reprezintă specia căreia îi aparţin toţi oamenii moderni.Homo
sapiens este una dintre speciile grupate în clasa Homo, însă este singura care nu a dispărut Numele Homo sapiens a fost folosit în 1758 de către părintele clasificării biologice moderne, Carolus Linnaeus. Se ştia de mult timp că oamenii se aseamănă din punct de vedere fizic cu primatele mult mai mult decât orice alte organisme vii cunoscute, dar pe atunci clasificarea fiinţei umane laolaltă cu restul fiinţelor vii era un act de mare îndrăzneală. Linnaeus, preocupat exclusiv de asemănările din structura corpului, s a confruntat doar cu problema deosebirii lui Homo sapiens de maimuţe (gorile, cimpanzei, urangutani şi giboni), care diferă de oameni prin numeroase trăsături corporale şi cognitive. (Tratatul lui Charles Darwin privind evoluţia, Despre originea speciilor, va apărea 101 de ani mai târziu.) Misterul lui homo sapiens: cum a aparut inteligenta la om?
Profesorul Colin Blakemore, neurolog la Universitatea din Oxford, consideră
că este posibil ca un strămoș îndepărtat, poate chiar un singur individ, să se fi
născut cu un defect genetic, provenit dintr-o mutație accidentală, care l-a făcut
să fie diferit față de toți ceilalți semeni ai sai.
Desi individul se prezenta handicapat față de acești semeni, defectul s-a
dovedit a fi unul fericit: a "imbolnăvit" creierul cu inteligența. Aceasta s-a
transmis urmașilor, persistând din generație în generație și evoluând favorabil.
Timeo Danaos et dona ferentes (lat.) - Ma tem de greci chiar când aduc daruri; Versurile se regăsesc în Eneida lui Vergilius și sunt vorbele rostite de preotul Laoocon în timpul asediului Troiei, care îi ruga pe troieni să nu aducă în cetate calul de lemn construit de Ulise. Se susține că Vergilius s-a inspirat din opera lui Sofocle, unde același înțeles îl are sintagma Darul dusmanului nu-i dar, pentru ca nu foloseste niciodata. Expresia sugerează că dușmanului nu trebuie să-i acorzi încredere nici atunci când este binevoitor. Alea iacta est (lat.) – Zarurile au fost aruncate; Istoricul român Suetonius afirmă că aceste cuvinte au fost rostite de Cezar când a traversat Rubiconul, în anul 49 îen. Legile romane interziceau trecerea hotarelor Romei cu trupe și comandanții militari care îndrăzneau să o facă erau pedepsiți cu moartea. Prin trecerea Rubiconului, Cezar s-a angajat într-o luptă decisivă cu Pompei pentru întâietatea în stat. Azi, expresia desemneaza luarea unei hotarâri importante; Soarta va decide. VANITAS VANITATUM (lat.) deșertăciune a deșertăciunilor Această expresie biblică a fost receptată în literatura română de mulți scriitori, îndeosebi de Mihai Eminescu în poezia, insistînd asupra ideii că spectacolul vieții este același dealungul generațiilor: “Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă.”