Metabolismul nucleotidelor

Structura nucleotidelor

• Nucleotidele sunt derivați

ai bazelor azotate
(purinice si pirimidinice).

• Bazele azotate purinice:

- Adenina
- Guanina

• Bazele azotate
pirimidinice:
- Citozina
- Uracil
- Timina
• Nucleozidele sunt formate dintr-
o bază azotata legata printr-o
legatura legătură β-N-glicozidică
de o pentoza (riboza sau 2’-
deoxiriboza).
• Nucleotidele sunt formate prin
adăugarea uneia sau mai multor
grupări fosfat la un nucleozid.
Prima grupare fosfat se leagă
printr-o legatură esterica. A
doua și a treia grupare fosfat se
leagă la nucleotid prin legături
macroergice (de tip fosfo-
anhidrida).
 Bază Nucleozid Nucleotid
azotată

Adenina Adenozina AMP (acid

Deoxi- adenilic)
adenozina dAMP

Guanina Guanozina GMP (acid

Deoxi- guanilic)
guanozina dGMP

Citozina Citidina CMP (acid

Deoxi-citidina citidilic)
dCMP

Uracil Uridina UMP (acid

uridilic)

Timina (Deoxi)- (d)TMP

Timidina (acid timidilic)
ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR
 ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR

• Pe langa faptul sunt unitati

structurale ale acizilor nucleici,
nucleotidele intra si in structura
altor compusi cu functie biologica:

• Sunt constituenti ai nucleozid

trifosfatilor (ATP, GTP, CTP, UTP),
ce participa ca donori de energie la
reactii de sinteza.

• Servesc ca mesageri secunzi sub

forma nucleotidelor ciclice (AMPc,
GMPc), participand in semnalizarea
celulara.
 ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR

• Nucleotidele intra in structura

unor coenzime: NAD+, NADP+,
FAD, CoA

• Participa la activarea unor

precursori metabolici, in reactii de
sinteza (UDP-glucoza, UDP-
glucuronat, CDP-colina, S-
adenozil-metionina)
 Biosinteza nucleotidelor purinice

Atomii inelului purinic sunt furnizati de o serie de

compusi cum ar fi:
- aminoacizi: acid aspartic, glicina si acid glutamic
- CO2
-N10-formil-tetrahidrofolat

Nucleotidele purinice se sintetizeaza printr-un sir de reactii ce adauga atomi de carbon

si azot pe o structura de riboza-5-fosfat deja formata.
Pentru a participa la reactiile de sinteza de novo si in calea de salvare a bazelor purinice,
riboza -5 –fosfat este activat la fosfo-ribozil-pirofosfat (PRPP) cu participarea ATP si a
enzimei PRPP- sintetazei. Enzima este activată de fosfatul anorganic și inhibată de
nucleotidele purinice.
 Biosinteza nucleotidelor purinice

• Gruparea amidică a glutaminei dezlocuieşte PPi, sub acţiunea PRPP

glutamin amido-transferazei si rezulta 5-P-ribozil-amina (legătură β-N-
glicozidică) ce conţine N9 al viitorului nucleu purinic.
• Dupa aceasta reactie urmează un sir de 9 reactii, prin care are loc sinteza
IMP (inozin monofosfat) – precursorul nucleotidelor purinice.
Biosinteza nucleotidelor purinice
 Biosinteza nucleotidelor purinice
• Biosinteza AMP şi GMP din IMP
• Dupa sirul de reactii din care
rezulta IMP urmeaza alte reactii ce
duc la sinteza de AMP si GMP,
reactii ce au loc cu consum de
energie sub forma de ATP si GTP.

Sinteza AMP
- gruparea –NH2 provine din aspartat
- donorul de energie este GTP

Sinteza GMP
- gruparea –NH2 provine din
glutamină
- donorul de energie este ATP
 Reglarea sintezei de purine

Amploarea sintezei de purine depinde de următorii factori:

1. Concentraţia PRPP – depinde de:

 disponibilitatea de riboză-5-P (format în calea pentoz-fosfaţilor)
 activitatea PRPP sintetazei: inhibată alosteric de ADP şi GDP

2. Reacţia catalizată de PRPP glutamin amido-transferaza este etapa limitantă de

viteză. Enzima este inhibată alosteric de produşii finali: AMP şi GMP (feed-back
negativ).

3. Asigurarea unei sinteze echilibrate a nucleotidelor adenilice şi guanilice

 AMP şi GMP inhibă propria lor sinteză din IMP:
- AMP inhibă adenilo-succinat sintetaza
- GMP inhibă IMP-dehidrogenaza
Reglarea sintezei de purine
Calea de salvare - biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor
libere

• Bazele azotate libere ce rezulta fie din degradarea acizilor nucleici,

fie din dieta, pot constitui surse pentru sinteza nucleotidelor purinice
• Prin reutilizarea produsilor de catabolism se economisesc
intermediari amfibolici şi energie fiind astfel o cale mai ‘’economica’’
• Enzimele participante la sinteza sunt fosforibozil-transferazele

• AMP şi GMP formate pe această cale → diminuă sinteza de novo

(prin inhibiţia PRPP Gln amido-transferazei)
• Are loc în multe țesuturi (importanță particulară în creier, limfocite)
 Calea de salvare - biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor
libere

• In biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor libere participa 2 enzime:

- adenin fosfo-ribozil transferaza (APRT) pentru sinteza AMP
- hipoxantin-guanin fosfo-ribozil transferaza (HGPRT) pentru sinteza IMP si
GMP
 Defecte enzimatice în calea de salvare
Sindromul Lesch-Nyhan
• deficit genetic al HGPRT
• Deficienta de HGPRT duce la scaderea reutilizarii hipoxantinei şi guaninei cu
cresterea productiei de acid uric prin degradarea lor
• In cazul formarii reduse de GMP nu mai are loc inhibitia PRPP Gln amido-
transferazei ceea ce va duce la stimularea sintezei de novo si respectiv la o crestere
a productiei de acid uric
• Toate aceste mecanisme duc la hiperuricemie (cresterea concentratiei acidului uric
in sange)
• Consecinte:

- formarea de calculi urinari, depunere in articulatii (artrita gutoasa) si tesuturi moi.

- s-au observat manifestari neuro-psihice (disfunctii motorii, deficiente cognitive,
tendinta la automutilare) - explicație: creierul este dependent, în mare măsură, de
calea de salvare pentru a-și sintetiza nucleotidele purinice
 Biosinteza deoxiribonucleotidelor

• Pana in acest moment ne-am referit la

ribonucleotide (nucleotide ce contin
riboza).
• In sinteza ADN sunt necesare 2’-deoxi-
ribonucleotide (nucleotide ce contin
deoxi-riboza).

Oare cum se obtin

deoxiribonucleotidele ?
 Biosinteza deoxiribonucleotidelor

 Ribonucleotid reductaza care reduce C2 al ribozei

transformand astfel ribonucleozid difosfatii (ADP, GDP,
CDP, UDP) la formele lor deoxi (dADP, dGDP, dCDP,
dUDP)

 ribonucleotid reductaza este un complex enzimatic

compus din :
 Tioredoxina: cofactor proteic care poate exista în
formă redusă şi oxidată
 2 enzime: - ribonucleotid reductaza
- tioredoxin reductaza
 O coenzimă: NADPH

 Reglare - alosterică:
ATP (+)
dATP (−)
• Hidroxiureea
- medicament ce inhiba sinteza ADN prin
inhibitia ribonucleotid reductazei
- folosit in tratamentul unor forme de
cancer
 CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE

• Digestia acizilor nucleici din dieta are loc in intestin cu participarea ribonucleazelor
si deoxiribonucleazelor pancreatice.Are loc hidroliza nucleotidelor la nucleozide
sau baze azotate libere.
• În celulele mucoasei intestinale, purinele sunt degradate la acid uric.
• Pe langa nucleotidele exogene, proveninenta nucleotidelor purinice supuse
degradarii este reprezentată de catabolismul acizilor nucleici celulari precum și de
sinteza de novo.
 CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE

Catabolismul nucleotidelor purinice implică următoarele etape:

- Nucleotidele sunt hidrolizate de către 5’-nucleotidază la nucleozide și fosfat
anorganic.
- Sub acțiunea nucleozid fosforilazelor, nucleozidele sunt scindate în baze azotate și
riboză-1-fosfat.
- Transformările care au loc la nivelul nucleului de purină constau în înlocuirea
grupărilor amino cu grupări oxo.
- În cursul procesului de degradare al purinelor, adenina din AMP este transformată
în hipoxantină, iar guanina din GMP este convertită în xantină.
- Sub acțiunea xantin oxidazei, hipoxantina este oxidată la xantină, iar xantina este
oxidată la acid uric. Xantin oxidaza este abundentă în ficat (unde este implicată în
catabolismul purinelor de origine endogenă) și în intestin (unde intervine în
catabolismul purinelor de proveniență alimentară).
 CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE

• Acidul uric este eliberat în sânge, unde circulă sub formă de urat de sodiu (în
proporție de aprox. 95%) și este eliminat pe cale renală: filtrare glomerulară,
urmată de reabsorbție în tubul contort proximal și de secreție în tubul contort
distal. Eliminările de acid uric în urină sunt de 400-800 mg/24 ore.
 Degradarea purinelor – corelații clinice

• Guta – asociata cu hiperuricemie, avand drept cauza fie cresterea degradarii

nucleotidelor, fie scaderea excretiei acidului uric.
• Hiperuricemia duce la precipitatea uratului de sodiu sub forma de cristale la
nivelul:
• - articulatiilor – aici cristalele determina fenomene inflamatorii locale – artrita
• - depunerea la nivelul tesuturilor moi sub forma de mase nodulare - tofi gutosi
• - precipitarea la nivelul cailor urinare – litiaza urica
Evidentiere de cristale de urat de sodiu in lichidul sinovial, urina
 Hiperuricemiile

Hiperuricemii primare (boli genetice)

cauzate de anomalii ale enzimelor implicate în sinteza purinelor → formare
↑ de nucleotide purinice → producţie ↑ de acid uric:
- ↑ activităţii PRPP sintetazei (variantă a enzimei cu Km ↓, deci afinitate ↑
pentru substrat)
- ↑ activităţii PRPP Gln amido-transferazei (mutaţie la nivelul situsului
alosteric → sensibilitate ↓ la controlul prin feed-back negativ)

Hiperuricemii secundare
- turnover crescut al acizilor nucleici celulari (leucemii; chimioterapie,
radioterapie)
- scăderea excreţiei renale a acidului uric (insuficienţa renală)
 Hiperuricemiile

Tratamentul hiperuricemiilor:
- Medicamente uricozurice (ex. probenecid) stimuleaza excretia la nivel renal
- Allopurinol este analog structural al hipoxantinei si inhibă xantin oxidaza
=> scade producția de acid uric
→ hipoxantina și xantina devin produșii finali ai catabolismului purinelor →
sunt mai hidrosolubile decât acidul uric și nu precipită în țesuturi
- Antiinflamatorii
 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

• Spre deosebire de constructia inelului purinic pe o riboza-5-fosfat deja existenta, nucleu

pirimidinic este sintetizat inaintea atasarii la riboza-5-fosfat, ce provine din PRPP.
• Sursele atomilor din inelul pirimidinic sunt: acid aspartic, glutamină, CO2
• Sinteza are loc la nivel celular in citoplasma.
- Două căi de sinteza:
• biosinteza de novo
• biosinteza prin reutilizarea bazelor pirimidinice libere (amploare mult mai redusă decât
în cazul purinelor)
• Are loc diferit faţă de sinteza purinelor: mai întâi este sintetizat nucleul de pirimidină (sub
forma acidului orotic) → apoi are loc ataşarea de riboză-5-P (provenită din PRPP) → primul
nucleotid este OMP → UMP → precursorul CTP şi dTMP
 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

• Reacţia iniţială: sinteza carbamil-fosfatului sub acţiunea carbamil-fosfat sintetazei II

• Urmeaza un sir de reactii prin care se sintetizeaza orotidin-monofosfat (OMP)care prin
decarboxilare se transforma in uridin monofosfat (UMP).
 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

• UMP este fosforilat la UTP

• Aminarea UTP cu participarea CTP-sintetaza duce la formarea CTP
 BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

• UDP este convertit cu ajutorul ribonucleotid-reductazei la dUDP, din care se

formeaza dUMP.
• dUMP este precursorul TMP, ce exista numai ca deoxiribonucleotid.
• Reactia este activa în celulele aflate în diviziune (sintetizează ADN) si necesita
prezenta timidilat sintazei si a N5,N10-CH2-FH4 ca donor de grupare −CH3

Aciduria orotică ereditară

• deficit genetic al orotat fosforibozil-transferazei sau OMP decarboxilazei

• acidul orotic nu mai poate fi transformat în UMP → se acumulează și se elimină prin
urină
• deficit de sinteză a nucleotidelor pirimidinice → afectarea creșterii organismului
• tratament: administrare de uridină → transformată în UMP → precursorul
nucleotidelor cu citozină și timină
CATABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE

• Spre deosebire de catabolismul

purinelor, unde produsul final (acidul
uric) păstrează nucleul purinic intact,
catabolismul pirimidinelor presupune
scindarea nucleului pirimidinic
• Bazele azotate rezultate din
catabolismul nucleotidelor
pirimidinice sunt degradate în
compuşi hidrosolubili: β-alanină şi β-
amino-izobutirat (eliminaţi pe cale
renală), CO2 și NH3.