos,
ocitoplasma bogată în vacuole ce conţin lipide şi mucoproteine,
oseamănă cu macrofagele.
Vasele sanguine
- capilare cu perete subţire,
- situate la periferie
- două artere şi o venă,
oîn cordonul ombilical
Unitatea morfofuncţională a placentei
- lobulul fetal sau cotiledonul fetal,
- o vilozitate principală cu toate ramificaţiile şi vascularizaţia ei proprie
Trofoblasul
- este bistrastificat la început (citotofoblast, sinciţiotrofoblast)
- dispus pe o MB.
Citotrofoblastul sau stratul
celulelor Langhans
- celule bine individualizate,
- formă ovoidă
- mărimi variabile,
- nucleu eucrom central, bine
nucleolat
- citoplasmă palidă bazofilă.
- celulele Langhans se multiplică
activ,
- incorporate în
sinciţiotrofoblast.
Sinciţiotrofoblastul
- strat continuu de citoplasmă
întunecată
- fără limite celulare
- numeroşi nuclei hipercromi
dispuşi ordonat.
EM
- microvililor neregulaţi,
- la suprafaţa sinciţiotrofoblastului,
- citoplasma superficială numeroase
microvezicule de pinocitoză
- Polul bazal prezintă numeroase cute,
osemne ale funcţiei de absorbţie a acestei zone.
- În zona mijlocie
oRER şi REN abundent,
ocomplex Golgi dezvoltat
onumeroase mitocondrii.
oschimburile dintre sângele matern şi vilozitatea
placentară şi funcţia endocrină a placentei.
- Din luna a IV-a citotrofoblastul regresează
treptat şi dispare.
- În sinciţiotrofoblastul rămas nucleii hipercromi
se aglomerează, formând insule nucleare.
Placenta maternă - decidua bazală a
endometrului (caduca bazală) şi septurile
placentare.
- sunt tapetate de trofoblast - componenta
fetală a deciduei bazale.
Între placa corială şi decidua bazală - camera
interviloasă
- tapetată de trofoblastul de origine fetală.
- spaţiu este plin cu sânge matern
- rezultă din fuziunea lacurilor aflate în
grosimea trofoblastului pătruns ca rezultat al
erodării vaselor endometriale de către
trofoblast (iniţial sânge venos, apoi sânge
arterial).
Decidua bazală formată din
- “strat compact” sau placa deciduală,
o rămasă din partea superficială a deciduei
-  dintr-un strat profund, “stratul spongios”.
Stratul compact format din:
- placarde de celule deciduale,
ofocare de ţesut fibroid
orare celule gigante multinucleate
origine sinciţiotrofoblastică.
Celulele deciduale
- mari,
- nucleu rotund,
ovoluminos şi palid,
ounul sau doi nucleoli.
- Citoplasma
oabundentă,
oeozinofilă,
ogranuloasă şi vacuolară,
 enclave de glicogen şi lipide.
 numeroase mitocondrii
REN.
-  La zona de contact între trofoblast şi decidua bazală
olinia de joncţiune
ofibroidul placentar
 degenerescenţa componentelor placentare.
o zonă de 2,5 mm grosime,
o culoare albă,
o MO: placarde eozinofile rezultate din dezintegrarea
celulelor deciduale
trofoblastice.
Stratul spongios este format
- partea terminală a glandelor uterine,
- cu extremităţi ramificate şi dilatate
- aspect general de burete.
- Între glande,
otravee conjunctive subţiri,
ocelule deciduale,
ofibrinoid
ovase.
Această structură reprezintă zona de decolare a placentei după
expulzarea fătului.
Septele placentare
- sau intercotiledonate
- prelungiri ale plăcii bazale
- apar în luna a IV-a,
- proemină în spaţiile interviloase,
- nu ating placa corială.
- între două septuri învecinate
ocotiledon.
 
Placenta la termen
- forma unui disc
- diametru de aproximativ 20 cm,
- grosime de 3 cm
- greutate în jur de 500 gr.
Prezintă
- faţă fetală
otapetată de amnios,
ose inseră cordonul ombilical
- faţă maternă,
ocotiledoane.
Cordonul ombilical
- structura de legătură dintre ombilicul fetal şi placenta fetală.
- acoperit de epiteliul amniotic
- conţine
oţesut mucos (gelatina Warthon)
ovasele ombilicale:
două artere
conduc sânge venos de la embrion la placentă,
este oxigenat
vena ombilicală,
 cu sânge arterial.
Bariera placentară
- structuri ce separă sângele matern din spaţiul vilos de sângele din
vasele vilozităţilor placentare.
1) trofoblast;
2) membrana bazală a trofoblastului;
3) spaţiul conjunctiv al vilozităţii;
4) membrana bazală a capilarului;
5) endoteliul capilar.
VAGINUL
- conduct musculo-membranos,
- impar şi median,
- alcătuit din 3 tunici: mucoasa, musculara şi adventiţia.
Mucoasa
Epiteliul vaginal
- variază ca structură în raport cu vârsta şi activitatea hormonală.
- În perioada prepuberală şi a menopauzei
oepiteliu este subţire,
- la pubertate el este de tip stratificat pavimentos necheratinizat, alcătuit
din 5 straturi sau zone celulare:
1.stratul bazal sau germinativ,
a.un rând de celule cubo-cilindrice
b.citoplasmă bazofilă
c.nucleu voluminos, cu nucleoli;
d.frecvente celule în mitoze.
1.stratul parabazal,
a.mai multe rânduri de celule rotunjite sau poligonale,
b.cu tonofibrile
c.citoplasma bazofilă
d.rare diviziuni celulare.
2.stratul intermediar,
a.mai multe rânduri de celule mari poliedrice sau
fusiforme,
b.citoplasmă clară,
c.perfect delimitate.
d.tonofibrile şi granule de glicogen dispuse mai ales
bazal.
3.stratul superficial
a.celule mari,
b.turtite, poligonale, bine delimitate.
c.perinuclear - granule de glicogen şi granule de
cheratohialină.
d.nuclei picnotici.
1. stratul funcţional sau descuamativ
a.câteva rânduri de celule aplatizate,
b.policromatofile,
c.cu axul lung paralel cu suprafaţa
epiteliului.
d.Celulele mai profunde
    i. au o citoplasma cianofila,
    ii.      stadiu de precornificare.
e. Celulele superficiale
    i.      citoplasma eozinofila,
    ii.      cornificată.
Corionul
- ţesut conjunctiv dens bogat în fibre
elastice şi capilare sanguine.
- profund devine mai lax,
oplexuri venoase,
o infiltraţii sau chiar foliculi limfatici.
Musculara
- ţesut conjunctivo-muscular
- fibrele musculare netede
odispuse plexiform,
oţesut conjunctiv, bogat în fibre elastice.
Adeventiţia prezintă structura conjunctivo-elastică obişnuită.
Frotiul vaginal.
Epiteliul mucoasei vaginale,
- prezintă unele modificări legate de vârstă
- ciclul menstrual.
Frotiuri efectuate din secreţia vaginală conţin
- celule epiteliale descuamate, din stratul superficial şi funcţional.
- Metoda citodiagnosticului exfoliativ
-    C. Daniel şi A.A Babeş,
-    perfecţionată de G. Papanicolau.
Numai estrogenii au un efect direct asupra celulelor superficiale şi
funcţionale.
Efectele estrogenilor - modificări citologice ca:
1. încărcarea cu glicogen a celulelor superficiale şi funcţionale;
2. creşterea numerică a celulelor eozinofile cornificate;
3. picnoza nucleară.
Celulele cornificate
- celule mari modificate,
- turtite,
- citoplasmă eozinofilă
- nucleu mic picnotic (semnul cel mai caracteristic de activitate
estrogenică).
Celulele precornificate sunt
- relativ mari,
- citoplasmă bazofilă,
- nucleu ovalar,
- desen cromatic relativ evident.
Corespunzător fazei
proliferative
- creşterea progresivă a
celulelor eozinofile,
- diminuarea treptată a
hematiilor şi leucocitelor.
În timpul ovulaţiei,
- incidenţa maximă de celule
eozinofile,
- nucleu picnotic,
- "frotiu curat".
După ovulaţie,
- numărul celulelor eozinofile
scade,
- creşterea celulelor bazofile
precornificate.
ORGANELE GENlTALE EXTERNE
Labiile mari
- sunt plici tegumentare,
- bogate în ţesut adipos
- strat subţire de ţesut muscular neted.
- Faţa internă este netedă,
olipsită de foliculi piloşi.
- Faţa externă
o prezintă foliculi piloşi,
o glande sebacee anexate
o numeroase glande sudoripare.
Labiile mici
- pliuri cutanate lipsite de ţesut adipos şi fire de păr,
- bogate în vase sanguine,
- fibre elastice
- glande sebacee ce se deschid direct la suprafaţă.
- Faţa externă este pigmentată,
- faţa internă pigmentaţia diminuă treptat înspre orificiul vaginal.

Au numeroşi corpusculi senzitivi şi terminaţiuni nervoase libere.


Himenul
- membrană fibroasă fină,
- semicirculară,
- dispusă transversal
- în partea inferioară a vaginului.
Pe faţa externă
- acoperit de un epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat,
Faţa internă
- epiteliu stratificat pavimentos necheratinzat.
Intre cele două epitelii se află o lamă subţire de ţesut conjunctiv.
Clitorisul
- organul erectil la femeie
- format din
odoi corpi cavernoşi intercomunicanţi
ocorp spongios.
- învelit de epiderma
oepiteliu pavimentos necheratinizat
ocorion bogat în corpusculi senzitivi.
- este lipsit de foliculi piloşi, glande sebacee şi glande sudoripare.
Glandele lui Bartholin sau vulvo-vaginale
- localizate la originea vaginului
- glande compuse tubulo-acinoase,
ocelule cilindrice muco-secretoare,
oprodus de secreţie
mucos
eliminat în timpul actului sexual
ose dezvoltă la pubertate şi se atrofiază la menopauză.