Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noțiunea, obiectul,
sarcinile și principiile
Dreptului Penal
Noțiunea și obiectul dreptului penal
Sarcinile dreptului penal
Știința dreptului penal
Principiile dreptului penal
Izvoarele dreptului penal
I. NOȚIUNEA ȘI OBIECTUL DREPTULUI PENAL
DREPT PENAL
Ramură Disciplină
de drept Știință
didactică
juridică
Drept penal ca ramură a dreptului- totalitatea normelor juridice,
stabilite de organele supreme ale puterii de stat din RM, care
reglementează prejudiciabilitatea și pasibilitatea de pedeapsă a
faptelor infracționale, temeiul răspunderii penale, sistemul
pedepselor penale, ordinea și condițiile aplicării lor, precum și
liberarea de răspundere și pedeapsă penală.
Autonomia Dreptului Penal
Obiectul de studiu. Este format din dreptul penal, ca o totalitate de norme și instituții.
Știința dreptului penal cercetează practica judiciară pentru a observa concordanța
dintre soluțiile practice cu principiile exprimate în normele de drept penal.
Metode de studiu. Știința dreptului penal folosește pentru studiu următoarele metode:
metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă, experimentul, metoda
sociologică, studiul de caz, metoda statistică ș.a.
IV. PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL
Legalității Individualizării
Democratismului
(art.3 CP) răspunderii și pedepsei
penale
Umanismului (art.5 CP)Caracterul personal
(art.7 CP)
(art.4 CP) al răspunderii
penale
(art.6 CP)
Principiul legalității:
O faptă nu poate fi considerată infracțiune atâta timp cât prin lege nu este calificată ca
atare.
Cuprinde două aspecte:
- legalitatea incriminării- nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere pentru o
faptă, care în momentul săvârșirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracțiune
- legalitatea pedepsei și a măsurilor ce se pot lua în cazul săvârșirii faptelor prevăzute
de legea penală- persoanei, care a săvârșit o infracțiune trebuie să i se aplice numai
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, și numai în condițiile stabilite de
lege
Principiul umanismului:
Întreagă reglementare juridică are menirea să apere în mod prioritar persoana, ca
valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia
Art 4 alin.(2) CP ,, Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau
de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante.”
Are un sens dublu:
- protecția, pe care dreptul penal trebuie să o asigure persoanei fizice incriminând
faptele ce contravin legii penale
- constrângerea penală are un caracter uman, respectându-se drepturile infractorului
la asistență juridică, asistență medicală, demnitatea acestuia, etc.
Principiul democratismului:
Atât obligația ce decurge dintr-o normă penală de a avea o anumită conduită, cât și
răspunderea, ce rezultă din nerespectarea acestei obligații, revin persoanei care a
încălcat respectiva normă penală, și nu alteia, sau unei colectivități.
Art.6 alin.(2) CP al RM: ,, Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai
persoana care a săvârşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea
penală”
Principiul individualizării răspunderii
penale și pedepsei penale:
Acest principiu presupune stabilirea și aplicarea sancțiunilor de drept penal
(pedepse, măsuri de siguranță) în funcție de gradul prejudiciabil al faptei,
pericolul social pe care îl prezintă infractorul, necesitățile de corectare ale
acestuia.
Art.7 alin.(1) CP al RM: ,, La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul
şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat şi de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.”
Tot în baza acestui principiu se exclude și dubla incriminare a uneia și
aceleiași fapte comise de persoană (art.7 alin.(2) CP al RM) : ,, Nimeni nu
poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi
aceeaşi faptă”
V. IZVOARELE DREPTULUI PENAL