Sunteți pe pagina 1din 29

MODULUL 22: CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CH.

I)

LECȚIA 1: Organizarea, funcționarea și dotarea serviciilor de chirurgie


ORGANIZAREA, FUNCȚIONAREA ȘI DOTAREA SERVICIILOR DE CHIRURGIE

Activităţile chirurgicale din spital se desfăşoară în trei mari compartimente:


în secţia cu paturi (staţionar);
în blocul operator – cu activităţi chirurgicale;
la camera de gardă, unde se primesc pacienţii, se triază şi se asigură primul ajutor.
Camera de gardă trebuie să asigure o preluare rapidă, un examen complet al
pacientului de către medicul de gardă, la nevoie se acordă şi primul ajutor,
dezbrăcarea, îmbrăcarea şi transportul în secţia de chirurgie.
Staţionarul trebuie să asigure condiţii de cazare, tratament şi alimentaţie.
Bolnavul este cazat în salon cu respecatarea unui anumit regim igienico-
sanitar: volum minim de 10-12m de aer pentru fiecare pacient, temperatura
de 20-250C, pardoseala trebuie să permită efectuarea curăţeniei uşor de mai
multe ori pe zi, cu recomandarea ca fiecare salon să beneficieze de tualetă
proprie. Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment septic
destinat bolnavilor cu afecţiuni chirurgicale septice şi un compartiment
aseptic pentru restul pacienţilor, pentru a se evita declanşarea unor infecţii
spitaliceşti.
Secţia ATI este situată în vecinătatea blocului operator şi aici există săli de
operaţie septice şi aseptice.
ACTIVITATEA PERSONALULUI MEDICAL DIN SERVICIUL DE CHIRURGIE

 Activitatea personalului medical dintr-un serviciu de chirurgie este deosebit de complexă, reclamă o
conştiinciozitate perfectă, un înalt grad de responsabilitate şi cunoştinţe temeinice de specialitate.
Atribuţiile asistentei medicale în staţionar:
 participă la efectuarea vizitei;
 respectă indicaţiile medicale cu privire la tratamentul prescris de medici;
 verifică regimul alimentar şi igiena bolnavului;
 administrează personal tratamentul;
 supraveghează şi notează permanent starea pacientului în PLANUL DE ÎNGRIJIRE (temperatura,
tensiunea arterială, pulsul, drenajul pe tuburile de dren, aspiratul gastric pe sondă, diureza);
 programează şi însoţeşte pacientul la explorările paraclinice;
 prelevează produsele biologice pentru analizele curente indicate de medic;
 pregăteşte bolnavul pentru intervenţia chirurgicală (epilat, igienizat, etc.);
 răspunde de ordinea şi curăţenia în saloane;
 asigură buna utilizare a instrumentarului avut în grijă.
ATRIBUŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎN BLOCUL OPERATOR:

- primeşte bolnavul în sala de operaţie:


- pregăteşte instrumentarul pentru intervenţia chirurgicală;
- după intervenţia chirurgicală pregăteşte instrumentarul pentru sterilizare;
- asigură şi răspunde de curăţenia sălii de operaţie;
- răspunde de bunurile din gestiune.
ATRIBUŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎN CAMERA DE GARDĂ:

- realizează primul examen al pacientului şi anunţă medicul de gardă;


- acordă primul ajutor la nevoie, notează pacientul în registru şi întocmeşte
documentele necesare internării;
- răspunde de corecta funcţionare a aparaturii şi de buna păstrare a instrumenta-
rului;
- pregăteşte instrumentarul pentru sterilizare;
- asigură materialele necesare intervenţiei medicale.
BLOCUL OPERATOR
Blocul operator se compune din săli de operaţie care trebuie să fie cât mai aproape de
secţia de chirurgie. Aici există anumite circuite în care are acces doar personalul
blocului operator şi pacienţii care necesită intervenţia chirurgicală. Intrarea în
blocul operator se face numai după ce a fost schimbată ţinuta de spital în costumul
de filtru, în camera de filtru (alăturată sălii de operaţie). Aici mai există:
 o anticameră pentru staţionarea bolnavilor înainte de intervenţia chirurgicală şi pentru
administrarea preanesteziei;
 un spălător şi sterilizator pentru intervenţia chirurgicală;
 grupuri sanitare pentru pacienţi;
 cameră de trezire, unde bolnavul este supraveghiat de anestezist până la stabilizarea
funcţiilor vitale.
În apropierea blocului operator se află secţia de reanimare şi terapie intensivă, precum
şi serviciul de transfuzie.
ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA
I. Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) - ansamblul de măsuri prin care este împiedicat
contactul dintre germeni și plaga operatorie.
Este o măsură profilactică.
Louis Pasteur (1822–1895) este considerat părintele asepsiei moderne, alți savanți al
căror nume se leagă de acest domeniu fiind rusul Elie Metchnikoff (1845 - 1916) și românul
Victor Babeș (1854 - 1926).
ASEPSIA
I. Asepsia reprezintă latura profilactică a dezinfectței și se adresează tuturor
momentelor ce prezintă riscul de contaminarie a plăgii chirurgicale. Se
realizează printr-un ansamblu de metode: - dezinfecția mâinilor chirurgului și
protejarea cu mănuși sterile – dezinfecția câmpului operator - sterilizarea
instrumentarului chirurgical și a materialului moale - gesturi aseptice asupra
plăgii postoperatorii
STERILIZAREA
Sterilizare, ce se poate efectua prin:
• mijloace fizice - mecanice, căldura, radiații UV sau ionizante
• mijloace chimice - formol, oxid de etilen, glutaraldehida
A. STERILIZAREA PRIN CALDURĂ USCATĂ

• Flambarea - procedeu vechi și imperfect, folosit în conditii de urgență, cu trecerea


prin flacară a instrumentelor metalice sau aprinzând alcoolul turnat peste
instrumente. În prezent se folosește doar pentru flambarea gâtului fiolelor sau gurii
eprubetelor
• Încalzirea la incandescență - sterilizare rapidă și sigura, dar distruge
instrumentele. Este folosita doar la sterilizarea ansei bacteriologice
• Fierul de călcat - realizeaza temp. de 200-300 °C, cu distrugerea germenilor de pe
țesături. Se folosește în sterilizarea lenjeriei pentru nou-născuți, material moale
pentru pansat
B. STERILIZAREA PRIN AER CALD
Sterilizarea prin aer cald se realizează cu ajutorul pupinelului, la temp. de 160 - 180 °C si
este alcătuit din:
- carcasa - cutie paralipipedica, cu pereți dubli, între care există un spațiu prin care
circulă aerul cald; peretele exterior este termoizolant,cel interior este perforat și
permite comunicarea dintre interiorul pupinelului și spațiul dintre pereți; interiorul
carcasei este prevăzut cu rafturi ;
- - sistem de ventilație - ventilator ce uniformizează temperatura aerului, favorizând
circulația continuă;
- - sistem de măsură temperatură- termometru cuplat la un termocuplu ce reglează
temperatura în pupinel ;
- - sursa de caldură- rezistența electrică - sistem de reglare și control - buton de reglare
a temperaturii și a duratei de sterilizare .
- Se pot steriliza instrumente metalice, obiecte din sticlă, ceramică, unele pulberi
C. STERILIZAREA PRIN CALDURĂ UMEDĂ
Sterilizarea prin caldură umedă - prezintă o penetrabilitate mai mare, și realizează
sterilizarea la temperaturi mai mici.
• Fierberea – folosește fierbătoare speciale, electrice, cu temperatura de lucru de 100 grade,
ce poate fi crescută cu 2-3 grade prin adaos de formol sau carbonat de sodiu, timp de 30-40
min. Metoda este abandonată astăzi, dar în trecut era folosită pentru sterilizarea
seringilor ;
• Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune - cea mai utilizată pentru materialele și
instrumentele chirurgicale, prin autoclavare. Metoda are la bază creșterea temperaturii de
fierbere a apei odată cu creșterea presiunii - 1 atm. - 120°C, 2 atm. - 136°C, 3 atm. - 144° C
( la 120° C sunt distruși toți germenii. inclusiv formele sporulate).
• Pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 °C, urmată de răcire bruscă. Se
utilizeaza pentru lapte, bere, medii de cultură. Asigură o distrucție de 90-95% din germenii
patogeni. Deosebim pasteurizare: - înaltă - fierbere 80 sec. la 80-90° C - joasă - fierbere 30-
60 min la 60° C
4. RADIAȚIILE IONIZANTE
- radiația gama produce distrugerea microbilor prin excitarea și ionizarea atomilor
materiei cu care vine în contact;
- o parte din germeni sunt distruși, la alții apar mutații ce determină degenerarea
coloniilor viitoare, la altele este inhibată creșterea și înmulțirea pe o anumită
perioadă de timp ;
- avantaje: penetrează foliile de plastic sau hârtie, nu încălzesc obiectele de sterilizat,
durată mare de sterilizare - 2-3 ani ;
- sunt sterilizate soluțiile perfuzabile și pulberile, materiale de sutură, instrumentar,
mănuși, halate, sonde, tuburi
Oxidul de etilen
- este un gaz cu mare penetrabilitate, incolor, inflamabil (amestecat cu freon își pierde această
capacitate).;
- penetrează plasticul, cauciucul, lemnul, hârtia, textilele ;
- are acțiune bactericidă puternică pe toate microorganismele, vegetante sau sporulate ;
- sunt folosite etuve speciale, la 40° C, 4 ore, la 1-1,5 atm ;
- se sterilizează instrumente chirurgicale metalice sau din plastic, tuburi, catetere, ace, materiale de
sutură.

Ultrasunetele
Ultrasunetele - produse de generatori cu cristal, acționează prin distrugerea membranei și liza
celulara.
Liofilizare – desicație în vid la temp. de -138° C. Se utilizează în sterilizarea serurilor, vaccinurilor.
STERILIZAREA PRIN MIJLOACE CHIMICE:
Se utilizează oxidul de etilen, aldehidele.
Aldehideleglutaraldehida și formaldehida: se realizează sterilizarea prin imersie –
sterilizarea la rece. - glutaraldehida - Cidex, Deconex - cu acțiune bactericidă,
fungicidă, viricidă, tuberculocidă, chiar și în prezența sângelui, plasmei, urina
utilizată la sterilizarea instrumentarului endoscopic, laparoscopic, alte
instrumente din plastic, în soluție de 1%, 30 min, cu valabilitate de 14 zile ,
Formaldehida 40% - formol sub formă de vapori, la rece (pastile de 1 g
paraformaldehida), utilizat pentru sterilizarea cistoscoapelor, sondelor, cu
minim 24 h contact; utilizat la cald pentru dezinfecția încăperilor; utilizarea
formolului pentru sterilizare nu se mai folosește astăzi, datorită riscului
cancerigen.
RAZE ULTRAVIOLETE
- sursa de emisie este reprezentată de lămpi cu mercur sau cadmiu,
- acționeaza direct asupra microorganismelor, determinând coagularea proteinelor
citoplasmatice, cu efect inclusiv pe viruși si germeni anaerobi;
- raza de acțiune 1,5-2 m., durata de eficiență este de 30-40 min.;
- sterilizează aerul din sălile de pansamente, operație, diverse suprafețe
ANTISEPSIA
ANTISEPSIA- este o metodă curativă;
  Antisepsia – folosește o serie de mijloace chimice:
• antiseptic – substanță cu acțiune bactericidă sau bacteriostatică care se aplică pe țesuturi vii
• dezinfectant– substanță folosită pentru distrugerea germenilor de pe diverse obiecte, produse
septice sau din mediul extern.
Antisepticele și dezinfectantele trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- să aibă acțiune rapidă și durabilă;
- să distrugă cât mai multi germeni în concentratii cât mai mici;
- să nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplică și să nu tulbure mecanismele de apărare
favorizând astfel o infecție bacteriana;
- să nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmează să fie dezinfectate;
- să fie usor solubilă în apă iar odată solvită sa dea un amestec stabil (să nu-și modifice
proprietățile în timp);
- Să-și mențină proprietățile antiseptice în orice mediu.
A. ANTISEPTICELE
1. Iod - tinctura de iod (soluție alcoolică de iodură de sodiu), soluție Lugol, iodofori (combinații ale
iodului cu polivinilpirolidonă, detergenți, rezultând preparate mai puțin iritante pentru piele:
Betadine, Septozol etc.) Se folosesc pentru dezinfecția tegumentelor. Nu se pune în contact cu o
plagă sau cu mucoase deoarece coagulează proteinele; aplicat pe seroase, favorizează constituirea
de aderente; în contact cu plăgile secretante, degajă acid iodhidric, iritant pentru tegumente;
Actualmente există derivati de iod ce se pot utiliza și pe mucoase, plagi.
2. Alcool 70%: nu se aplică direct pe plagă sau pe zone fără strat cornos deoarece produce
deshidratare și denaturare celulară (coagulare a proteinelor); nu acționează asupra formelor
sporulate și a bacilului Koch; Folosit în afectiuni inflamator-infecțioase, în aplicații scurte (5-10
minute), pentru efectul revulsiv (priessnitz alcoolizat);
3. Substante pe baza de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (acțiune pe bacteriile Gram + / Gram - și
pe bacilul Koch; Soluția folosită pentru dezinfecția plăgilor și mucoaselor se obține prin
dizolvarea comprimatelor de cloramina B de 500 mg într-un litru de apă; Soluțiile folosite pentru
dezinfecția obiectelor sanitare ce vin în contact cu produse organice au concentrații mai mari.
Clorhexidina (compus organic al clorului în solutie de alcool izopropilic), fără acțiune asupra
germenilor sporulati și a micobacteriilor
4. Substanțe care degajă oxigen:
- Apa oxigenată (soluție apoasă ce conține 3% peroxid de oxigen [H2O2] folosită pentru
antisepsia plăgilor și a mucoaselor. Pe lânga efectul antiseptic, în primul rând îndreptat
împotriva germenilor anaerobi, prezintă o triplă acțiune: - mecanică – de îndepartare a
resturilor tisulare sau corpilor străini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plăgilor
delabrante prin efectul de spumare efervescent al reacției exoterme de eliberare a oxigenului,
- hemostatică – pe vasele mici - citofilactică – favorizare a proliferării și migrării celulare cu
apariție a țesutului de granulație; - efect antiseptic, îndreptat în principal împotriva
germenilor anaerobi .
- Permanganat de potasiu (KMnO4 ) se prezintă sub formă de cristale de culoare violet și se
folosește sub forma de soluție 0.1-0.5% pentru dezinfectia mucoasei vaginale, vezicale sau
bucale, ca ei a plăgilor infectate cu anaerobi
5. Acizi și baze: acid boric - în chirurgia generală este folosit ca pulbere formată din cristale
albe pentru antisepsia plăgilor, fiind activ și pe piocianic; în plus, acționează asupra
sfacelurilor, țesuturilor necrozate și crustelor, pe care le macerează, facilitând astfel
eliminarea lor și dezvoltarea țesutului de granulație prin care se realizează vindecarea
plăgilor;
6. Derivați ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric în soluție apoasă
2%o), rar folosit pentru dezinfecția mâinilor, a plăgilor și a instrumentarului), nitrat de
argint - cristale folosite la cauterizarea de țesuturi aberante, soluție folosită pentru
instilații vezicale în urologie .
7. Detergenți: anionici (folosiți la spălarea lenjeriei), cationici (acțiune bactericidă, fungicidă
și virucidă). Cel mai folosit în chirurgie este bromocetul – soluție hidroalcoolică de
bromură de cetilpiridinium utilizată pentru aseptizarea unor plăgi, arsuri și a
tegumentelor, ca și pentru dezinfectarea instrumentarului, lenjeriei, veselei, încăperilor
8. Alte substanțe: formol (soluție de formaldehidă 40%), întrebuințată ca dezinfectant și
conservant al țesuturilor; este bactericid și sporicid extrem de puternic, iritant însă
pentru ochi și căile respiratorii; utilizat în trecut în spitale pentru dezinfecția periodică a
încăperilor, fenol, acid fenic, violet de gențiană (colorant derivat de trifenilmetan folosit
ca antihelmintic în oxiuriază și ca topic bactericid și antifungic în dermatologie), rivanol
(lactat de etoxi-diaminoacridină, cu eficacitate antiseptică îndoielnică).
PREGĂTIREA PERSONALULUI MEDICO-SANITAR PENTRU OPERAŢIE

Pregătirea personalului medical pentru operaţie constă în:


 trecerea pe la camera de filtru unde personalul medico-sanitar îşi schimbă hainele şi încălţămintea
de spital;
 urmează o spălare cu apă sterilă şi săpun în trei reprize câte două minute fiecare: o primă spălare
se face până la cot, a doua până la jumătatea antebraţului iar a treia numai mâna (în manşetă);
 îmbrăcarea halatului steril cu ajutorul asistentei medical ;
 punerea măştii care trebuie să acopere nasul şi bărbia şi a mănuşilor;
 masa de operaţie trebuie să fie acoperită cu minim două materiale moi (cearşafuri sterile);
 masa de operaţie se acoperă cu patru câmpuri (în strat gros) şi nu este permisă atingerea
instrumentarului de pe aceasta;
 se verifică funcţiile vitale ale pacientului,
 Se efectuează betadinarea pielii;
 se acoperă pacientul cu câmpuri astfel: primul câmp având o fantă, plus patru câmpuri în cruce.
INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL

Instrumentarul denumește totalitatea ustensilelor care se folosesc în actul chirurgical.


Instrumentele folosite pot fi clasificate în funcție de scopul în care sunt folosite, astfel:
Instrumentarul curent – este utilizat în cea mai mare parte a intervenţiilor din chirurgia
generală și cuprinde:
1. instrumente pentru tăiere;
2. instrumente pentru hemostază;
3. instrumente pentru manevrarea ţesuturilor;
4. instrumente necesare expunerii;
5. instrumente pentru sutură.
Instrumentarul special este propriu fiecărei specialităţi chirurgicale (oftalmologie, ortopedie,
neurochirurgie, chirurgie plastică și reparatorie, microchirurgie, etc).
1. INSTRUMENTE TĂIOASE

 bisturiul clasic alcătuit din mâner şi lamă fixă sau lamă detaşabilă, de unică folosinţă;
 bisturiul electric, alcătuit din mâner şi lamă (racordat la aparatul electric de
electrocoagulare), este utilizat pentru incizia (şi concomitent hemostaza prin
electrocoagulare) a planurilor subcutanate; nu se utilizează pentru incizia tegumentelor;
 bisturiul ultrasonic - se foloseşte în chirurgia viscerală (hepatică), respectă structurile
dense, conjunctive (vase, canale biliare, nervi, etc), incizând doar parenchimul
organelor;
 cuţitul de amputaţie - utilizat pentru secţionarea în bloc a planurilor moi periosoase, în
cursul amputaţiilor membrelor;
 foarfecele chirurgicale drepte sau curbe, cu vârful bont sau ascuţit - utilizat pentru
secţionarea planurilor (baza foarfecelui) şi pentru disecţia acestora (vârful foarfecelui);
au lungimi diferite, în funcţie de profunzimea la care este folosit;
 ferăstrăul tip lamă sau tip Gigli, utilizat pentru secţiunea ţesutului osos;
 osteotomul şi dalta utilizate pentru tăierea ţesutului osos;
2. INSTRUMENTE PENTRU DISECŢIE ŞI EXPLORARE
 sonda canelată - utilizată pentru disecţia şi decolarea unor planuri în vecinătatea
elementelor vasculare sau nervoase pentru a le proteja;
 stiletul butonat - utilizat pentru explorarea traiectului unei plăgi traumatice sau
traiectul unei fistule;
 pensa în “L” (Overholt) utilizată pentru disecţia şi expunerea planurilor în
profunzime;
 pense anatomice (fără dinţi) lungi şi scurte.
3. INSTRUMENTAR PENTRU HEMOSTAZĂ
 pensa Péan dreaptă sau curbă, cu braţe scurte sau lungi, fără “dinţi” la vârf; este
utilizată pentru hemostază în ţesuturile fine;
 pensa Kocher - dreaptă sau curbă, cu braţe scurte sau lungi, prezintă “dinţi” la
vârf; este utilizată pentru hemostază în ţesuturile unde există riscul derapării;
 pensa Satinski - utilizată pentru hemostaza şi expunerea în vederea suturii
vaselor;
 pensa Dieffenbach sau pensa bull-dog utilizate pentru clamparea (pensarea)
vaselor fără lezarea endoteliului;  pensa Mosquito - prezintă dinţi la vârf şi este
utilizată pentru hemostază fină;
 pensa Halsted - fără dinţi este utilizată pentru hemostază fină;
 pensa Guyon - este pensa de pedicul renal.
5. INSTRUMENTE NECESARE ÎNDEPĂRTĂRII
PLANURILOR INCIZATE, ÎN VEDEREA EXPUNERII
UNUI ORGAN, ŢESUT, ETC.:

 depărtătoare Farabeuf: lame încurbate la ambele capete (cu un capăt mai lat, celălalt mai
îngust, pentru a putea fi adaptate la dimensiunile planurilor de îndepărtat;
 valve cu lame lungi sau scurte, înguste sau late, prevăzute cu mâner, sunt utilizate pentru a
îndepărta organe sau ţesuturi profunde în vederea expunerii unui organ sau ţesut aflat
în adâncime;
 depărtătoare autostatice - utilizate pentru a menţine îndepărtate planurile parietale, în
vederea executării operaţiilor în profunzime: Finochietto, Gosset, Dartigues, Collin,
Trelat (specul rectal), Cusco (specul vaginal), etc.
6. INSTRUMENTE PENTRU SUTURĂ
 ace tip Hagerdon, rotunde sau triunghiulare;
 ace atraumatice cu fir montat de diferite dimensiuni;
 agrafe Michel, metalice, fixate cu o pensă specială tip Michel; - Mathieu (pentru
sutura în suprafaţă);
 portace - Hegar (pentru sutura în profunzime);
 instrumente pentru sutura mecanică (automată);
 pense anatomice şi chirurgicale utilizate pentru menţinerea planurilor.
4. PENSE NECESARE MANEVRĂRII ŢESUTELOR
 pensa “en coeur” (în formă de inimă), folosită pentru prinderea şi manevrarea
ţesuturilor, fără a le leza;
 pensa Chaput - are vârful în “dinţi de şoarece” - folosită pentru prinderea
aponevrozei, a tegumentelor, etc.;
 pensa Allis - seamănă cu precedenta dar are dinţii fini, necesară pentru prinderea
organelor cavitare cu pereţi fini;
 pensa intestinală (de “coprostază”) - utilizată pentru clamparea diferitelor segmente
ale tubului digestiv pentru a împiedica conţinutul acestora să progreseze (spre zona
de sutură);
 pensa Lane şi pensa Line-Thomas - duble pense intestinale de coprostază care prezintă
un sistem de cuplare pentru a menţine două segmente digestive alăturate în vederea
suturii;
 pense chirurgicale (cu dinţi) - lungi şi scurte.