Sunteți pe pagina 1din 6

Subiectul: Stefan cel Mare

Realizat de : Statnic Catalin


Planul:
1.Introducere.
2.Viata personala.
3. Viata politica.
4. Concluzia.
 Introducere:

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de


către Biserica Ortodoxă Română Ștefan cel Mare și Sfânt  (n. 1438-
1439, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), a fost domnul Moldovei între
anii 1457 și 1504. A fost fi ul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani,
cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
 Viata personala:
Ștefan ce Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României,
înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar.
Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră,
generate fi e de intervențiile militare ale statelor vecine fi e de încercări, din
interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În
timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale,
cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate
economică și liniște socială. Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă
conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime,
ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a
înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult
dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în
special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat
loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o
armată de masă -„oastea cea mare”
 Viata politica:

La începutul lunii aprilie 1457, Ștefan a intrat în Moldova, înaintând spre


Suceava, de-a lungul văii Siretului. Era însoțit de o armată de circa șase mii de
oameni, din care un corp de o mie de munteni oferit de Vlad Țepeș, iar restul
moldoveni din Țara de Jos. Politica dusă de Ștefan cel Mare pe plan intern de-a
lungul domniei avea ca scop principal consolidarea puterii centrale a domnului și
asigurarea liniștii sociale. În acest sens, principalele direcții de acțiune au fost
reprezentate de: repopularea țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea
de privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe
baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a
țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil,
asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor
militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei
sale.
 Concluzia
• Era însufl ețit de lucruri frumoase și mândru, pe lângă aceasta activ și
strașnic în război.
• Ei (moldovenii) nu avură îndată trebuință decât de un căpitan mare ca să se
facă vestiți și să fi e eroi ai creștinătății. Acest căpitan nu întârziea se ivi și fu
Ștefan cel Mare.
• Și prin victoriile sale strălucite asupra numeroasei oști turcești și-a înscris
numele în istoria eroilor mari; el s-a aratat curajos în primejdie, tare în
nenorocire, modest în fericire, a fost obiectul mirării printre suverani și
popoare, realizând fapte mai mari cu mijloace modeste.