Sunteți pe pagina 1din 21

PLĂGILE

Chirurgie
• CLASIFICARE
• SIMPTOMATOLOGIE
• EVOLUŢIE
• TRATAMENT
• soluţie de continuitate la nivelul
ţesuturilor în care este interesat
obligatoriu tegumentul;
• plăgile = traumatismele deschise
sunt produse de o multitudine de
agenţi vulneranţi.
CLASIFICARE
• după timpul scurs de la producere:
- plăgi recente - maxim 6-8 ore de la producere,
neinfectate;
- plăgi vechi, infectate.
• după profunzime şi raportul cu cavităţile
seroase:
- plăgi nepenetrante - nu deschid cavităţile
seroase;
- plăgi penetrante - realizează o soluţie de
continuitate între exterior şi cavităţile seroase;
- plăgi penetrante perforante - lezarea unui
viscer sau organ.
• după mecanismul de producere:
- mecanice: tăiere, înţepare, iatrogene, arme
de foc, contuzie, zdrobire, smulgere,
muşcătură;
- termice: prin frig, căldură, curent electric;
- chimice;
- agenţi ionizanţi.
• după circumstanţele de producere:
- accidente de muncă, de circulaţie, casnice,
intenţionale (agresiune, suicid),
iatrogene.
1. PLĂGILE ÎNŢEPATE
• se caracterizează printr-un orificiu tegumentar
mic, sau chiar punctiform, cu marginile relativ
nete;
• leziunile sunt localizate pe traiectul agentului
vulnerant şi în ciuda leziunii tegumentare
foarte mici, uneori pot fi foarte profunde,
penetrante şi/sau perforante;
• de obicei sunt unipolare, cu traiect în „fund de
sac”, iar prin obstruarea orificiului extern, care
se întâmplă frecvent, sunt predispuse la
infectare, în special cu germeni anaerobi.
• o formă particulară de plagă înţepată o reprezintă
plagă înţepată de artropode sau prin muşcătură de
şarpe veninos;
• aceste plăgi au ca localizare predictivă membrele,
în special sexul masculin;
• în cazul plăgilor muşcate de şerpi veninoşi,
datorită enzimelor şi peptidelor din veninul
injectat, la locul de muşcare (înţepare) apare rapid
edemul şi eritemul perifocal însoţit de flictene
hemoragice şi echimoze extensive, care pot merge
până la necroze parcelare sau extensive;
• secundar, apar diferite semne şi simptome clinice:
astenie, greţuri, vărsături, dispnee, hipotensiune,
sângerări, parestezii, crampe musculare, paralizii;
• decesul poate surveni prin şoc hipovolemic,
insuficienţe de organe sau afectarea severă a
sistemului nervos central.
2. PLĂGILE TĂIATE
• prezintă marginile regulate, uşor depărtate
datorită tendinţei ţesutului celular subcutanat
de a se eversa în plagă;
• direcţia soluţiei de continuitate tegumentară
este variabilă în funcţie de traiectoria şi forma
agentului vulnerant;
• cu cât obiectul este mai tăios cu atât distrugerea
tisulară este mai mică dar profunzimea este
mai mare;
• riscul infecţios este redus, factorii de gravitate
fiind reprezentaţi de hemoragia externă,
profunzimea şi traiectul plăgii - care poate
interesa unele viscere.
3. PLĂGILE MUŞCATE
• sunt compuse, survenite prin mai multe mecanisme
distincte: zdrobire, tăiere, sfăşiere, înţepare;
• aceasta face ca elementele de gravitate specifice
fiecărui tip de plagă să se sumeze, rezultând un
profil specific din punct de vedere al evoluţiei plăgii;
• datorită florei microbiene prezente în cavitatea
bucală, frecvenţa complicaţiilor septice este de circa
10-20% în plăgile muşcate de câine şi de 30-50% în
plăgile muşcate de pisici;
• infecţiile sunt de regulă polimicrobiene, mixte şi cu
atât mai grave cu cât distrugerile tisulare sunt mai
mari;
• evoluţia cea mai defavorabilă o au plăgile muşcate
de om.
4. PLĂGILE CONTUZE
• caracterizate prin margini tegumentare neregulate,
anfractuoase, cu zone sau lambouri devitalizate;
• ţesuturile subiacente sunt mai mult sau mai puţin
zdrobite;
• mecanismul de producere are la bază efecte mecanice
combinate: strivire, tracţiune, torsiune;
• riscul infecţios este major, datorat caracterului
profund, anfractuos şi amplorii devitalizării tisulare,
potenţialul septic fiind accentuat de eventuale resturi
de material teluric, resturi de îmbrăcăminte etc.;
• de asemeni, datorită microaerofiliei, a resturilor
tisulare, cheagurilor şi hematoamelor, dar şi a pH-ului
acid, aceste plăgi prezintă cel mai mare risc de
dezvoltare a tetanosului, a gangrenei gazoase, a
fasceitei şi miozitei necrozante.
5. PLĂGILE PRIN ARMĂ DE FOC
• forţa de acţiune a proiectilului este direct
proporţională cu pătratul vitezei sale;
• plăgile împuşcate se împart în:
- plăgi unipolare;
- plăgi bipolare.
• plăgile împuşcate unipolare se
carcaterizează prin faptul că prezintă
doar orificiul de intrarea, glonţul fiind
retenţionat în organism;
• orificiul de intrare prezintă o mărime comparabilă
cu cea a glonţului, iar la locul de retenţie se pot
găsi atât proiectilul cât şi resturi de îmbrăcăminte
etc.;
• plăgile împuşcate bipolare se caracterizează prin
prezenţa a două orificii, respectiv un orificiu de
intrare şi un orificiu de ieşire a glonţului;
• orificiul de intrare este identic cu cel al plăgilor
unipolare;
• după ce glonţul pătrunde în organism va produce
o undă de şoc care va determina un traiect sub
forma unui con, amplificând astfel distrucţia
tisulară, direct proporţională cu profunzimea.
• orificiul de ieşire este mult mai mare şi anfractuos
(de circa 5-6 ori mai mare decât orificiul de intrare).
VINDECAREA
1. Vindecarea primară (per primam
intentionem)
• plăgile cu risc scăzut de infectare,
cu contaminare scăzută, fără
pierdere de substanţă şi la pacienţii
cu stare generală bună se suturează
de la început.
2. Vindecarea secundară (per
secundam intentionem)
• plăgile cu risc crescut de infectare
sau deja infectate şi cele cu lipsă de
substanţă sunt lăsate deschise
pentru a permite vindecarea prin
epitelizare şi contracţie a plăgii.
3. Vindecarea terţiară (per tertium
intentionem)
• plăgile contaminate şi cele
potenţial infectate sunt lăsate
deschise 3-5 zile, apoi se suturează;
• în cazul plăgilor care interesează
tegumentul, vindecarea se poate
obţine folosind diverse agrafe
tegumentare şi lambouri.
PRINCIPII DE TRATAMENT
• toaleta locală a plăgii:
- spălarea cu apă şi săpun a tegumentelor
adiacente, epilarea pilozităţilor,
aseptizarea zonei;
- anestezia (locală, locoregională, generală);
- excizia ţesuturilor devitalizate cu
desfiinţarea bridelor şi a fundurilor de
sac;
- îndepărtarea corpilor străini (lavaj
abundent cu apă oxigenată şi ser
fiziologic);
• inventarierea completă a leziunilor;
• hemostaza chirurgicală;
• rezolvarea leziunilor asociate (vasculare,
nervoase, tendinoase, osoase, capsulo-
ligamentare);
• sutura plăgii per primam în primele 6 ore
(fără ţesuturi distruse, fără contaminare
microbiană) sau per secundam (plăgile
profunde, zdrobite, vechi, infectate);
• profilaxia antitetanică;
• antibioterapie.
Plăgi muşcate de şerpi veninoşi:
• bolnav în decubit dorsal cu zona afectată
decliv;
• se aplică garou la cel mult 5 cm. deasupra
plăgii (cu compresie moderată, limfatică);
• transport de urgenţă la spital:
- în primele 4 ore seroterapie antiveninoasă;
- toaleta riguroasă a plăgii;
- antibiotice;
- profilaxia antitetanică.
Plăgi muşcate de animale:
• toaleta minuţioasă a plăgii;
• debridarea necrozelor;
• irigarea continuă a plăgii cu ser
fiziologic, apă oxigenată, betadină;
• antibioterapia;
• profilaxia antirabică.
• actul chirurgical prin care se realizează şi
se menţine asepsia unei plăgi cu scopul
cicatrizării ei;
• realizarea scopului propus depinde de
respectarea unor reguli fundamentale în
efectuarea pansamentului la care se
adaugă îndeplinirea unor condiţii, în
funcţie de: caracterele plăgii, de lezarea
ţesuturilor subiacente, de agentul
vulnerant, de momentul evolutiv al
leziunilor.
1. Efectuarea pansamentului în condiţii de
asepsie perfecta
2. Sa fie absorbante
3. Sa fie protectoare
4. Nedureroase
5.Sa fie schimbate la timp (evaluarea
secretiilor ,durerii locale si aspectul plagii)