Podișurile României

• VI. Podişul Moldovei

• VII. Podişul Getic (Piemontul Getic)
• VIII. Podişul Mehedinţi
• IX. Podişul Dobrogei
• X. Dealurile de Vest
 VI. Podişul Moldovei

a. Poziţie geografică: în E şi NE ţării;

b. Limite:
N – graniţa de N cu Ucraina, Valea Prutului
S – C. Română
E – V. Prutului
V – Grupa N a C. Orientali, Subcarpatii Moldovei
şi de Curbură.
 c. Relief – aspecte specifice:

- s-au format în acelaşi timp cu Carpaţii, prin sedimentare în

apele Lacului Pontic, a vechii platforme Moldo-ruse, care a
suferit mişcări de basculare (de lăsare şi ridicare); depozitele
sedimentare sunt mai subţiri în jumătatea nordică şi mai
groase în jumătatea sudică.
- roci sedimentare stratificate, nederanjate tectonic: gresii,
conglomerate în dealurile mai înalte, argile în dealurile mai
joase. Datorită substratului argilos se produc frecvente
alunecări de teren iar pe mici râuri s-au amenajat iazuri
pentru adăpatul vitelor şi irigaţii.
- sedimentele s-au depus pe fundamente diferite:
- la N de linia Iaşului - pe platforma Est–Europeană;
- jumătatea sudică (Pod. Bârlad) – pe o zonă de scufundare;
- resurse naturale sunt sărace: sare gemă (Cacica),
ape minerale (Nicolina-Iaşi), roci de construcţie,
gaze naturale;

- altitudini: de la 200-300 m în ţinuturile joase, la

500-600 m în ţinuturile înalte;

- fragmentarea este accentuată;

- înclinarea N-S – Pod. Bârladului;

- forme de relief: coline joase, cueste (dealuri cu

un versant abrupt şi unul lin), dealuri cu culmi
netede, văi înguste şi largi, depresiuni.
 d. Diviziuni:

- Podişul Sucevei situat

în NE
- Câmpia Moldovei
(Jijiei) în NV
- Podişul Bârladului în
jumătatea sudică, Pod.
Covurlui în SE.
VII. Podişul Getic (Piemontul Getic)
a. Poziţie geografică: în sudul Subcarpaților
Getici şi Pod. Mehedinţi;

b. Limite:
N – Pod. Mehedinţi şi Subcarpaţii Getici
S - C. Română
E – V. Dâmboviţei
V – Lunca Dunării
 c. Relief – aspecte specifice:
- s-a format în orogeneza alpină, prin
sedimentare în apele Lacului Pontic, la
poalele regiunilor mai înalte, pe o veche
platformă;

- roci sedimentare stratificate: nisipuri,

pietrişuri piemontane, argile, calcare.

- structura: strate orizontale uşor înclinate către

sud (piemonturi);
- altitudinile ajung de la 600 m (N) la 300 m (S)
=> înclinare generală, orientarea culmilor şi a
văilor principale N –S;
- relief specific – în nord cueste (dealuri
asimetrice formate pe structuri monoclinale);
dealuri cu culmi netede cu aspect de platformă,
văi adânci.
- resurse naturale: cărbuni inferiori (lignit),
petrol, gaze, roci de construcţie.
 d. Diviziuni:
• Platforme
-Strehaia,
-Jiului,
-Olteţului,
-Cotmeana,
-Argeşului,
-Cândeşti.
 VIII. Podişul Mehedinţi
- reprezintă unitatea majoră
de relief cu cea mai mică
întindere
a. Poziţie geografică: în SV
ţării;
b. Limite:
N – Grupa Retezat –
Godeanu;
S – Pod. Getic;
V – V. Dunării;
E – Valea Motrului.
 c. Relief – aspecte specifice:

- s-a format în timpul orogenezei alpine, prin

cutarea şi înălţarea scoarţei terestre, asemenea
Carpaţilor, dar înălţimile (500-650 m) îl aşează în
rândul podişurilor;

- alcătuire din roci dure (şisturi cristaline,

calcare)
- grad de fragmentare accentuat;

- relief specific: relief carstic (văi seci =

sohodoluri, poduri naturale, abrupturi,
peşteri, doline etc.), dealuri cu culmi netede.

- resurse naturale: cupru, roci de construcţie

(nisipuri, calcare).
 
 IX. Podişul Dobrogei

a. Poziţie geografică: în SE ţării, înconjurat de

ţinuturi joase, având aspect de masiv;
b. Limite:
N şi V – Lunca şi Delta Dunării
S – graniţa cu Bulgaria
E – Marea Neagră
 c. Relief – aspecte specifice:

- s-a format în mai multe etape:

-în orogeneza caledoniană – Pod. Casimcei
(Dobrogea Centrală) prin procese orogenetice, cel
mai vechi şi mai tocit, alcătuit din şisturi verzi, cele
mai vechi roci la zi din ţara noastră;
- în orogeneza hercinică – M-ţii Măcin (Dobrogea de
N) prin procese orogenetice – granite şi calcare;
- în orogeneza alpină – Pod. Dobrogei de Sud prin
sedimentarea în lacul pontic – calcare, gresii şi o
cuvertura de loess (rocă prăfoasă de culoare
gălbuie).
- altitudinile maxime – 467 m – Vf. Greci (Ţuţuiatu),
minime – 0 m la ţărm;
- înclinare: spre mare în partea nordică, spre Dunăre
în partea sudică.
- relief specific: ruiniform cu aspecte montane (M-ţii
Măcin); de tasare (crovuri - depresiuni în loess); r.
carstic (în Pod Dobrogei de Sud); r. litoral (ţărm jos, cu
mlaştini şi lagune la N de Capul Midia; la S, ţărm înalt,
cu faleze şi plaje de nisip), depresiuni, platouri netede.
- resurse naturale: baritină, roci de construcţie
(granite, calcare, argile).
 d. Diviziuni

- Masivul Dobrogei de N cu platouri netede, dealuri

şi depresiuni. Subdiviziuni: M-ţii Măcinului (467 m Vf.
Greci), Culmea Niculiţelului, Dealurile Tulcei, Depr.
Nalbant, Pod. Babadag, Pod. Casimcei.
- Podişul Dobrogei de Sud cu strate dispuse orizontal,
dealuri joase şi văi adânci. Subdiviziuni: Pod.
Medgidiei, Pod. Negru Vodă, Pod. Oltinei.
- Zona litorală formată din platouri întinse 50-200 m
cu versanţi abrupţi şi văi adânci care se lărgesc spre
mare. Canalul Dunăre – M. Neagră pe valea Carasu,
strabate Dobrogea între Cernavodă şi Constanţa-Sud
(Agigea). 
 X. Dealurile de Vest
a. Poziţie geografică: în V Carpaţilor Occidentali
sub forma unei faşii înguste întreruptă în dreptul
M-ţilor Zarand.
b. Limite:
N – Grupa Nordică a C. Orientali şi Valea
Someşului
S – Valea Nerei
E – jugul intracarpatic, DCT şi Carp. Occidentali
V – Câmpia de Vest
 c. Relief – aspecte specifice:

- s-au format în a doua parte a orogenezei

alpine, prin acumularea de depozite piemontane
în apele Lacului Panonic;
- sunt alcătuiţi din pietrişuri, nisipuri, argile -
piemontane, străpunse pe alocuri de iviri din
substratul cristalin;
- resurse naturale: cărbuni şi petrol (bazinul
Barcăului), ape geotermale, roci de construcţie.
-altitudinile rar depăşesc 300 m; doar în N, în Dl
Silvaniei depăşesc 500 m (Măgura Şimleului)
-dealurile reprezintă o treaptă intermediară
între munţi şi Câmpia de Vest;

-prezintă un grad de fragmentare accentuat (de

pătrunderile câmpiei, de-a lungul râurilor mari,
până în interiorul ramei muntoase sub formă de
„depresiuni golfuri”).
 d. Diviziuni

- Dealurile Banatului între Nera şi Mureş, relief

uşor ondulat, mai însemnate Dealurile Lipovei;

- Dealurile Crişene, netede, acoperite cu păduri

pe culmile mai înalte;

- Dealurile Crasnei şi Silvaniei între Barcău şi

Someş, spinări de munţi alcătuiţi din şisturi
cristaline cu roci eruptive.