Incrustații

Ceramice

ASCHEROV MEHMAN
GR 309
 Conceptul de inlay ceramic datează de la sfârșitul secolului trecut, când au fost
fabricate primele restaurări de acest tip. Datorită rezistenței scăzute a materialului
și a absenței unui mediu de fixare adecvat nu au avut succesul terapeutic prevazut.
 Dezvoltarea recentă a sistemelor integral ceramice asociate cu posibilitatea de a
grava porțelanul și de a obține o adeziune micromecanică între ceramică și
structurile dentare subiacente a permis ca inlay-urile din ceramică să devină parte
integrantă a aresenalului terapeutic modern.
 Inlay-urile ceramice oferă trei avantaje distincte comparativ cu alte tipuri de
restaurații:
-sunt mai estetice
-oferă rezistență structurilor dentare subiacente
-reprezintă o metodă conservativă
 Sistemele de inlay- onlay-uri ceramice pot fi realizate
utilizând ceramica sinterizata, turnata, presata sau
frezata mecanic. La oricare dintre metodele utilizate,
este indispensabil ca piesele protetice realizate să
prezinte o adaptare foarte precisă. Aceasta contribuie în
mare măsura la fiabilitatea colajului și la durabilitatea
restaurării. Adaptarea marginală și precizia conexiunii
dento-protetice a inlay-urilor și onlay-urilor presupun o
muncă minuțioasă în cadrul fiecarei etape, precum și o
bună cunoaștere a tehnologiilor și materialelor utilizate.
Clasificarea maselor ceramice pentru incrustații în
funcție de compoziție

Tipul de ceramică Subclase

-tradițională (pentru metalo-ceramică)

Ceramică feldspatică
-cu conținut crescut in leucit (pentru S.I.C.)

-40% conținut în alumină (Mc Lean)

Ceramică Aluminoasă -65% conținut în alumină (Cerestore)
-85% conținut în alumină (In Ceram)

-Dicor (pe bază de tetrefluorosilicat)

Ceramică sticloasă (vitroceramica)
-Cerapearl (pe bază de apatită)
 Indicațiile și contraindicațiile inlay-urilor ceramice

 Indicațiile inlay-urilor ceramice

− Leziuni carioase mici sau moderate (adâncimea cavității trebuie sa fie
cel puțin 2mm, dacă e mai mică se preferă inlay-urile din compozit)
− Leziuni carioase mari, cu margini de smalț nesusținute
− Dinți cu tratament endodontic, la care cavitatea de acces a compromis
rezistența și prognosticul dintelui
− În situații când dinții antagoniști sunt restaurați cu ceramică
− În cavitățile în care nu se poate obține o formă retentivă și există
imperative estetice deosebite
 
 Contraindicațiile sunt legate de existența parafuncțiilor și a
uzurilor dentare exagerate. Fiind o tehnică extrem de minuțioasa
și sensibilă, situațiile ce nu permit realizarea în condiții optime a
fiecărei etape clinico-tehnice pot constitui o contraindicație.
 Avantajele și dezavantajele inlay-urilor ceramice

 Avantajele inlay-urilor/onlay-urilor ceramice sunt:

− Estetica deosebită
− Mentinerea sanatații parodontale
− Rezistența la uzură
− Radioopacitatea
− Adaptarea marginala bună
 
 Dezavantajele inlay-urilor ceramice:
− Timp de lucru îndelungat
− Necesitatea unor echipamente speciale
− Prețul de cost ridicat
− Posibilitatea fracturării în timpul fazelor de laborator
− Posibilitatea uzurii arcadei antagoniste
− Corecturile ocluzale după cimentare pot duce la pierderea culorii și translucidității inițiale
Fazele clinico-tehnice de realizare a incrustațiilor ceramice
În tabelul următor se face o paralelă între etapele clinico-tehnice de realizare a unui
inlay ceramic prin metoda de depunere strat cu strat și a unui inlay din compozit.
Etapele clinico-tehnice Inlay ceramic
-mutilantă
-limita marginală-în smalț
Prepararea cavității
-siliconi cu reacție de adiție
Amprenta -hidrocoloizi reversibili
Modelul de lucru -gips extra-dur
Model refractar -masa refractară
Reproducerea relațiilor -modele montate în articulator
intermaxilare
-mascarea fundului cavitații
-depunerea strat cu strat a maselor
ceramice
Etapele realizării propriu- -arderea masei ceramice
zise a inlay-ului -echilibrarea ocluzală
-finisarea
-lustruirea/glazurarea
Verificarea inserării și -pe modelul de lucru
adaptării inlay-ului -în cavitatea bucală
-sablare
Condiționarea incrustației -gravaj acid
-silanizare
Fixare -adezivă cu CD
Inlay compozit
-conservatoare
-limita marginală-în smalț; limita
cervicală în smalț, la nivelul gingiei
sau supragingival
-siliconi cu reacție de adiție
-hidrocoloizi reversibili
-polieteri
-gips extra-dur
-nu este necesar
-modele montate în articulator
-mascarea fundului cavitații
-depunerea si polimerizarea
straturilor de compozit
-polimerizarea finală- 12 minute
-echilibrarea ocluzală
-finisare și lustruire
-aplicarea unui lac transparent
-pe modelul de lucru
-în cavitatea bucală
-asperizare cu freze diamantate
-sablare usoară
-adezivă cu CD
 Amprentarea pentru viitoarele inlay-uri ceramice.

 Amprentarea:
-se face cu materiale de mare precizie
-este necesară lărgirea temporară a șanțului gingival înainte de
amprentare

 După amprentare se va alege culoarea. În cazul inlay-urilor

ceramice se preferă alegerea unei nuanțe puțin mai deschise,
fiind mai ușor ca printr-un ciment compozit să se închidă culoarea
restaurării finale, decât culoarea inlay-ului să fie mai închisă și să
se urmărească deschiderea culorii printr-un ciment mai deschis.
 Este indicat ca alegerea culorii să se facă de
către medic împreună cu tehnicianul desemnat
Confecționarea inlay-ului ceramic în laborator
 Metoda cea mai veche și mai des folosită constă în arderea ceramicii pe un
model unitar din material refractar, utilizându-se porțelanuri feldspatice.
Principalul avantaj al acestei metode este că nu necesită echipament special, dar
este greoaie și necesită mult timp.
 Modelul se va turna din masa refractară . Ulterior, în aceeași amprentă se va
turna un model duplicat din gips extradur, pe care se va face adaptarea ocluzală,
marginală și proximală a viitorului inlay.
 Depunerea maselor ceramice începe cu mascarea estetică a fundului cavității.
Pentru a obține un efect cât mai natural masele ceramice se aplică stratificat, în
profunzime fiind dispuse nuanțele mai saturate, iar la suprafață cele mai
clare(transparente).
 Efectul estetic depinde de respectarea anumitor factori, astfel:
-straturile de opac și cel de dentină definesc prin pigmenții lor culoarea
reconstituirii și o parte a saturației acesteia.
-masele de smalț (incizale) sunt responsabile de luminozitatea reconstituirii
-masele transparente au rol de difuziune a luminii,dar în egală măsură și de
scădere a gradului de saturare al culorii.
 După depunerea maselor de opac, dentină și smalț, respectând principiile
enunțate, se face arderea acestor straturi (în urma depunerii fiecaruia)
conform regimului termic indicat de producătorul maselor ceramice. Ulterior
se depune un strat pelicular de masa transparentă, care se va infiltra perfect
și se va adapta la marginile preparației.
 Glazurarea presupune o ardere economica, care se face după adaptarea si
echilibrarea ocluzală, pe modelul montat în articulator.
 Urmează fazele de lustruire mecanică cu polipanturi cu granulații succesiv
descrescânde și cu pastă de lustruit.
 Îndepărtarea maselor ceramice de pe inlay este o etapa delicată. Inlay-ul se
va acoperi în exces cu ceară de modelat de duritate medie și resturile de
masă refractară de la nivelul intradosului se îndepărtează prin sablare cu
particule de granulație mică.
 Inlay-ul se analizează sub lupă pentru a putea fi detectate eventualele
imperfecțiuni ce pot fi corectate. Dacă nu se constată defecte vizibile, inlay-
ul trece in ultima etapa, cea de cimentare in cavitate, etapa ce are loc in
cabinetul stomatologic.