Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Profilaxia Infectiilor Antib I
Curs Profilaxia Infectiilor Antib I
Controlul infecţiei
• indicaţii:
- persoane cu hipo- sau agamaglobulinemii
- persoane nevaccinate în condiţii de risc;
• manifestări secundare după administrare de seruri
heterologe:
- şoc anafilactic (sensibilizare de tip I)
- boala serului (sensibilizare de tip III).
Măsuri profilactice specifice (continuare)
3. Chimioprofilaxie
prevenirea unei infecţii sau a unor complicaţii postinfecţioase prin
administrare de agenţi terapeutici antimicrobieni ;
eficienţă imediată dar numai pe durata administrării;
indicaţii:
- individuale (administrare de eritromicină la copil nevaccinat, contact cu tuse
convulsivă; chimioprofilaxia cu HIN la copii cu viraj tuberculinic, penicilino-
profilaxia reinfecţiilor cu S. pyogenes la pacienţi cu boală reumatismală etc);
- colective (stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise);
• dezavantaje
- individuale – fenomene de disbioză;
- colective – amplificarea fondului genetic de rezistenţă la antibiotice.
Profilaxia infecţiilor nosocomiale
Scurt istoric
seroterapia a reprezentat singura modalitate de tratament
etiotrop la sfârşitul secolului XIX (difterie, tetanos,
pneumonie pneumococică);
Paul Erlich a intuit posibilitatea tratamentului infecţiei prin
compuşi chimici, conceptul de “glonţ magic” exprimând
principiul de bază a acestei terapii: toxicitate selectivă.
A descoperit în 1909 salvarsanul, folosit în terapia infecţiei
luetice.
în 1932 Gerhard Domagk a descoperit efectul terapeutic
al unui derivat de sulfanilamidă, prontozil, experimentat
iniţial în infecţia stafilococică şi streptococică pe animal,
apoi testat cu succes în 1935 la om.
Scurt istoric (continuare)
Bacterii
Streptomyces spp Micromonospora spp
cloramfenicol gentamicină
eritromicină
kanamicină Bacillus spp
rifampicină bacitracină
streptomicină polimixină
tetraciclină
vancomicină
Fungi
Penicillium spp Cephalosporium spp
peniciline cefalosporine
Calităţile ideale ale unui agent terapeutic
proprietăţi antimicrobiene:
- toxic pentru microorganism, de preferat efect –cid;
- spectru antimicrobian suficient de larg;
- să nu favorizeze dezvoltarea fenomenului de rezistenţă secundară;
• proprietăţi farmacologice:
- lipsa de toxicitate faţă de organismul gazdă;
- persistenţa în organism un interval de timp suficient de lung;
- bună distribuţie tisulară, inclusiv în LCR;
- lipsa reacţiilor de sensibilizare;
- lipsa interacţiunii cu alte medicamente;
• condiţii de ordin economic
- preţ de cost scăzut.
Criterii de clasificare a agenţilor terapeutici
antimicrobieni
vancomincina
- peniciline teicoplanina
- cefalosporine
- carbapeneme
- monobactam
cefazolin 8 16 32
gentamicin 4 8 16
Definirea unei tulpini bacteriene ca S, I sau R prin
teste in vitro (continuare)
Cant de
Antibiotic antibiotic/ Rey Int Sens
(μg)
cefazolin 30 14 15-17 18
gentamicin 10 12 13-14 15
Diferenţierea bacteriilor în S, I sau R la nivel de specie
specii sensibile = şi-au păstrat nemodificată sensibilitatea
naturală sau frecvenţa tulpinilor rezistente este < 10%
Diferenţierea bacteriilor în S, I sau R la nivel de specie
Rezistenţă naturală
Rezistenţă câştigată
- rezistenţă naturală
• reprezintă un caracter de specie;
• contribuie la definirea spectrului iniţial sau natural de
activitate antibacteriană a unui antibiotic;
Rezistenţă câştigată
• atribut de tulpină;
• permite definirea spectrului actual de activitate a unui
antibiotic.
- mutaţie;
- transfer orizontal de gene de rezistenţă
• transformare;
• transducţie;
• conjugare.
Mecanisme biochimice de exprimare a genelor de
rezistenţă: