Modulul:,,Biosfera si solul”

Biosfera
 Biosfera reprezintă învelişul terestru format din totalitatea vieţuitoarelor împreună cu
mediul lor de viaţă. Între organisme şi mediul lor de viaţă se stabilesc relaţii şi
interacţiuni multiple, care dau naştere unui ecosistem.
 Funcţionalitatea biosferei se bazează pe un schimb permanent de substanţe între
mediul de viaţă şi organismele vii, care se realizează prin circuitul biogeochimic. Esenţa
acestui circuit include două procese contrare:
 a) procesul de antrenare a substanţei neorganice în componenţa materiei vii, care
constă în formarea de substanţe organice în procesul de fotosinteză a plantelor;
 b) procesul de mineralizare sau transformarea compuşilor organici în cei anorganici prin
intermediul microorganismelor.
 O importanţă deosebită în realizarea schimbului de substanţe îl are circuitul oxigenului
şi al carbonului.
 Domeniile de viata pe pamant
Salinitatea apei variază în funcţie de latitudine şi de adîncime. Unele organisme vieţuiesc
în ape cu o salinitate redusă,altele au nevoie de ape cu salinitate mărită.

Temperatura apei influenţează viaţa organismelor acvatice. Unele vieţuitoare pot suporta
variaţiile de temperature (de exemplu: caşaloţii), pe cînd altele nu suportă
aceste variaţii (de exemplu coralii recifali).

Dinamica apei În apele cu o dinamică foarte activă organismele au organe de înot

dezvoltate, au schelete elastice sau schelete tari pentru a rezista la
loviturile valurilor; unele animale se afundă în mîl.

Presiunea Unele organisme activează toată viaţa plutind liber, altele se mişcă activ
prin tot mediul acvatic sau trăiesc pe fund. In mediul marin deosebim trei
grupe de organisme, în funcţie de adîncime: planctonul, nectonul şi
bentonul.
Planctonul cuprinde organismele care se deplasează pasiv, fiind purtate de valuri şi
curenţi.

Nectonul cuprinde animale, bune înotătoare atît la suprafaţă cît şi în adîncimi, avînd
organe pentru înot bine dezvoltate şi corp fusiform.

Bentonul cuprinde organismele care vieţuiesc pe fundul oceanului, fiind fixate sau
deplasîndu-se liber.
 Zonele principale. Factori ecologici.
 În funcţie de adîncime se disting patru zone principale în repartiţia organismelor
bentonice: litorală, neritică, batială şi abisală.
 Zona litorală se extinde pînă la adîncimea de 20–30 m.
 Zona neritică cuprinde stratul de apă pînă la adîncimea de 450 m.
 Zona batială începe de la adîncimea de 450 m şi se extinde pîna la 2 900 m.
 Zona abisală se extinde de la 2 900 m pînă la cele mai mari adîncimi.
 O influenţă deosebită în răspîndirea plantelor şi animalelor au avut-o factorii ecologici:
climatici (aerul, lumina, căldura, umiditatea), geomorfologici (relieful), edafici (de
sol), antropici.
 Aerul. Compoziţia şi starea fizică a aerului sînt foarte importante pentru viaţa organismelor.
 Lumina este indispensabilă în procesul de fotosinteză, avînd un rol important şi în viaţa animalelor.
 Căldura. Temperatura mediului influenţează mult asupra dezvoltării organismelor, de aceea ele s-
au adaptat şi pot trăi numai în anumite limite termice.
 Umiditatea. Apa este absolut indispensabilă vieţii organismelor. Toate procesele vitale sînt
condiţionate de circulaţia apei în organism.
 Solul.Factorii de pedogeneza
 Solul este un corp natural, care s-a format la suprafaţa uscatului ca urmare a alterării
rocilor sub acţiunea agenţilor climatici, hidrici şi biotici şi care a evoluat în timp.
 Factorii de pedogeneză cuprind: rocile, clima, relieful, organismele şi omul.
 Rocile determină intensitatea proceselor de formare a solurilor. Ca urmare a dezagregării şi alterării
rocilor a rezultat scoarţa de alterare.
 Clima este unul din factorii cei mai importantţi în procesul de pedogeneză. Ea influenţează asupra
repartiţiei temperaturii aerului şi a precipitaţiilor.
 Relieful reprezintă suportul pe care se dezvoltă solurile, iar prin altitudinea sa impune etajarea climei
şi a vegetaţiei, determinînd şi etajarea corespunzătoare a solurilor.
 Organismele au un rol esenţial în formarea solului. Formaţiunile vegetale, prin sistemul radicular,
contribuie la dezagregarea şi alterarea rocilor.
 Omul, prin activitatea sa practică, influenţează asupra procesului de pedogeneză. Omul contribuie la
accelerarea proceselor de eroziune şi a altor procese de degradare a solurilor.
 Solul este format din substanţă anorganică (partea minerală), substanţă organică, apă şi
gaze.
 Tipuri zonale de sol
 Solurile de tundră se formează în condiţii de climă rece cu
îngheţ peren, sub vegetaţia de tundră.
 Solurile podzolice se formează sub pădurile de conifere, în
condiţii de climă rece şi umedă.
 Solurile cenuşii de pădure şi solurile brune de pădure se
formează sub pădurile de foioase din zona temperată.
 Solurile de cernoziom sînt caracteristice zonei de stepă,
fiind cele mai fertile soluri, cu un evident orizont de
humus.
 Solurile castanii se întîlnesc în regiunile de stepă aridă.
 Solurile brune-cenuşii de semipustiu şi solurile
brunecenuşii de pustiu se formează în regiunile de
semideşert şi deşert din zona temperată, sub un scund
covor de vegetaţie.
 Solurile roşii şi solurile galbene (jeltoziomurile) sînt
răspîndite în regiunile subtropicale umede.
 Solurile roşii-galbene lateritice se formează sub pădurile
ecuatoriale veşnic verzi.
 În limitele tipurilor zonale de sol se întîlnesc şi tipuri
intrazonale – solonceacuri , soluri aluviale.