Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
EDUCATORI SLATINA
20 iulie 2020
• Creșterea explozivă a informației digitale prin intermediul produselor tehnologiei informa ției și
comunicațiilor;
• Societatea informațională bazată pe cunoaștere înseamnă mai mult decât progresul tehnologiei și a
aplicațiilor informaticii și comunicațiilor, ea integrând și dimensiunile:
socială (cu impact asupra îngrijirii sănătății, solidarită ții și protectiei sociale, muncii și pie ței muncii,
educației și formării continue etc);
culturală (cu impact asupra conservării și dezvoltarii patrimoniului cultural na țional și interna țional, a
promovarii pluralismului cultural etc);
economică (cu dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale și ale noii economii bazate pe
cunoaștere, inovare, cultură antreprenorială și managerială, educa ție a cetă țeanului și a consumatorului)
Caracteristici esențiale ale societății cunoașterii (D.Schilirò, 2012, pp.45-46)
1. Investiția crescută în producerea și exploatarea cunoașterii, în dezvoltarea capitalului uman și organizațional ca
bază a avantajului competitiv, ceea ce conduce la o extindere și o aprofundare a cunoașterii științifice și a
adevărului despre existență;
2. Utilizarea în folosul tuturor a unor informații și tehnologii de comunicații ieftine, puternice și universale.Aceasta
este posibilă datorită unei diseminări fără precedent a cunoașterii de către toți cetățenii prin mijloace noi (TIC).
3. Dezvoltarea industriilor și a ocupațiilor bazate pe cunoaștere adică susținerea unei economii în care procesul de
inovare (asimilarea și folosirea cunoașterii pentru a crea noi produse și servicii)devine determinant.
4. Rolul cheie al inovațiilor, care vine din succesul exploatării cercetării întreprinse (producerea de cunoaștere
tehnologică nouă prin inovare) și din gama largă de inovări, în planul dezvoltării, marketingului și modificărilor
organizaționale;
5. Învățarea interactivă și dezvoltarea profesională continuă constituie cheia performanțelor firmelor, regiunilor și
națiunilor;
6. Nevoie de a alinia mai bine investițiile publice cu nevoile economiei bazate pe cunoaștere, în special în
susținerea cercetării-dezvoltării, a științei și tehnologiei, a educației superioare, a politicilor publice și de
afaceri.
7. Universitățile au un rol foarte important ca actori în promovarea cercetării-dezvoltării și ca agenți de difuzare și
regenerare a cunoașterii, astfel încât este mai important decât oriunde rolul instituțiilor de cunoaștere și
sectorul de înaltă educație ca generatori de capital uman și producători de inovație.
(sursa: ,,Knowledge Based Economies and the Institutional Environment” in Theoretical and Practical Research in Economic Fields 1(5), vol.III)
Însușire fundamentală a materiei vii de a transmite caracterele fizice și psihice ale părinților la descendenți.(N.Sillamy, 1996).Este
atributul tuturor organismelor vii, de a transmite de la o generaţie la alta, prin intermediul codului genetic, mesajul genetic,
respectiv caracteristicile speciei, ale grupului, ale individului.
,,Este o premisă naturală a dezvoltării psihice cu acțiune aleatorie, probabilistică, oferind fie o ereditate normală, ce trebuie
valorificată, fie o ereditate dizarmonică, ce poate fi parțial compensată, prin intermediul unor strategii adecvate de influențare
formativă a individului.” (Bocoș M., Jucan D., 2008, p.11)
Factorul ereditar conferă unicitatea biologică a unei ființe, iar elementele definitorii ale eredității sunt: genotipul (informația
genetică a unui organism, codată în ADN) și fenotipul (ansamblul de trăsături rezultate în urma interacțiunii dintre genotip cu
mediul exterior) din a căror combinație rezultă particularitățile ereditare.
fenomenul transmiterii informației genetice de la ascendenți la descendenți premisă necesară, dar nu suficientă pentru
dezvoltarea personalității individului, acțiune probabilistă, oferind fie un potențial genetic normal ce trebuie valorificat , fie un
potențial genetic deficitar ce poate fi compensat în diverse grade.
Informațiile genetice se reflectă mai cu seamă în însușirile fizice, biochimice și funcționale ale organismului.(ex.culoarea pielii, a
părului, temperament, emotivitate, mobilitatea proceselor de excitație și inhibiție, greutatea, conformaţia feţei, culoarea ochilor,
grupele sanguine, anumite particularităţi ale metabolismului, ale sistemului nervos, însuşiri ale speciei umane.)
Prin programarea temporală a proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă
intervenție din partea mediului educativ sau corectiv.
Ereditatea este un factorul important implicat în dezvoltarea personalității umane a cărui acțiune nu se poate explica independent
de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației.
Elementele eredității
– evaluarea rezultatelor.
Definiţii.Accepţiuni curriculum
– un sistem complex de procese decizionale, manageriale
sau de monitorizare care preced, însoţesc şi urmează
proiectarea, elaborarea şi implementarea, evaluarea şi
revizuirea permanentă şi dinamică a setului de
experienţe de învăţare oferite în şcoală (A. Crişan,
1998).
Ca teorie şi practică curriculum
1. finalităţile educaţionale;
Disciplina
şcolară
Timp Conţinuturi
Modelul pentagonal al curriculumului
(Potolea, D., 2002, pp. 78-79)
Finalităţi
Timp Conţinuturi
Strategii Strategii
de de
evaluare instruire
Planul procesual
• Proiectare
• Implementare
• Evaluare
• climatul
• personalitatea profesorilor
• relaţiile interpersonale
• sistemul de recompense şi sancţiuni etc.
Curriculumul informal
• emerge din ocaziile de învăţare oferite de
societate şi agenţii educaţionali, mass-media,
muzee, instituţii culturale, religioase,
organizaţii ale comunităţilor locale, familie.
Curriculumul
din perspectiva Legii educaţiei naţionale
• Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă
75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic
25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv.
• Este acel tip de proiect pedagogic care conţine, cu statut de opţional, diverse
discipline de studiu propuse de instituţia de învăţământ sau alese de aceasta
din lista elaborată la nivel de minister.
• permite o abordare centrată pe elev, care îi permite acestuia să-şi construiască singur sensuri şi
semnificaţii.
• concepţia conţinutului unificat se asociază mai bine cu condiţiile învăţării, satisface în mai mare
măsură diferitele stiluri cognitive;
Planul-cadru de învăţământ
Programele şcolare
Aceste documente, împreună cu altele
(manuale, ghiduri, auxiliare etc.), formează
curriculum-ul naţional
54
TEMA VII.
MODALITATI SPECIFICE DE ORGANIZARE A CONȚINUTURILOR IN STRUCTURA
CURRICULUMULUI PREȘCOLAR (DISCIPLINAR, INTERDISCIPLINAR, PLURIDISCIPLINAR,
MODULAR, INTEGRAT DIN PERSPECTIVĂ TRANSDISCIPLINARĂ)
Disciplinaritatea sau monodisciplinaritatea este o modalitate de abordare și
organizare a conţinuturilor instruirii specific unui domeniu de
interes/subiect/temă/disciplină predată fără corelații interdisciplinare.
Dezavantaj. hiperspecializarea (specializare limitată) şi lipsa unei
perspective de ansamblu asupra realităţii.
1. Pluridisciplinaritatea/Multidisciplinaritatea
• Activitatea educativa destinata formarii si dezvoltarii personalitatii morale a elevilor se concretizeaza în plan actional
printr-un set de metode si procedee specifice. Prezentam în continuare, sub o forma sintetica, principalele metode de
realizare a educatiei morale, respectiv de formare a constiintei si conduitei morale a elevilor:
• · Povestirea morala. Povestirea morala se refera la expunerea de catre profesor, sub forma naratiunii, a unor fapte
sau întâmplari, reale sau imaginate, care prezinta semnificatii morale, oferind astfel elevilor prilejul formularii unor
concluzii sau judecati morale proprii. Reusita în folosirea acestei metode este determinata atât de modul atractiv de
expunere al povestirii si de dramatismul sau, dupa caz, de caracterul amuzant al relatarii cât si de reliefarea exacta si
punctuala a elementelor esentiale, evitându-se pierderea în prea multe amanunte.
• · Explicatia morala. Explicatia morala are drept obiectiv dezvaluirea continutului informational al valorilor, normelor
si principiilor ce reglementeaza comportamentul moral al subiectului uman. Pe lânga acest caracter informativ explicatia
morala are si functia de a oferi un suport motivational adecvat reglementarilor morale si de a declansa la nivelul
elevului trairi afective pozitive în raport cu acestea. Se recomanda ca explicatia morala sa aiba ca punct de pornire, pe
cât este posibil, date sau fapte reale din experienta de viata a elevilor sau a unor persoane cu valoare de ideal sau
model de viata al acestora, fapt ce va contribui în mod semnificativ la interiorizarea valorilor si principiilor morale si la
conformarea în raport cu acestea.
• · Dialogul pe teme morale. Dialogul pe teme morale presupune realizarea unei comunicari reciproce între profesor
si clasa având ca punct de plecare fapte sau situatii care manifesta conotatii de ordin moral si vizeaza clarificarea
conceptelor si valorilor morale. Eficienta si succesul utilizarii acestei metode depinde în mare parte de capacitatea
empatica a profesorului si de abilitatea sa în a realiza un climat propice dialogului, de masura în care acesta este capabil
sa ofere un caracter deschis si reconfortant dezbaterii si sa includa afirmatiile si opiniile elevilor, rezultate ca urmare a
convorbirii morale, în structura discursului propriu.
• ·
Metode de realizare a educației morale
• Studiul de caz. Studiul de caz presupune analizarea de catre elevi, sub îndrumarea competenta a profesorului, a unor
situatii problema, a unor dileme morale, în vederea identificarii strategiilor actionale, optime din punct de vedere etic,
de solutionare a acestor situatii. Esenta acestei metode consta în adecvarea morala a strategiilor comportamentale
ipotetice ale elevilor la tipologia situatiilor problema prezentate, rezultând astfel un set de deprinderi si obisnuinte
morale la care elevul poate apela în cazul confruntarii efective cu situatii similare celor analizate. Efectele educative ale
utilizarii studiului de caz depind de relevanta situatiilor prezentate, de oferirea integrala a informatiilor ce definesc
situatia respectiva si de abilitatile profesorului de moderator al discutiei si analizei cazului propus spre dezbatere.
• · Exercitiul moral. Exercitiul moral se refera la un ansamblu de activitati, propuse si coordonate de catre profesor,
desfasurate sistematic, în conditii relativ identice, în vederea formarii deprinderilor si obisnuintelor de conduita morala
ale elevilor. Prin executarea constienta si repetata a unor fapte si actiuni morale, elevul poate întelege si interioriza mai
bine valorile si normele de conduita morala, fapt ce-i permite acestuia consolidarea vointei si a trasaturilor caracteriale
dominante. Exercitiul moral presupune în derularea sa doua momente, distincte ca si continut dar intercorelate din
punctul de vedere al desfasurarii: etapa formularii cerintelor si obiectivelor sarcinii, concretizata la nivel comunicational
în ordine, dispozitii, sugestii sau rugaminti si etapa executarii si exersarii efective a conduitei morale.
• · Aprobarea si dezaprobarea morala. Atât aprobarea cât si dezaprobarea morala au drept obiective oferirea unui
suport motivational adecvat pentru actiunile morale ale elevilor si consolidarea pe aceasta cale a trasaturilor de
caracter ale acestora. Întarirea pozitiva a comportamentelor dezirabile din punct de vedere moral prin intermediul
laudei, evidentierii si recompensei sau, dupa caz, sanctionarea corespunzatoare a comportamentelor negative ale
elevilor prin mustrare, admonestare sau pedeapsa, sunt elemente care, prin trairile afective declansate la nivelul
elevilor, genereaza o anumita disponibilitate în ceea ce priveste respectarea regulilor si normelor de conduita morala.
Educația religioasă
• indiferent de modalitățile sale concrete de
realizare (expunerea cu caracter religios, lecturarea si
explicitarea unor texte sacre, prezentarea unor exemple
religios semnificative cu valoare de model, rugaciunea
individuala sau colectiva, familiarizarea cu diverse ritualuri
sau ceremonii religioase, conversatia pe baza unor opere
literare sau artistice ce releva dimensiunea sacralitatii
etc.) presupune respectarea tuturor principiilor didactice deja
consacrate.
Finalitățile educației religioase