Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procese Biologice Specifice Pădurii Ca Sistem Biologic Deschis
Procese Biologice Specifice Pădurii Ca Sistem Biologic Deschis
specifice pădurii ca
sistem biologic deschis
Constituirea stării de masiv
Atunci cand coroanele puietilor, proveniti din samanta (natural sau
artificial) sau a lastarilor proveniti din regenerarea vegetativa, ajung sa
se atinga formand un invelis neintrerupt sau aproape neintrerupt, se
realizeaza cea mai importanta caractersitica a noului arboret – starea de
masiv.
Aceasta stare, care defineste de fapt padurea, se va mentine apoi pana la
imbatranirea arboretului si rarirea lui naturala, prin disparitia arborilor
batrani.
Starea de masiv influențează :
Criteriul
Inaltime Cod Vigoare de Cod Pozitie Cod
crestere ierarhica
1 4300000 100 -
2 3700000 86 -
5 1750000 41 -
10 530000 12 -
20 50000 1 1,5
40 2520 0,06 10,4
60 1205 0,03 17,8
80 665 0,015 24,8
100 450 0,010 32,0
140 185 0,004 47,9
Este de relevant ca cea mai intensa eliminare este in primii 10 ani cand 88% din
puieti dispar. Dupa 40 de ani se produce injumatatirea numarului de puieti la
fiecare 20 de ani.
Procesul de eliminare naturala este un proces colectiv
care nu pune in pericol prin nimic existenta si stabilitatea
padurii, dar intretine selectia si promovarea speciilor mai
valoroase adaptate la conditiile de mediu. Pentru
arboretele echiene si relativ echiene se pot diferentia
unele trasaturi legice cu caracter general si anume:
Arborete echiene
eliminarea naturala variaza cu specia; astfel, in arboretele
constituite din specii repede crescatoare, eliminarea naturala
incepe mai devreme si este mai intensa. Drept urmare,numarul
exemplarelor din arboretul remanent la aceeasi varsta este mai
redus la speciile repede crescatoare;
intensitatea eliminarii naturale este mai mare dupa constituirea
starii de masiv si slabeste treptat dupa culminarea cresterii in
inaltime;
procesul de eliminare este mai intens in statiunile de bonitate
superioara;
in arboretele amestecate, populatiile fiecarei specii sunt supuse
procesului de eliminare, dar cu intensitati variate, fapt ce
conduce la modificari compozitionale sau chiar eliminarea
unei specii ceea ce intretinere succesiunea vegetatiei forestiere.
In arboretele pure, eliminarea se produce doar prin
competitie intrapopulationala, care este orientata
spre mentinerea si perfectionarea speciei. In
arboretele amestecate intervine insa si competitia
intre populatii, care poate fi mai intensa, iar uneori
chiar eliminatorie, pentru una din populatii. Astfel in
amestecurile de specii de lumina si de umbra (gorun
+ fag) sau de specii repede si incet crescatoare
(carpen + stejar pedunculat) este posibila eliminarea
unei populatii. Totusi, asa cum arata situatiile reale,
chiar in asemenea cazuri, exista mecanisme care fac
posibila coexistenta populatiilor concurente.
Arborete pluriene
Eliminarea naturala se produce si in arboretele pluriene.
Dar, spre deosebire de cele echiene in care numarul
arborilor scade puternic cu varsta, in arboretele pluriene
numarul de arbori ramane ± constant. Acest lucru este
posibil pentru ca eliminarea se produce simultan la toate
varstele si cu intensitati diferite in functie de varsta. Raman
la fiecare varsta numai atatia arbori cat permite spatiul vital
restrans ce revine varstei respective, astfel ca pe ansamblu
numarul de arbori nu se schimba.
Silvicultorul trebuie sa fie bine familiarizat cu felul
cum se produce eliminarea naturala in fiecare
populatie ecologica, atat in arborete pure cat si
amestecate si in statiuni de bonitate diferita.
Intensitatea interventiilor de conducere a arboretelor,
adica eliminare artificiala, trebuie sa fie destul de
apropiata de cea naturala la care populatia este
adaptata. Intensitati mai mici sau mai mari se pot
adopta numai dupa verificari experimentale si cu
anumite riscuri.
Vă mulțumesc pentru atenție !!!