NURSING

GENERAL 1
ISTORIA NURSINGULUI
• Ingrijire bolnavului a aparut o data cu omenirea si tot de pe atunci a
fost considerata nu doar o stiinta ci si o arta.
• Au existat mai multe perioade in sistemul de ingrijiri medicale:
-Perioada INTUITIVA

-Perioada de NOVICE

-Perioada Educativa

-Perioada Contemporana
• ASISTENȚA MEDICALA INTUITIVA

• A fost practicata inca din cele mai vechi timpuri, preistorice, printre
triburile primitive si a durat pana in epoca timpurie Crestina. Ea a fost
ignoranta, naturala si instinctiva, efectuata din dorinta de a ajuta pe
altii si pe sine(autoingrijire).Nursingul era administrat de catre femei
care aveau grija de copii, bolnavi, varstnici.
• Shamanul utiliza magia alba pentru a se contracara de magie neagra
iar forajul craniului a fost utilizat pentru a trata pacientii psihotici care
erau considerati a fi posedati de spirite rele.( Trepanatia)
• Progresul religiei si a civilizatiei a fost cel mai important lucru care s-a
intamplat in aceea perioada ,inspirand omul in cautarea cunoasterii ,
trecand de la modul de viata agrar sau nomad, treptat la cel de viata a
comunitatii si de dezvoltare urbana.

• Civilizatiile timpurii din Mesopotamia, Egipt, India si China precum si

culturile evreiesti, grecesti si romane au exercitat influente hotaratoare
asupra dezvoltarii civilizatiei universale si , implicit , asupra medicinei
si ingrijirilor de sanatate.
• Medicul hindus Tsharaka relateaza pentru prima data in istoria
medicinei-CALITATILE,FUNCTIILE si INDATORIRILE asistentilor medicali:
• ‘’Om cu sange rece , viguros, nepurtand pica la nimeni, atent la nevoile
bolnavilor, urmarind strict si neobosit instructiunile
medicului.Cunoaste procedeele de preparare a compozitiilor
medicamentelor, inteligent , devotat bolnavilor, puritatea moravurilor
si a corpului, sunt cele patru calitati care disting asistentul medical
• Asistentii se disting prin curatenia mainilor ,atasament fata de
persoana pentru care sunt angajati, dotati din punct de vedere al
inteligentei si abilitatii,inclinati spre bunatate si apti la orice gen de
serviciu prin care un pacient poate fi revindecat, spirit deschis ‘’etc.
 GRECIA ANTICA
Hipocrat, Hipocrate sau Hippocrates din Kos (n. 460 î.Hr., Kos, Grecia –
d. 370 î.Hr., Larisa, Grecia) a fost cel mai vestit medic al Greciei antice.

Este considerat „părintele medicinei” ca recunoaștere

a contribuțiilor sale de durată la domeniu ca fondator
al Școlii Hipocratice de Medicină. Această școală
intelectuală a revoluționat medicina Greciei antice,
fixând-o ca o disciplină distinctă de alte domenii cu
care a fost asociată în mod tradițional
(teurgie și filozofie), așadar stabilind medicina ca
profesie. Numele lui este legat de Jurământul lui
Hipocrat, un adevărat codice moral al unui medic în
exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat și în
zilele noastre în multe universități de către absolvenții
facultăților de medicină.
 ISRAEL
Moise a fost recunoscut drept
‘’Tatal sistemului sanitar’.El a scris
patru carti despre Vechiul
Testament in care a mentionat si
despre asistente ca moase,
asistente medicale
sau asistente sociale, care
practicau multe acte de
compasiune, datorita instinctelor
materne.
 PERIOADA DE NOVICE
• A aparut odata cu crestinismul, s-a extins de la inceputul
cruciadelor religioase in sec. al XI-lea si s-a incheiat in 1836 ,
cand pastorul Fliedner si sotia sa au infiintat institutul pentru
formarea Diaconeselor in Germania.Este numita perioada de
formare a locurilor de munca.Ingrijirea medicala a fost
efectuata fara nici o educatie formala si de catre persoane cu
experienta dobandita prin practica.
• Ordinele religioase ale Bisericii Crestine au fost responsabile
pentru dezvoltarea acestui tip de asistenta medicala.
 SF. VINCENT de PAUL
(1576-1660)
Sf. Vincențiu de Paul a fost un preot francez din
cadrul Bisericii Romano-Catolice care și-a dedicat
viața îngrijirii săracilor și combaterii mizeriei. Acesta
a creat vocatia de asistenta religioasa - ca urmare a
moralei crestine astfel: ‘’Asistenta trebuia sa
pregateasca cina , sa o duca bolnavului , sa-l abordeze
cu veselie si caritate si sa-i dea binecuvantarea, totul
cu o dragoste pe care o mama ar da-o fiului ei, sau mai
degraba lui Dumnezeu, sa incerce sa-l inveseleasca
atunci cand el este dezolat.
Asistenta sa observe timpul si ora cand se dau
medicamentele, sa aiba un mare respect pentru
ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la
tratamentul bolnavilor.Asistenta trebuie sa stie sa
administreze perfuzie si sa recolteze sange in cantitati
exacte.’’
 Din secolul al XVII-lea a inceput
URBANIZAREA
• In orasele aglomerate conditiile de viata si igiena se
deteriorau si din aceasta cauza au aparut tot mai
multe epidemii si focare de infectie.Fortate de
imprejurari, autoritatile construiesc mai multe
spitale,dar paralel cu aceasta, nivelul de acordare al
ingrijirilor medicale,stagneaza.
• Ingrijirea bolnavilor este facuta de maicute si
ingrijitoare voluntare necalificate.Din acest motiv in
Germania, in mijlocul sec al XIX-lea a fost infiintata
prima scoala .
• In aceasta perioada educativa obligatiile celor care ingrijeau
bolnavii s-au inmultit-pe langa alimentarea si toaleta zilnica a
bolnavului aveau obligatia de a masura temperatura de a
recunoaste anumite boli dupa semne si simptome , de a aplica
diete corespunzatoare imbolnavirilor.Pentru aceste atributii era
nevoie si de o pregatire teoretica.
• Razboaiele , in general , dar mai ales cele din mijlocul sec. XIX-lea
au contribut la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea
ingrijirii.
• Dintre acestea un rol important l-a avut Razboiul din Crimeea, unde
ranitii rusi au fost ingrijiti de surori voluntare.Pe cealalta parte
ingrijirea soldatiilor englezi si francezi a fost asigurata de Florence
Nightingale.
 Crucea Rosie
Internationala
Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa
unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre
cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras
atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un
acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii
ingrijesc.Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la
Paris, de catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si
Statele Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor
din tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor patru ani de razboi. De
asemenea, era destinata „sa consolideze si sa uneasca pentru activitatile de sanatate,
Societatile de Cruce Rosie existente si sa promoveze crearea de noi societati”. O parte
cruciala a activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele
dezastrelor naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la
Geneva.
In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce Rosie
si Semiluna Rosie in „Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie”.
 Legământul lui Florence Nightingale
         
“Mă leg cu trup şi suflet, în faţa lui Dumnezeu şi faţă de această
adunare, că-mi voi petrece viaţa în cinste şi că voi practica profesiunea
mea cu loialitate.   
     Mă voi feri de tot ceea ce este rău şi dăunător şi nu voi întrebuinţa şi nu
voi da cu bună ştiinţă vreun leac vătămător. 
    Voi face tot ce stă în putinţa mea spre a păstra şi a ridica drapelul
profesiunii mele şi voi ţine în taină tot ceea ce mi se va încredinţa, precum
şi tot ce voi afla din treburile familiale în timpul profesiunii mele.   
          Mă voi devota celor pe care îi îngrijesc.”

FLORENCE NIGHTINGALE
• Florence Nightingale (n. 12 mai 1820 - d. 13 august 1910) a fost
precursoarea serviciului sanitar modern. Florence
Nightingale a fost nu numai prima infirmieră modernă, dar
și un statistician important. Datorită ambiției și
devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al
XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate,
dotate din punct de vedere sanitar și cu personal de
specialitate gata oricând să îngrijească bolnavii. Datorită
altruismului și personalități sale, Florence Nightingale și-a
consacrat întreaga viață ajutorării bolnavilor din spitale.
• Florence Nightingale s-a născut într-o familie britanică bine
poziționată în societate. Părinții ei, William și Fanny
Nightingale, făceau parte din acea categorie de oameni
înstăriți, cu proprietăți imobiliare, deschiși călătoriilor.
Contribuția cea mai cunoscută a lui Florence a avut loc în timpul războiului din Crimeea.
Condițiile din spitalele pentru soldații englezi răniți în Crimeea, descrise de primul reporter de
război din istorie, William Russell, erau înfricoșătoare - lipsea îngrijirea medicală de specialitate
iar igiena era inexistentă. Pentru a dezamorsa situația, guvernul britanic a hotărât să trimită pe
cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu și anume pe Florence Nightingale. Aceasta,
însoțită de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de pe front pe 21
octombrie 1854. Bazele britanice erau amplasate în Scutari, (sau Üsküdar, o suburbie
a Istanbulului), la 545 km de Crimeea.
Acolo au descoperit soldații răniți rău îngrijiți de personalul medical complet demoralizat ca
urmare a indiferenței oficiale. Pe deasupra, era o lipsă de medicamente, igiena era neglijată, iar
infecțiile în masă erau răspândite, multe fiind fatale. Nu exista echipament pentru prepararea
mâncării pentru pacienți. Doctorii britanici desconsiderau aportul infirmierelor în recuperarea
postoperatorie a răniților.
Florence și colegele ei au început prin curățirea temeinică a spitalului și a echipamentului,
precum și prin reorganizarea îngrijirii pacienților. Dar, în perioada în care s-a aflat la Scutari,
rata mortalității nu a scăzut, ba din contră, a început să crească, fiind cea mai mare dintre
spitalele din regiune. În timpul primei sale ierni la Scutari au murit 4077 de soldați, majoritatea
din cauza unor boli ca tifosul, holera și dizenteria, nu din cauza rănilor. În spital condițiile erau
mizerabile din cauza suprapopulării, ventilației proaste și a lipsei grupurilor sanitare. O comisie
sanitară a guvernului britanic a fost trimisă la un moment dat și a reglat aceste aspecte.
Mortalitatea a fost redusă.
• Nightingale a continuat să creadă că rata de mortalitate a crescut din
cauza alimentației proaste și supraîncărcării cu soldați. După ce s-a
întors din Marea Britanie, ea a început să colecteze dovezi pentru a le
prezenta Comisiei Regale pentru Sănătate în Armată pentru a
demonstra că majoritatea soldaților au fost omorâți de condițiile
proaste din spitale. Aceasta experiență a influențat-o și mai târziu în
carieră, ea susținând mereu importanța condițiilor de trai. Ca urmare,
a contribuit la reducerea mortalității în armata britanică pe timp de
pace, îndreptând atenția asupra aspectelor ce țin de igiena în spitale.
• O dată cu mărirea numărului de răniți aduși de pe front, spiritul
organizatoric al Florencei a fost apreciat de către doctori. În acea
perioadă, ea și-a dobândit numele de "Lady with the Lamp" (Femeia
cu lampa), deoarece personalul infirmier făcea turul de noapte al
saloanelor. Totuși, în momentul în care spitalul a început să
funcționeze normal, ea s-a îmbolnăvit atât de grav, încât, după
revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a rămas paralizată la pat.
• Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de
organizare a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate
în India, a înființat și a condus școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de
faptul că, practic, consultațiile aveau loc în dormitorul lui Florence sau prin
corespondență. I-au cerut părerea miniștri, generali și directori, iar ea le-a
răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să scrie
peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei.
Datorită ei, s-a înființat Academia Medicală Militară și Școala de infirmiere de
pe lângă Spitalul Sf. Thomas.
• Cu timpul, depresia ei, revenită sub influența bolii, s-a agravat. Florence a
limitat contactul cu exteriorul până la minimul necesar. Se simțea singură și
neîmplinită. Niciodată nu s-a căsătorit, deși spre bucuria mamei, la început, a
avut mulți pretendenți. Unul dintre ei, Richard Monckton Milles, a iubit-o
toată viața. Din păcate, refuzat după șapte ani de încercări, acesta nu s-a mai
întors niciodată.
La bătrânețe s-a împăcat cu oamenii: mult timp și l-a petrecut cu
infirmierele sale la picnicurile organizate la proprietatea surorii sale din
Chaydon și și-a vizitat familia. În anul 1901 și-a pierdut definitiv vederea, ceea
ce a împiedicat-o să mai poarte corespondență. Șase ani mai târziu, ca
recunoaștere a activității sale, i s-a acordat Ordinul pentru merite deosebite.
• Florence Nightingale a murit pe 13 august 1910