Sunteți pe pagina 1din 9

:Proiect

Tipuri de
îngrășăminte
z
minerale cu azot
și utilizarea lor
Realizat : Oxani Maxim
Îngrășământ este un nume generic dat unui
z
produs organic sau mineral, obținut natural
sau artificial folosit, în agricultură  pentru
fertilizarea solurilor. Îngrășămintele hrănesc
planta și furnizează elemente chimice
esențiale dezvoltării acesteia precum: azot, 
calciu, fosfor, potasiu (nutrienți ai solului)
ceea ce duce la o recoltă mai bogată și la
produse agricole de mai bună calitate. Tipul
îngrășământului se alege în funcție de tipul
solului și de necesitatea tipului de cultură.
Tipuri
z de îngrășăminte

 Îngrășămintele care conțin azotul sub formă nitrică


(azotații de calciu, sodiu sau de potasiu) se remarcă
prin solubilitatea foarte mare în apă. În aceste condiții,
azotul nitric este foarte ușor transportat de apă, fie prin
infiltrare în pânza freatică, fie prin spălare. La
aplicare, azotul nitric rămâne în sol, de unde o parte
este consumată de către plante, o alta intră în diferite
reacții cu alte elemente din sol
z

 Îngrășămintele care conțin azotul în formă mixtă (amoniacală și


nitrică), cum ar fi azotatul de amoniu, sunt deosebit de solubile în
apă și se impun anumite precauții la păstrare, transport și
manipulare, pentru că la temperaturi înalte există chiar riscul de
explozie. Avantajul pe care îl oferă este că, la aplicarea acestora pe
sol a acestora, plantele beneficiază de ambele forme ale azotului,
cea nitrică și cea amoniacală. CBPA recomandă aplicarea sa pe
solurile neutre și alcaline, iar pe cele acide și slab acide doar în
doze mici și moderate sau odată cu amendarea calcică.
Azotul
z
reprezintă unul dintre elementele fără de care
viața, în general, și dezvoltarea plantelor, în special, ar
fi imposibilă. În linii mari, azotul are aceeași
importanță pentru plante cum are hrana de calitate
.pentru oameni
 Indiferent de sursă sau modul de aplicare, o parte din
z
azotul utilizat în agricultură este dizolvat de apa
provenită din precipitații și este transportat în stratul
freatic sau direct în râuri, lacuri sau mări. Acolo
favorizează dezvoltarea în exces a unor anumite
categorii de plante acvatice, care acoperă suprafața
apei și împiedică oxigenarea și pătrunderea luminii în
profunzime. Rezultatul este scăderea conținutului de
oxigen al apei respective, ceea ce duce la moartea
peștilor și a altor viețuitoare. Acest fenomen, pe care l-
am descris în puține cuvinte, se numește eutrofizare și
afectează un număr important de lacuri și bălți.
Excesul de azot
z

 Este cunoscut faptul că o cantitate prea scăzută de azot


împiedică dezvoltarea armonioasă a plantelor. În mod
normal, dezvoltarea plantei se face în funcție de gradul
natural de aprovizionare a solului cu azot. Dar odată cu
dezvoltarea agriculturii, cantitatea de azot necesară obținerii
unor producții mulțumitoare a început să nu mai poată fi
asigurată de resursele solului. De aceea, oamenii au început
să adauge cantități suplimentare de îngrășăminte, provenite
din diferite surse. O perioadă destul de lungă de timp
cantitățile de azot suplimentare erau relativ mici și erau
consumate de plante. În principal, acestea proveneau din
gunoiul de grajd împrăștiat pe sol.
 În epoca
z modernă, însă, odată cu apariția posibilităților de producere a
unor compuși de sinteză, cantitățile de îngrășăminte azotoase au crescut
din ce în ce mai mult. Așa s-a ajuns ca substanța activă distribuită, fără un
plan de fertilizare, să depășească cantitatea pe care plantele o pot consuma
în timpul vegetației.
 Pe de altă parte, compușii azotului sunt, în cea mai mare parte, ușor
solubili în apă. Ca urmare, îngrășămintele în exces, mai ales în perioadele
de precipitații frecvente, de topire a zăpezilor sau în condițiile irigării sunt
transportate de apă înainte de a fi folosite de plante. Consecința am
prezentat-o deja: fenomenul de eutrofizare. Plus cheltuieli inutile pentru
fermieri!
z

Sfîrșit

S-ar putea să vă placă și