CICLOFOSFAMIDA

Denumirea comerciala: endoxan

Clasa: agenti alchilanti
Actiune terapeutica: antineoplazic
Prezntare: flacon cu pulbere pentru solutie
perfuzabila/injectabila(200mg, 500mg 1g)
 Indicatii terapeutice
• Leucemia limfoblastică acută
•  Leucemia mieloidă acută
•  Adenocarcinomul ovarian
•  Anemie autoimuna hemolitica
•  Limfom Burkitt
•  Cancer mamar
•  Leucemia limfocitară cronică
•  Leucemia mieloidă cronică
•  Neuroblastomul diseminat
•  Sarcom Ewing
•  Granulomatoza cu poliangeita
•  Artrita juvenila idiopatica
•  Cancerul pulmonar
•  Limfomul, Hodgkins

        
• Mielom multiplu
• Miastenia gravis
• Nefrita lupica
• Limfomul non-Hodgkin
• Tumoră de celule germinative ovariene
• feocromocitoamele
• retinoblastom
• rabdomiosarcom
• Uveita
• Macroglobulinemia Waldenström
• Sindromul Alibert-Bazin avansat
• Limfomul histiocitar
• Tumoarea trofoblastică gestațională metastatică
• Celulele cu celule mixtă
• Pericardită recurentă
• Cancer refractar cu celule mici
• Trombocitopenie imună refractară
 Farmacodinamica
Ciclofosfamid este un antineoplazic din clasa
agentilor alchilanti ce este utilizat in
tratamentul diferitelor forme de cancer.
Agentii alchilanti sunt denumiti astfel pentru
proprietatea lor de a adauga grupari alchil in
structura celulelor bolnave. Agentii de
alchilare functioneaza prin trei mecanisme
diferite, dintre care toate au același rezultat
final: întreruperea funcției ADN și moartea
celulelor.
 Metabolismul
Se desfasoara preponderent in ficat, ciclofosfamidul fiind un
promedicament
 Mecanismul de actiune
Agentii de alchilare functioneaza prin 3 mecanisme
diferite:
1) atasarea gruparilor alchil la bazele ADN, ducand la
fragmentarea ADN-ului prin intermediul
enzimelor de reparare
2) Daunele produse AND-ului prin formarea de
legături încrucișate (legaturi intre atomii din ADN)
care împiedică separarea ADN-ului pentru sinteză
sau transcripție
3) inducerea in eroare a nucleotidelor care conduc
la mutatii
 Contrindicatii
Endoxan nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la ciclofosfamidă sau la oricare dintre
excipienţii produsului;
• mielosupresie severă (în special la pacienţii care au
făcut pretratament cu agenţi citotoxici sau
radioterapie);
• inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
• obstrucţia tractului urinar;
• infecţii active.
• sarcină şi alăptare
 Reactii adverse
Sânge şi măduva osoasă:

• În funcţie de doza administrată, poate să apară mielosupresie de diverse grade, însoţită

de leucopenie, trombocitopenie şi anemie. Frecvent poate să apară leucopenie cu şi
fără febră şi risc de infecţii secundare (care uneori pot pune în pericol viaţa), precum şi
trombocitopenie, asociată cu risc mai mare de hemoragie.

• Valoarea minimă a leucocitelor şi trombocitelor este atinsă de obicei în săptămânile 1 şi

2 de tratament. De obicei, valorile se normalizează în 3 sau 4 săptămâni după începerea
tratamentului. Anemia se dezvoltă, de obicei, numai după mai multe cicluri de
tratament. O mielosupresie mai severă trebuie aşteptată la pacienţii pretrataţi cu
chimioterapie şi/sau radioterapie şi la cei cu afectare renală.

• Polichimioterapia în asociere cu alţi agenţi mielosupresori poate necesita ajustarea

dozelor. A se vedea tabelele relevante privind ajustarea dozelor medicamentelor
citotoxice în funcţie de valorile hemogramei la începutul ciclului de tratament şi dozele
minime ale agenţilor citostatici (vezi Doze şi mod de administrare).
 Tract gastro-intestinal:
• Reacţiile adverse gastro-intestinale, cum sunt greaţa şi vărsăturile, sunt reacţii adverse
dependente de doză. Formele moderate sau severe apar la aproximativ 50% din
pacienţi. Anorexia, diareea, constipaţia, inflamaţiile mucoaselor, variind de la
stomatită la ulceraţii, apar cu o frecvenţă mai mică. Au existat raportări izolate privind
cazuri de colită hemoragică.

Rinichi şi tract urinar:

• După excreţia în urină, metaboliţii ciclofosfamidei determină modificări la nivelul

tractului urinar şi în mod special la nivelul vezicii urinare. Cistita hemoragică,
hematuria microscopică şi macroscopică sunt cele mai frecvente complicaţii
dependente de doză ale tratamentului cu Endoxan, impunând întreruperea
tratamentului. Cistita este iniţial sterilă, putând urma colonizarea bacteriană
secundară. Au existat raportări izolate privind cazuri letale de cistită hemoragică. De
asemenea, au fost observate edemul peretelui vezical, hemoragii suburetrale,
inflamaţie interstiţială cu fibroză la nivelul vezicii şi potenţial de apariţie a sclerozei.

• Leziunile renale (mai ales în caz de afectare a funcţiei renale anterioară tratamentului)
sunt reacţii adverse rare, după doze mari.
 Tract genital:

• Datorită mecanismului său de acţiune ca agent alchilant,

ciclofosfamida produce o tulburare parţial ireversibilă a
spermatogenezei, cu azoospermie sau oligospermie persistentă.
Tulburările de ovulaţie, care uneori sunt ireversibile şi care pot
determina amenoree însoţită de concentraţii plasmatice mici de
hormoni sexuali feminini apar cu o frecvenţă mai mică.

Hepatice:

• Au fost raportate cazuri rare de afectare a funcţiei hepatice,

reflectate printr-o creştere a valorilor testelor de laborator
corespunzătoare (SGOT, SGPT, gamma-GT, fosfataza alcalină şi
bilirubina).
 Sistem cardiovasculare şi pulmonar:

• Au fost raportate cazuri izolate de pneumonită şi pneumonie

interstiţială cu evoluţie spre fibroză pulmonară interstiţială cronică.

• Apariţia unei cardiomiopatii secundare induse de agenţi citostatici,

însoţită de aritmii, modificări ECG şi ale FEVS (de exemplu, infarct
miocardic) a fost raportată în special după administrarea unor doze
mari de ciclofosfamidă (120-240 mg/kg). Mai mult, există dovezi că
efectul cardiotoxic al ciclofosfamidei poate fi crescut la pacienţii care
au făcut anterior radioterapie în regiunea cardiacă şi/sau tratament
adjuvant cu antracicline sau pentostatin. În acest context trebuie
avute în vedere necesitatea controlului regulat al electroliţilor şi
faptul că la pacienţii cu o boală cardiacă preexistentă este necesară o
atenţie specială.
Tumori secundare:

La fel ca orice tratament citotoxic, terapia cu

ciclofosfamidă implică riscul apariţiei tumorilor
secundare şi a precursorilor acestora, ca sechele
tardive. Riscul de a dezvolta cancer de tract urinar
şi modificări mielodisplazice cu potenţial evolutiv
către leucemie este crescut. Studiile la animale au
dovedit că riscul de cancer al vezicii urinare poate fi
redus semnificativ de administrarea concomitentă
de mesna.
 Alte reacţii adverse:
• Alopecia, o reacţie adversă frecventă, este în general reversibilă. De
asemenea, au fost raportate cazuri de modificări pigmentare ale
palmelor, unghiilor şi tălpilor.
• În afară de acestea, au fost observate următoarele reacţii adverse:
• SIADH (sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic/
sindromul Schwartz-Bartter), cu hiponatremie şi retenţie hidrică.
• Inflamaţia tegumentului şi mucoaselor;
• Reacţii de hipersensibilitate însoţite de febră, evoluând până la şoc
în unele cazuri;
• Tulburări de vedere şi ameţeli tranzitorii;
• Pot să apară cazuri izolate de pancreatită;
• În cazuri foarte rare (< 0,01%) au fost raportate reacţii adverse
severe, de exemplu, sindromul Stevens-Johnson şi necroliză
epidermică toxică.