Sfântul apostol Ioan, încearcă să pătrundă în misterul profund şi

intim al lui Dumnezeu, revelând demnitatea divină care constă în

filiaţia divină, ce era caracterizată de Cuvântul Întrupat şi glorificat,
Isus Cristos. Elementul central în cristologia lui Ioan este doctrina
asupra filiaţiei divine a lui Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat.
Evanghelia după sfântul Ioan este diferită de a celorlalţi trei
evanghelişti. În prolog (v. 1-18) Ioan anunţă scopul care l-a călăuzit în
scrierea Evangheliei; Dorinţa sa a fost aceea de a atinge şi alte teme
decât cele prezentate deja. Isus Cristos, personajul principal al
Evangheliei după Ioan, pare să fie mijlocul prin care Dumnezeu-Tatăl îşi
dezvăluie iubirea faţă de oameni şi oferă posibilitatea mântuirii. Mesajul
principal al evangheliei sale este acesta: Isus din Nazaret este Mesia, Fiul
lui Dumnezeu, Cuvântul Întrupat, Dumnezeu adevărat şi om adevărat.
Ioan își începe Evanghelia, vorbind
despre Cuvânt – fără să explice imediat
cine sau ce este Cuvântul acesta.
Cuvântul este unitatea de bază a
vocabularului, prin care ne exprimăm
unii față de alții. Dar Ioan nu se referă
la vocabular, ci la o Persoană, la
Persoana Domnului nostru Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a
revelat pe Sine omenirii prin persoana
lui Isus. Venind pe lume, Cristos ne-a
revelat în mod desăvârșit natura lui
Dumnezeu. Astfel, Cristos este Cuvântul
viu al lui Dumnezeu dăruit omului,
expresia gândirii sale.
Drumul răscumpărătorului este descris ca o coborâre a Cuvântului
din lumea cerească spre om, şi o reînălţare a lui în slavă, condiţie a
îndumnezeirii omului răscumpărat. Numindu-l pe Cristos Cuvântul
Întrupat, Sfântul Ioan subliniază rolul unic şi absolut al lui Cristos
ca revelator al Tatălui: „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut
vreodată; Fiul care este spre sânul Tatălui, el l-a revelat” (In 1,18).
Această revelare a Tatălui de către Cristos are loc în vederea
mântuirii omenirii.
Isus Cristos este Cuvântul creator şi revelator al lui
Dumnezeu, izvor de viaţă cum erau legea însăşi şi
înţelepciunea în tradiţia biblică şi apoi iudaică. Acest
cuvânt în Isus Cristos se face carne şi îşi înfige cortul
prezenţei sale în mijlocul oamenilor. Grupul
martorilor istorici a recunoscut şi a primit în el
manifestarea salvifică a lui Dumnezeu ca „glorie”,
aceea care este proprie Unicului născut, care duce
la împlinire alianţa definitivă şi caracterizată de
plinătatea harului şi a adevărului: „Şi Cuvântul s-a
făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria
lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har
şi de adevăr” (In 1,14).
Isus Cristos, Cuvântul făcut carne este recunoscut ca Unul-Născut al
lui Dumnezeu, care este spre sânul Tatălui, unicul în stare de a-l
revela. În acest fundal este prezentată relatarea evanghelică, care
foloseşte în cheie cristologică simbolurile tradiţiei biblice pentru a
exprima planul de mântuire a lui Dumnezeu.
Astfel, Isus este Mesia, Logosul Făcut carne, Fiul lui Dumnezeu,
Cuvântul născut din Tatăl înainte de creaţie, născut din Fecioara Maria
în timp. El este trimisul său şi se revelează parţial în Vechiul Testament,
în teofanii luând diferite forme, până când în cele din urmă se face om,
devenind astfel norma credinţei noastre.