CONCURENŢA

• Concurenţa - rivalitatea dintre ofertanţi

în vederea atragerii aceloraşi clienţi sau
aceloraşi surse de aprovizionare.
• Sub aspectul gradului de subtituibilitate
a produselor, între firme se creează
raporturi de concurenţă directă sau
indirectă.
 CONCURENŢA
• Concurenţa directă : firmele care se
adresează aceloraşi nevoi cu produse
similare (sau identice). Ea are două
forme:
- concurenţă de marcă- diferenţierea
produselor concurente se face prin
imaginea de marcă.
- concurenţa la nivel de industrie - se
realizează prin diferenţierea calitativă a
produselor.
 CONCURENŢA
• Concurenţa indirectă : firmele care se
adresează aceloraşi nevoi sau unor nevoi
diferite prin oferirea de produse (servicii)
diferite. Are două forme:
- concurenţă formală se produce între
firmele care se adresează aceleiaşi nevoi
cu produse (servicii) diferite.
- concurenţă generică se produce între
firmele care-şi dispută aceleaşi venituri
ale consumatorilor.
 CONCURENŢA
• În funcţie de atitudinea faţă de ceilalţi
competitori, concurenţii se încadrează în una
dintre următoarele categorii:
• concurenţi tigru;
• concurenţi selectivi;
• concurenţi pasivi ;
• concurenţi imprevizibili.
 CONCURENŢA
• Principalele forme ale concurenţei neloiale
sunt:
- denigrarea concurenţilor ce vizează
lansarea unor informaţii negative cu privire
la concurenţi în vederea deteriorării imaginii
acestora.
- concurenţa parazitară urmăreşte
câştigarea unui avantaj pe piaţă, prin
imitarea unor elemente care conferă
identitate produselor aparţinând
concurenţilor.
 CONCURENŢA
- frauda fiscală (concurența ilicită)
presupune eludarea unor norme privind
plata impozitelor şi taxelor către stat;
- practica de dumping presupune aplicarea
unor preţuri sub nivelul costurilor în
vederea „scoaterii de pe piaţă”a unor
concurenţi.
 Conjunctura pieței
Conjunctura pieței: fluctuațiile înregistrate de
cerere și ofertă într-o anumită perioadă de timp,
tendințele de ansamblu exprimate de raportul
dintre ele și efectele pe care le generează
(Balaure et al., 2002)
Factorii care determină conjunctura pieței pot fi:
• factori de durată
• factori cu acțiune ciclică
• factori sezonieri
• factori întâmplători
 Indicatorii conjuncturii pieței

În funcție de plasarea în timp a fenomenelor pe

care le exprimă în raport cu evoluția
economiei se identifică (Balaure et al., 2002):
• indicatori avansați - caracterizează evoluția
mai rapidă a unor sectoare ale economiei Ex.
ritmul construcțiilor, ritmul angajării în
industria prelucrătoare ș.a.
 Indicatorii conjuncturii pieței
• indicatori concomitenți - exprimă evoluția
unor sectoare care se modifică în același timp
și ritm cu mersul de ansamblu al economiei
Ex.: PNB, indicele producției industriale s.a.
 Indicatorii conjuncturii pieței
• indicatori întârziați – reflectă consecințele
modificărilor majore ale economiei Ex: rata
dobânzii, rata inflației, cursul de schimb
 Strategia de piață
Strategia – direcția de dezvoltare pe care
întreprinderea și-a propus să o urmeze pentru
atingerea unor obiective.
Tactica - punerea în aplicare a strategiei, fiind
proiectată pe orizonturi scurte de timp.
Strategia de piaţă – atitudinea și conduita
întreprinderii faţă de caracteristicile pieţei în
vederea atingerii anumitor obiective de marketing
 Strategia de piaţă
• Fundamentarea strategiei de piaţă se bazează
pe
- factorii endogeni (potenţialul întreprinderii)
- factorii exogeni (caracteristicile pieţei).
• În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de
caracteristicile pieţei se identifică următoarele
opţiuni strategice:
 Strategia de piaţă
• Poziţia întreprinderii faţă de dinamica
pieţei:
a) Strategia creşterii activității de piață -
întreprinderea deţine un potenţial ridicat
şi/sau piaţa pe care acţionează este în
creştere.
b) Strategia menţinerii activității de piață -
întreprinderile au un potenţial mediu/piața
este saturată
c) Strategia reducerii activității de piață -
întreprinderea doreşte să se retragă de pe o
anumită piaţă/piața este într-un regres
semnificativ.
 Strategia de piaţă
• Poziţia întreprinderii faţă de structura
pieţei:
a. Strategia nediferenţiată -
întreprinderea se adresează pieţei în mod
global, fără a ţine seama de eventualele
sale segmente.
b. Strategia diferenţiată - întreprinderea
se adresează tuturor segmentelor, cu un
mix de marketing specific fiecăruia în
parte.
c. Strategia concentrată - întreprinderea
se raportează la un singur segment sau la
câteva segmente de piață
 Strategia de piaţă
• Poziţia întreprinderii faţă de schimbările
pieţei:
a. Strategia activă – întreprinderile orientate
spre cercetare şi inovare, generând anumite
schimbări la nivelul mediului tehnologic.
b. Strategia anticipativă - anticiparea
modificărilor ce apar în mediul extern şi
adaptarea la acestea, atunci când ele se
produc în mod efectiv;
c. Strategia pasivă- adaptare mai lentă a
întreprinderii faţă de modificările mediului,
când acestea nu mai au caracter de noutate.
 Strategia de piaţă
• Poziţia întreprinderii faţă de exigenţele pieţei:
a. strategia exigenţelor ridicate
-întreprinderea oferă produse de calitate
foarte ridicată;
b. strategia exigenţelor medii;
c. strategia exigenţelor reduse
 Strategia de piaţă
• Poziţia întreprinderii faţă de nivelul
competiţiei:
a) Strategia ofensivă - se corelează cu
obiectivul creşterii cotei de piaţă.
b) Strategia defensivă- are două variante:
b1) menţinerea cotei de piaţă
b2) restrângerea cotei de piaţă
 Strategia de piață
POZIŢIA ÎNTREPRINDERII FAŢĂ DE:

DINAMICA STRUCTURA SCHIMBĂRILE EXIGENŢELE NIVELUL

PIEŢEI PIEŢEI PIEŢEI PIEŢEI COMPETIŢIEI

Strategia Strategie Strategie Strategia Strategie

creşterii nediferenţiată activă exigenţelor ofensivă
STRATEGII

ridicate

Strategia Strategie Strategie Strategia Strategie

menţinerii diferenţiată anticipativă exigenţelor defensivă de:
medii -menţinere a
Strategia Strategie Strategie Strategia cotei de piaţă
restrângerii concentrată pasivă exigenţelor -restrângere a
scăzute cotei de piaţă
Sursa: Florescu, C, Mâlcomete, P., Pop, N. (coordonatori), Marketing – Dicţionar explicativ,Editura
Economica, Bucureşti, 2003, p. 673