PERSONALITATEA ÎN

ORGANIZAŢIE
Adrian Roşan
Personalitatea
 Termenul de ‘personalitate’ combină un set de
caracteristici fizice şi psihice, care reflectă modul în
care o persoană arată, gândeşte, acţionează şi simte.
 Personalitatea este o caracteristică individuală
importantă pe care managerii ar trebui să o înţeleagă şi
să o ia în considerare.
 O înţelegere a personalităţii umane contribuie la o
înţelegere a comportamentului organizaţional, în cadrul
căruia ne aşteptăm la o relaţie predictibilă între tipul de
personalitate al individului şi tendinţa acestuia de a se
comporta într-un anumit mod.
Caracter sau
 Ce anume determină tipul de
educaţie ? personalitate?
 Este personalitatea determinată genetic
sau se formează prin experienţă?
 Unii spun , de exemplu, ‘Se poartă exact
ca şi mama ei’, iar alţii pot afirma că ‘El
are un asemenea comportament pentru că
aşa a fost crescut.’
 Aceste două argumente ilustrează
controversa caracter / educaţie ( nature /
nurture controversy).
  
Trăsăturile de personalitate şi clasificarea lor

 Dimensiunile personalităţii conform teoriei ’Big

five’:

 Extroversiunea – sociabil, asertiv

 Amabilitatea – cooperant,demn de încredere
 Conştiinciozitate – responsabil, persistent, pe care te
poţi baza
 Stabilitatea emoţională – sigur, relaxat
 Deschidere spre experienţe noi – creativ, curios, cu
vederi largi.
Autori BIG FIVE Model
 Tupes & Cristal
 Goldberg at the Oregon Research Institute,
 Cattell at the University of Illinois
 Costa and McCrae at the National Institutes of
Health.
Trăsăturile de personalitate se referă:

abilităţi sociale,
concepţii personale

 reglarea emoţională.
1. Abilităţi sociale
 Reprezintă acele trăsături care reflectă modul în
care o persoană acţionează în diverse contexte
sociale.
 De exemplu, una din măsurile care reprezintă
abilităţile sociale este stilul rezolvării de probleme
(problem solving style), care reflectă modul în
care se adună şi evaluează informaţia pentru a
rezolva o problemă sau a lua o decizie.
  
1b. Adunarea informaţiilor
implică preluarea şi organizarea datelor.
Stilurile de adunare a informaţiei variază de la senzitiv la intuitiv.
Indivizii care preferă stilul senzitiv
 preferă rutina şi ordinea şi pun accentul pe definirea clară a

detaliilor în strângerea de informaţii;

 preferă să lucreze cu informaţii concrete decât cu probabilităţi.

Contrar acestora, indivizii care preferă stilul intuitiv

 preferă o imagine de ansamblu a problemei care trebuie rezolvată.

 nu agrează rutina,

 preferă noutatea

 preferă căutarea de soluţii şi posibilităţi în locul faptelor concrete.

1a.Evaluarea informaţiei
 implică raţionamentul cu privire la modul în care lucrezi cu
informaţia adunată.
 Stilurile de evaluare a informaţiei variază de la punerea
accentului pe emoţii până la importanţa gândirii logice.
 Cei care preferă primul stil se orientează spre conformism şi
încearcă să se adapteze la mediul lor social.
 De asemenea, fac tot posibilul să evite problemele care pot
duce la neînţelegeri.
 Indivizii care preferă gândirea logică folosesc raţionamente
pentru a se ocupa de o problemă şi pentru a-şi controla
emoţiile.
Patru tipuri de stiluri de rezolvare de probleme

 senzitiv-emoţional (sensation-feeling);

 intuitiv-emoţional ( intuitive-feeling);

 senzitiv-logic/raţional (sensation-thinking);

 intuitiv-logic/raţional (intuitive-thinking).
2.Concepţiile personale
 Reprezintă modul în care indivizii tind să
gândească despre mediul lor fizic şi social.
 Sunt surprinse,de asemenea , credinţele lor majore
şi orientarea personală cu privire modul de
rezolvare a unei anumite serii de
probleme/dificultăţi.
2a.Locus of control
 Locus de control – măsura în care o persoană se simte
capabilă de a-şi controla propria viaţă se relaţionează
cu orientarea internă/externă a persoanei şi se măsoară
cu ajutorul instrumentului pentru evaluarea locusului
de control.( Rotter).
 Oamenii au propriile concepţii despre controlul lor
asupra evenimentelor care se petrec şi anume: unele
persoane consideră că exercită singuri control asupra
evenimentelor din viaţa lor (orientare internă),
 iar alţii cred că forţe externe, precum mediul lor fizic şi
social sunt cele care controlează evenimentele care
apar la un moment dat în viaţa lor (orientare externă).
Locus of control
 În general, persoanele cu locus de control extern
sunt mai extrovertite în relaţiile lor interpersonale
şi mai orientate spre lumea din jurul lor.
 Persoanele cu locus de control intern tind să fie mai
introvertite şi orientate spre propriile idei şi emoţii.
Aceştia au performanţe profesionale mai mari la
sarcini care necesită procesarea complexă a
informaţiei, precum şi preluarea iniţiativei.
 Managerilor, dar nu numai, le sunt necesare aceste
calităţi/aptitudini.
2b.Autoritarism/ Dogmatism
 Autoritarism – tendinţa unei persoane de a adera în
mod rigid la anumite valori convenţionale şi de a se
supune unei autorităţi recunoscute.
 Dogmatism – lumea este văzută ca nesigură şi
ameninţătoare, iar autoritatea ca absolută.
 Superiorii care posedă acest tip de trăsături de tip
dogmatic tind să rigizi şi necomunicativi.
Subordonaţii cu acest tip de trăsături doresc să li se
impună anumite lucruri, dar care să fie sigure, certe.
2c.Machiavelism
 O personalitate de tip machiavellic se caracterizează prin :
capacitatea de a minţi şi înşela pentru atingerea unui scop personal,
abilitate crescută de influenţare şi manipulare a celorlalţi,
focalizarea pe propriile opinii şi păreri, neloialitatea.
 Scalele de evaluare a unor astfel de trăsături de personalitate conduc
la obţinerea de scoruri mai mici sau mai mari , unde un scor mare
reprezintă:
 tendinţa de a prelua controlul şi de a exploata mediul mai slab
structurat, dar vor avea o performanţă mai slab atunci când sunt
confruntaţi cu un mediu foarte bine structurat,
 iar un scor mic reprezintă tendinţa de a accepta impunerea
controlului de către ceilalţi atunci când se confruntă cu un mediu
slab structurat , precum şi depunerea unui efort considerabil de a fi
foarte bun atunci câns sunt confruntaţi cu un mediu foarte bine
structurat.
2d. Automonitorizarea
 O trăsătură importantă pe care trebuie să o aibă un manager este
automonitorizarea.
 Automonitorizare – abilitatea unei persoane de a-şi adapta
comportamentul în funcţie de factorii situaţionali de mediu.
 Persoanele care prezintă un nivel ridicat de automonitorizare tind să
aibă comportamente diferite în situaţii diferite.
 Pe de altă parte, cei cu o slabă automonitorizare, nu sunt capabili să-
şi disimuleze comportamentele (what you see it’s what you get).
 Primii prezintă abilitatea de a-şi modela comportamentul de
leadership în funcţie de experienţa mai mare sau mai mică pe care o
au subordonaţii săi.
3.Reglarea emoţională

 Reglare emoţională – măsura în care individul

experenţiază distres emoţional sau acţionează într-
un mod inacceptabil.
În comportamentul organizaţional, distingem două
tipuri de orientări:

 Orientarea de tip A : indivizii care se caracterizeaza

prin nerăbdare, inclinaţie doar spre realizări şi
perfecţionism, care lucrează într-un ritm alert şi tind să
facă lucruri neaşteptate, să fie iritaţi sau agresivi, ceea
ce indică un comportament ’obsesiv’, o trăsătură des
întâlnită la manageri, dar care nu e neapărat dezirabilă.
Atunci când acest tip de comportament este dus la
extrem, aceştia pot deveni mai atenţi la detalii şi mai
puţin la rezultate, devin mai rezistenţi la schimbare,
exercită un control mai mare asupra subordonaţilor şi
pot întâmpina dificultăţi în relaţiile interpersonale,
putându-se ajunge la ameninţări sau violenţă fizică.
 Orientarea de tip B : indivizii care se sunt mai
delăsători şi mai puţin competitivi în situaţiile de zi
cu zi, care sunt mai răbdători în relaţiile lor cu
colegii de lucru sau cu subordonaţii.
 Respectă oarecum ora de întâlnire 12345678 Nu întârzie niciodată
 Non-competitiv 12345678 Foarte competitiv
 Nu se grăbeşte niciodată 12345678 Se grăbeşte întotdeauna
 Face doar un singur lucru odată 12345678 Face toate lucrurile
deodată
 Un ritm mediu de lucru 12345678 Un ritm alert de lucru
 Îşi exprimă sentimentele deschis 12345678 Nu-şi arată
sentimentele
 Multe interese şi în afara serviciului 12345678 Puţine interese în
afara serviciului
 Adunaţi toate punctele obţinute şi apoi înmultiţi
totalul cu 3, pentru a obţine un scor final.
  
 Scor final Orientare A / B
 Sub 90 B
 90 – 99 B+
 100 – 105 A-
 106 – 119 A
 120 sau mai mult A+
Valorile personale
 preferinţe pronunţate cu privire la alegerea celui
mai potrivit curs de acţiune într-o anumită
circumstanţă;
 reflectă raţionamentul persoanei cu privire la ce e
considerat ’bine’ şi ’rău’.
Valorile personale
 Psihologul Milton Rokeach a dezvoltat un set de
valori clasificat în două mari categorii. Astfel,
valorile finale (terminal values) reflectă
preferinţele unei persoane cu privire la scopurile pe
care doreşte să le atingă de-a lungul vieţii.
 Valorile instrumentale (instrumental values)
reprezintă modalitatea prin care persoană doreşte
să-şi atingă scopurile finale.
 Rokeach împarte aceste valori în 18 valori finale şi
18 valori instrumentale.
O altă clasificare a valorilor umane este aceea a psihologului
Gordon Allport, care le împare în 6 categorii:

 teoretice – interes pentru descoperirea adevărului cu

ajutorul gândirii sistematice şi raţionamentului.
 economice – interes pentru compentenţă şi pragmatism,
incluzând şi dorinţa de bogăţie.
 estetice - interes pentru frumuseţe, formă şi armonie
artistică.
 sociale - interes pentru oameni şi relaţia umană.
 politice – interes pentru putere şi influenţarea masei de
oameni.
 religioase – interes pentru unitate.
Valori personale
 Un aspect demn de luat în considerare este acela că
aceste valori diferă în importanţă în cadrul
grupurilor.
O a treia clasificare, dezvoltată de Maglino, împarte
valorile personale în :
 a. realizări
 b. ajutor şi interes pentru oameni
 c. integritate
 d. corectitudine
Valori personale-studiu american
 consideraţie pentru competenţă şi realizări;
 respect şi demnitate;
 alegere personală şi libertate;
 implicare;
 mândria pentru munca depusă;
 calitatea modului de viaţă;
 securitatea financiară;
 dezvoltare personală;
 sănătate şi starea de bine.
Atitudine – predispoziţia de a răspunde într-un mod pozitiv sau
negativ unei persoane sau unei situaţii din mediu.

 Termenul de ’disonanţă cognitivă’ descrie o stare de contradicţie

între atitudinile unei persoane şi comportamentul acesteia. De
exemplu, să spunem că ai o atitudine pozitivă asupra reciclatului,
dar tu nu reciclezi.
Această discrepanţă conduce la discomfort şi la o dorinţă puternică de
a elimina această stare prin:
 schimbarea atitudinii care stă în spatele ei

 schimbarea comportamentului viitor

 găsirea de noi explicaţii sau raţionalizări pentru existenţa acelei

discrepanţe.
Doi factori care influenţează alegerea unei variante de mai sus sunt :
gradul de control pe care persoana crede că îl are asupra situaţiei
respective şi raportul costuri-beneficii pentru fiecare din cele trei
variante.