Sunteți pe pagina 1din 25

c 



   



O  

O O  
O  

  
 O 
  
 
Fosforul a fost descoperit in anul 1669 de catre
alchimistul german Hennig Brand din Hamburg.
Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o
mare afinitate pentru oxigen. Se găseşte numai sub
forma de compusi,mai ales fosfati.
Biodepoluarea se refera la o arie mai extinsa
de metode biologice folosite in scopul
eliminarii diversilor poluanti printre care:
metale diverse minerale si anumiti compusi
organici( compusi ai azotului, fosforului etc)
din apele uzate. Aceste metode exploateaza
caracteristicile unor organisme si
microorganisme care pot degrada materia
organica si/sau indeparta poluanti din ape.
 
! !! 
"!#$
$%!  
!!!! !
 !!!!
  &'!%
!"!
!#!(!!#!!$)
!#!(!!#!!$ )
'&$!*!
!&""%  # 
# $&!
"!#!!
!(+#! 
$$*, industriale iar
biomasa algelor poate fi fiolsita ca si nutret .
   


   
   
 

- !&.!&
!!! 
- !""!!
!""!
/!!$!#
!"&

volutia solutiilor tehnice bazate pe reactoare
multifazice au fost studiul unor cercetari temeinice
efectuate pe o lunga perioada de timp. Noile trenduri
de actualizare a acestor tehnologii sunt deobicei
indreptate spre crearea de conditii optime de mediu
pentru indepartarea fosforului cu o deosebita
importanta pentru urmatoarele caracteristici:
- asigurarea unor conditii anaerobice totale in
interiorul zonelor/camerelor anaerobice
- prezenta surselor de carbon usor biodegradabile, in
special a SCFA ( bacterii fermentative care sa
genereze formarea SCFA din namol)
- crestera purificatorilor secundari ( este esentiala
obtinerea unei indepartari eficiente a particulelor
solide suspendate )
- folosirea proceselor automate si a sistemelor de
control bazate pe masuratori ³ on line´
O nouă tehnologie.
purarea terţiară

Dezvoltarea industrială din ultimele decenii, la


nivel mondial, a dus la creşterea încărcării apelor
uzate cu substanţe poluante greu de reţinut prin
tehnologiile clasice.
`omânia a fost declarată de Uniunea
uropeană
drept zonă sensibilă şi cu atât mai mult se impune un
grad de epurare avansat a apelor uzate orăşeneşti.
O nouă tehnologie de reţinere din apele uzate a
compuşilor azotului şi fosforului (în special), precum
şi a altor impurificatori a căror structură chimică şi
biologică nu permite ca aceştia să fie reţinuţi şi
eliminaţi într-
într-o staţie de epurare obişnuită, este
epurarea terţiară.
 





‘  
  
‘icrofiltrarea sau micrositarea constă în trecerea apelor
uzate epurate prin procedee mecano-biologice printr-o sită
deasă, alcătuită dintr-o pânză de oţel inoxidabil, sau din
masă plastică cu ochiuri extrem de fine, cu interspaţii
microscopice. În timpul procesului de filtrare sunt reţinute
pe site particulele rămase în apa epurată după decantoarele
secundare şi ale căror particule sunt mai mici decât cele ale
ochiurilor.
      
Filtrarea prin pământ de diatomee, prin nisip, sau prin
nisip şi antracit este folosită cu bune rezultate pentru
epurarea terţiară a apelor uzate. Prin aceste instalaţii şi în
mod deosebit prin filtrele rapide de nisip, s-
s-a asigurat
reducerea materiilor solide în stare de suspensie şi a
CBO -ului, în paralel cu eliminarea fosforului şi a
azotului.
@       
 

Procesul cuprinde folosirea unor membrane


imersate direct în bazinele tehnologice, acest lucru
ducând la scăderea cheltuielilor de investiţie şi
exploatare. ‘embranele imersate au o structură de
fire tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune
slabă atrăgând apa curată spre interiorul firelor,
lăsând în reactor masa biologică şi poluanţii. Cu
ajutorul acestor tehnologii de epurare se reduce
semnificativ încărcarea apelor uzate în CBO , CCO,
amoniu, nitrogen şi fosfor.
‘       


purarea biologică avansată a apelor uzate se
impune atunci când prin procedeele clasice nu pot fi
separate acele substanţe şi elemente chimice, care
prin conţinutul lor, pot accentua poluarea emisarilor,
făcându--i improprii pentru alimentările cu apă, pentru
făcându
creşterea peştiilor sau pentru zonele de agrement.
Procedeele prin care se pot separa substanţele
poluante din apele reziduale sunt: striparea cu aer;
irigarea cu ape uzate; iazurile de stabilizare; filtrele
biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol activ;
bazinele de denitrificare şi bazinele de nitrificare.
i    

iazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu


bune rezultate pentru epurarea terţiară, folosindu-
folosindu-se
efectul algelor de a asimila substanţele nutritive,
azotul şi fosforul în special, îndepărtându-
îndepărtându-le din apă.
Plantele superioare care se dezvoltă în aceste iazuri
au nevoie de mari cantităţi de fertilizanţi.
Ä            

Aceste instalaţii sunt practicate îndeosebi pentru


îndepărtarea din apele uzate a fosforului. Creşterea
numărului de micro-
micro-organisme din nămolul activ are
la bază fosforul, ca fiind substanţă nutritivă esenţială.

   
Pe cale biologică, eliminarea fosforului se
realizează în două trepte: prin efectul bacteriilor
anaerobe şi a celor aerobe.
În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe
heterotrofe, transformă substanţele organice uşor de
descompus în acizi organici care servesc ca substrat
pentru alte micro-
micro-organisme. Bacteriile capabile să
acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi
produc apoi substanţele de rezervă.
În treapta aerobă, fosfatul din apă este preluat de
micro--organisme şi acumulat în special de către
micro
bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă
de polifosfaţi.
Fosforul poate fi recuperat şi prin precipitare
chimică sau schimb de ioni.
Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face
folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO)3, 18H20),
hidroxid de calciu (Ca(OH)2) sau clorat de fier
(FeCl3), dar trebuie examinată fiecare situaţie
separat.

xemple de scheme de epurare avansată a apelor
uzate

Schema cu adiţie de săruri pentru reducerea fosforului


Schema cu nitrificare şi adiţie
de săruri în BNA pentru reducerea
fosforului şi denitrificare folosind
metanol.
Schema cu îndepărtarea biologică a fosforului pe linia apei
Schema cu reducerea biologică a azotului şi fosforului şi filtrare

fectele fiziologice posibile ale substanţelor greu de
eliminat din apele uzate nu pot fi neglijate, deoarece
consumarea acestor ape ca apă potabilă reprezintă un
pericol potenţial pentru sănătatea publică, iar
ingerarea continuă a acestor substanţe cu concentraţii
reduse poate avea efecte cumulative cu efecte
imprevizibile pentru om şi animale.
Ä$!#"+

iANCUL
SCU, O.; iON
SCU,
Gh.C.; `ACOi
ANU `aluca,

purarea apelor uzateV


uzateV
ditura
‘atrix`om, Bucureşti, 2001.
iON
SCU, Gh.C., Canalizări, vol. i şi
ii, Litografia Universităţii din
Oradea,1997.
iON
SCU, Gh.C., instalaţii de
canalizareVV
ditura Didactică şi
canalizare
Pedagogică Bucureşti, 1997.
N
GUL
SCU, Gh.‘., Canalizări şi

purarea apelor uzate, institutul de


Construcţii Bucureşti, 197 .
N
GUL
SCU, Gh.‘., Canalizări,

ditura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1978.