Copiii, tineriii şi drogurile

1) Drogul – pericol pentru toţi

2) Riscurile consumului de droguri
3) Dependenţa de droguri
4) Depistarea consumatorilor de droguri;
victimă sau infractor?
5) De ce se droghează tinerii?
6) Efectele drogurilor asupra tinerilor
7) Sfaturi pentru părinţi
„VIAŢA
E PREA FRUMOASĂ
PENTRU A FI
TRANSFORMATĂ ÎN
COŞMAR CONSUMÂND
DROGURI”.
 1) Drogul – pericol pentru toţi; principalii
termeni referitori la droguri:
Drogul - este substanţa:
 solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosinţă se transformă în obicei şi care
afectează direct funcţionarea sistemului nervos, schimbă dispoziţia,
percepţia şi/sau starea de conştiinţă;
 licită sau ilicită al cărei consum (din motive medicale sau din alte motive)
determină fenomene de dependenţă şi toleranţă; consumul ilicit de droguri
este consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie
medicală.
Drogul modifică sentimentele, dispoziţia, gândirea şi dăunează grav
sănătăţii.
Consumul de droguri poate deveni o boală incurabilă care, într-o
perioadă nu prea lungă poate produce moartea în chinuri groaznice
(tratamentul medicamentos oricât de generos şi de scump ar fi, nu-şi
poate face efectul pe un corp dependent de droguri).
În linii mari, drogurile se împart, după efectul
lor, în câteva categorii:
psiholeptice: sunt deprimante ale tonusului psihic şi duc
cu timpul la scăderea activităţii mentale, la diminuarea
tonusului emoţional şi la instalarea unei stări de
indiferenţă(apatie), faţă de cei din jur.
psihodislepticele, situate la polul opus, se extrag din
plante sau se obţin sinteză de structuri chimice organice,
substanţele rezultate perturbă puternic activitatea
mentală, ducând la comportament psihosocial patologic.
halucinogene sau delirogene, modifică percepţia,
determină apariţia unor senzaţii patologice auditive sau
olfactive şi tulbură raţiunea grav: L.S.D.(ca preparat de
sinteză) sau substanţe active din plante: beladona,
datura, unele ciuperci exotice.
 2) Riscurile consumului de droguri
Principalele riscuri sunt:
dependenţă după folosirea regulată;
supradoza care poate duce la inconştienţă sau chiar la moarte;
stări emoţionale necontrolate sau dereglări mentale serioase;
infestarea sângelui sau apariţia unor infecţii (chiar infectarea cu
HIV/SIDA);
producerea unor accidente.
Semne caracteristice ce pot apărea în funcţie de substanţa
folosită:
schimbări de dispoziţie;
lipsa concentrării, scăderea inteligenţei, pierderi de memorie;
somnolenţă, apatie, lipsa poftei de mâncare;
halucinaţii, delir.
 Efectul drogurilor asupra
Sistemului Nervos:
1) produse depresoare
(anestezice) – droguri care
inhibă activitatea SNC:
opiumul, morfina, heroina,
barbituricele,
benzodiazepinele etc.);
2) produse stimulente –
droguri produse care
stimulează activitatea SNC:
cocaina, crack-ul, khat-ul,
amphetaminele etc.
3) produse perturbatoare sau
halucinogene – droguri care
alterează starea de 1. creier
conştienţă: canabisul, LSD- 2. SNC(creier + măduva spinării)
ul, fencyclidina, etc 3. măduva spinării
 3) Dependenţa de droguri

Definiţia de lucru a dependenţei: În cazul în care consumul de alcool sau alte

droguri este cauza unei continue distrugeri în viata personala a unui individ,
distrugeri fizice, emoţionale, spirituale sau economice, iar acest individ nu
încetează consumul de substanţe, atunci el/ea este dependent/ă.
Dependenţa de drog(brutală sau progresivă) este instalată când un toxicoman
nu mai este capabil să se oprească de la consumul drogului respectiv, fără
a prezenta suferinţe psiho-fizice majore. Viaţa pentru un drogat are doar un
scop: căutarea şi consumarea produsului. El a devenit toxico-dependent.
Modelul moral creştin priveşte dependenţa ca o formă negativă de
comportament învăţat, iar dependentul este considerat nu victimă a
naturii sale biologice, ci persoana direct răspunzătoare de
comportamentul său. Stoparea dependenţei conform acestui model
presupune dezobişnuirea de comportamentul negativ şi distructiv şi
însuşirea unui comportament sănătos şi responsabil: Întoarcerea la
Dumnezeu.
 4) Depistarea consumatorilor de
droguri

Cum ne dăm seama dacă cineva este dependent de o

substanţă? Patru întrebări ne pot ajuta :
A. Există preocupare în ceea ce priveşte efectul
alcoolului sau al drogurilor? Sau o aşteptare crescută
a efectelor benefice?
B. Există o rigiditate crescută cu privire la orele şi
ocaziile în care persoana s-a obişnuit să consume
alcool sau alte droguri?
C. Persoana consumă în mod progresiv cantităţi sporite
de drog pentru a obţine efectul dorit?
D. Persoana foloseşte strategii inteligente pentru a
obţine o cantitate mai mare de alcool /droguri?
 Victimă sau infractor?
~ Consumatorul de droguri este clar o victimă. El are probleme
serioase în relaţia cu familia, societatea şi cu propria lui viaţă.
Cu toate acestea, conform legislatiei, societatea îl poate trata
ca pe infractor. În acest context, izolarea consumatorilor poate
deveni definitivă; în ciuda faptului că toxicomanul are nevoie de
asistenţă, el riscă excluderea socială şi pedeapsa penală.
~ În lupta cu drogurile este esenţală voinţa de a renunţa,
constientizarea dependenţei, recunoaşterea statutului de
toxicoman şi dorinţa unei vieţi independente şi normale. Pe
lângă toate acestea, toxicomanul, în momentul de faţă în
România, trebuie să lupte şi cu statutul său de infractor, deşi
este contradictoriu faptul că un consumator de droguri este în
România, victima şi infractor în acelaşi timp.
~ Alături de toxicoman, întreaga familie are de suferit. Se creează
sentiment de vinovăţie, cei dragi se simt responsabili şi se
acuză că nu au înţeles la timp ceea ce se petrece cu tânărul.
 Simptomele cele mai frecvente ale consumului de droguri.
Semne fizice:
• pierderea sau creşterea poftei de mâncare,
o inexplicabilă scădere sau creştere în
greutate, orice schimbare a obiceiurilor
alimentare;
• schimarea ritmului mersului, o încetinire sau
o înţepenire a mersului, o slabă coordonare a
mişcărilor
• insomnie, trezirea la ore neobişnuite, o lene
nefirească;
• ochii roşii, înlăcrimaţi, pupile mai mari sau
mai mici decât de obicei ;
• palme umede şi reci, mâini tremurătoare;
• faţa roşie sau palidă;
• miros de substanţe la expiratie, din corp sau
de pe haine;
• foarte activ, excesiv de vorbareţ;
• secreţii nazale ca la raceală, extremităţi reci;
• urme de înţepături pe antebraţe sau picioare;
• greţuri şi vome frecvente, sau transpiraţii
excesive;
• tremurul mâinilor, picioarelor sau capului;
• puls neregulat.
Semne comportamentale:
• schimbare în atitudine, comportament
sau personalitate fără o cauză aparentă;
• schimbarea prietenilor sau evitarea
celor vechi, nu vrea să vorbească despre
prietenii cei noi dacă aceştia sunt
cunoscuţi ca şi consumatori de droguri;
• schimbare în activităţi, hobby-uri sau
interese;
• scăderea performanţelor şcolare, sau la
muncă, întârzieri la şcoală, absentări
nemotivate sau abandon şcolar;
• schimbarea comportamentului acasă,
pierderea interesului pentru familie şi
activităţile de familie;
• dificultăţi de concentrare, distrat, uituc;
• o lipsa de motivaţie în general,
pierderea energiei, a stimei de sine, o
atitudine de nepăsare;
• frecvent hipersensibil, îşi pierde repede
cumpătul, sau are resentimente
puternice;
• stări de iritabilitate sau mânie.
 5) De ce se droghează tinerii?
~ Foarte puţini părinţi se aşteaptă ca fiii sau fiicele lor să nu consume niciodată
alcool sau să nu încerce să fumeze, pentru că aceste produse li se par mai
puţin nocive şi nu sunt în afara legii. Tinerii de azi, însă, nu văd nici o diferenţă
între consumul de tutun, alcool şi cel de droguri ilegale uşoare deşi, ar trebui
să fie conştienţi că, separat de efectul dăunător al drogului în sine, chiar şi
implicarea întâmplătoare sau experimentarea acestora este o activitate ilegală
şi se poate solda cu dosar penal.
~ Fiecare tânăr este diferit de ceilalţi, iar motivele pentru care poate fi atras de
droguri sunt şi ele diferite.
~ Alarmant este faptul că sunt foarte tineri dar şi că, mulţi dintre ei se înscriu din
start în categoria „greilor", studiile indicând o trecere într-un timp relativ scurt,
de la consumul de droguri uşoare - canabis, marijuana - la consumul de
droguri tari (heroina şi drogurile de sinteză). Consumul de heroină injectabilă
va determina la rândul lui consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung
asupra sănătăţii publice prin înmulţirea simţitoare a cazurilor de SIDA, hepatită
B, C, tuberculoză.
~ Tinerii care devin dependenţi de consumul de droguri vor deveni în scurt timp
delincvenţi de drept comun, asta întrucât printre metodele prin care obţin bani
pentru „o linie", pe lângă furtul banilor din casa părinţilor şi vânzarea bunurilor
de valoare de la domiciliu, se numără adesea spargerea maşinilor şi vânzarea
„ponturilor" pentru apartamente în care se poate „opera".
~ Tentaţia există! Drogurile circulă în cartier, în jurul şcolii, la petreceri, în
restaurante şi în baruri, oriunde adolescentul se duce în vacanţă. Mulţi tineri
încearcă un drog, cel puţin odată
Motivele pentru care elevii şi tinerii ajung să se
drogheze, sunt nenumărate:
 din curiozitate; s-a ivit ocazia, iar tânărul n-a
făcut altceva decât să încerce. Aceştia folosesc
de regulă "celebra" şi înşelătoarea propoziţie:
"asta va fi prima şi ultima dată...", fără să
realizeze că poarta pe care au intrat duce către
infern;
 ca ceva incitant, ca o dovadă de curaj, în ciuda
faptului că părinţii tratează problema drogurilor
ca pe un mare pericol;
 din mândrie. Pe unii mândria îi duce la pieire.
Aceştia spun de obicei: "dependenţa e o prostie.
Mă droghez că vreau...". Când îşi dau seama că
nu ar vrea să se drogheze şi totuşi o fac,
descoperă ca sunt dependenţi, dar deja e prea
târziu;

 unii copii şi tineri utilizează drogurile sau solvenţii organici în încercarea de a

uita de problemele cu care sunt confruntaţi sau de a atenua supărarea ivită în
urma unui eveniment neplăcut petrecut în familie;
 o reacţie faţă de unele frustrări sau abuzuri, faţă de faptul că nu li se acordă
atenţie acasă, la şcoală sau în anturaj;
 Motivele pentru care elevii şi
tinerii
ajung să se drogheze,
sunt nenumărate:
 o reacţie faţă de unele frustrări sau abuzuri, faţă de faptul că nu li se
acordă atenţie acasă, la şcoală sau în anturaj;
 un mod de a reacţiona în faţa singurătăţii, senzaţiei de inutilitate, lipsei
de respect de sine şi de încredere în propria persoană;
 din deznădejde, nemulţumiţi de ceea ce le oferă lumea aceasta, vor să
evadeze. Şi atunci aleg această cale extremă găsind în ea un refugiu.
Un refugiu cu final sinistru. Un cerc vicios din care nu mai pot ieşi uşor,
sau nu mai pot ieşi niciodată.
 din dorinţa de a experimenta ceva nou. Aceştia sunt de regulă "copiii de
bani-gata". Tentaţia este mare pentru cei cu situaţie materială foarte
bună. Şi apoi aceştia mai cred că, consumul de droguri este "la modă",
dar distrugătoare!
 Îngrijorător este faptul că, indiferent pe ce cale, o dată ajunşi la
consumul de droguri, drum de întoarcere nu prea există.
 Chiar medicii care lucrează în centrele de toxicologie recunosc faptul
că: "noi îi salvăm pe moment, dar ajunşi în libertate, marea majoritate o
iau de la capăt. Implicarea bisericii în aceste situaţii ne-ar fi de un real
folos...".
 6) Efectele drogurilor asupra tinerilor- depind de drogul consumat:
- halucinaţie;
- somnolenţă;
- ochi foarte roşii, pupile mărite sau
contractate "ca acele de gămălie"
(după caz);
- tras la faţă, privire animalică;
- dezinteresul pentru viaţa sexuală
sau, dimpotrivă;
- neglijarea ţinutei; grosolănia în
limbaj; plafonarea intelectuală,
micşorarea capacităţii de gândire;
- nesiguranţa în mers;
- atitudini de prostuţ, cu râs fără
motiv;
- uită foarte repede;
- poftă de mâncare, mai ales
pentru dulciuri sau, dimpotrivă,
lipsa poftei de mâncare;
- fumează foarte mult;
- indiferenţă şi detaşare faţă de cei
din jur sau comportament agresiv;
-halucinaţii auditive şi vizuale;
- fantezie prodigioasă în crearea
minciunilor: scopul - obţinerea de
bani;
- cerere insistentă şi progresivă de
bani, acte antisociale: furt, tâlhării;
- tendinţa de a masca faptul că s-a
drogat (injectarea în locuri ascunse;
arderea cu ţigara a locului injectat);
- nerecunoaşterea viciului decât
atunci când ajunge la un grad
avansat de dependenţă;
- dispreţul faţă de viaţă;
- nepăsarea faţă de eventualitatea
morţii;
- dorinţa incipientă de sinucidere;
- refuzul internării în spital;
- când acceptă internarea, caută
modalităţi de procurare a drogurilor.
 7) Sfaturi pentru părinţi
Părinţilor care doresc să-şi testeze copiii dacă se
droghează, ştiinţa le-a venit în ajutor.
În acest scop, s-au creat timbre speciale, impregnate
cu anumite substanţe chimice, care depistează
consumul de droguri; metoda nu este complicată şi
nici costisitoare.
În cazul clasicului test de urină, folosit şi în prezent,
drogul poate fi descoperit dacă pacientul l-a
consumat cu cel mult şapte zile în urmă.
Oamenii de ştiinţă din Japonia, au descoperit o
metodă mai sigură, deşi mai costisitoare, ce constă
în analiza firului de păr, prin care se pot depista
consumatorii de stupefiante, chiar şi drogul folosit.
Reuşita analizei depinde de lungimea firului de
păr(care trebuie să fie cât mai lung).
Părinţii au la îndemână şi mijloace mai
simple de depistare: decât să facă pe
detectivii şi să-şi petreacă timpul
spionându-l, ar fi mai bine să poarte o
discuţie deschisă cu copilul, deoarece
oricare ar fi reacţia sa iniţială, el va
înţelege în cele din urmă interesul
părinţilor pentru problema lui.
ADEVĂRUL - ESTE CEL MAI BUN ANTI-DROG
Asiguraţi-vă că daţi copilului o educaţie bună, sănătoasă, până la
vârsta de 7 ani. Cei şapte ani de acasă contează foarte mult în a-l
feri pe copil de droguri şi în general pentru a dezvolta ulterior
modalităţi mai eficiente de a depăşi situaţii grele în viaţă, altele
decât prin apelarea la drog sau alcool.
 - Ce puteţi face dacă fiul / fiica dv.
consumă droguri?
absolut necesar: păstraţi-vă calmul;
comunicaţi copilului îngrijorarea cu privire la schimbările pe
care le-aţi observat la el;
fiţi un bun ascultător; încurajaţi copilul să-şi exprime
sentimentele;
un părinte bun este ascultător, înţelegător şi iertător;
citiţi, căutaţi informaţii despre ce înseamnă drogul şi ce
reprezintă în viaţa copilului dumneavoastră;
explicaţi calm copilului riscurile la care se expune prin consumul
de drog;
discutaţi de comun acord cum puteţi rezolva această situaţie;
adresaţi-vă unui specialist care vă poate îndruma în abordarea
acestei probleme;
vizitaţi împreună un psiholog sau un specialist în dependenţe
spre a discuta despre problema consumului de droguri.
 - Ca un bun părinte, implică-te, în viaţa
copilului tău, fi-i mai apropiat de el:
1. Stabileşte un „timp al vostru, împreună”. Stabileşte o rutină, un
obicei săptămânal regulat de a face ceva special cu copilul tău
– chiar şi ceva foarte simplu, cum ar fi: a merge la o îngheţată.
2. Nu-ţi fie teamă să întrebi unde se duce, cu cine se va întâlni şi
ce va face. Fă cunoştinţă cu prietenii lui – şi cu părinţii
acestora – pentru a le cunoaşte activităţile.
3. Încearcă să fii acasă la sfârşitul orelor, atunci când copilul se
întoarce acasă. „Zona periculoasă” pentru consumul de
droguri este intervalul de timp 16:00 – 18:00, atunci când nu e
nimeni prin preajmă; daca reuşeşti, aranjează-ţi un orar flexibil
la locul de muncă. Dacă copilul tău va veni cu prietenii, este
bine sa fie supravegheaţi de un adult.
4. Mâncaţi împreună cât de des puteţi. Mesele sunt o ocazie
excelentă de a discuta despre evenimentele de peste zi, de a
oferi suport şi a strânge legăturile. Studiile arată că acei copii
ale căror familii mănâncă împreună cel puţin de 5 ori pe
săptămână sunt mai puţin expuşi riscului de consum de alcool
sau droguri.
Ca un bun părinte…
 - Ca un bun părinte, învăţ să comunic cu copilul meu:
Ştii care este formaţia muzicală preferată a copilului tău? Care sunt cele mai
„tari” chestii de pe la şcoală? Cu cât comunici mai mult, cu atât copilul tău îţi
va vorbi cu mai multă uşurinţă despre droguri sau alte subiecte sensibile.
1. Fii foarte ferm(ă) în a arată copiilor tăi că nu doreşti ca ei să consume
droguri. Niciodată. Nicăieri. Nu lăsa loc de interpretări. Şi vorbeşte des
despre pericolele şi consecinţele negative ale abuzului de alcool şi droguri.
Doar o dată sau de două ori pe an nu este suficient.
2. Fii un ascultător mai bun. Întreabă – şi încurajează întrebările. Parafrazează
ceea ce copilul îţi spune. Cere-i părerea în deciziile de familie. Arată-i
dorinţa de a asculta, asta îl va face să se simtă mult mai confortabil în a se
deschide în faţa ta.
3. Dă răspunsuri sincere. Nu inventa ceea nu ştii; oferă-te să te interesezi.
Dacă eşti întrebat(ă) dacă ai consumat vreodată droguri, spune-le singurul
lucru important: că nu doreşti ca ei să consume droguri.
4. Foloseşte-te de emisiunile TV, reclamele anti-drog, discuţiile de la şcoală
etc. pentru a putea introduce subiectul într-un mod natural, ne-forţat.
5. Nu reacţiona într-un mod care ar putea tăia şansa oricărei discuţii ulterioare.
Dacă copilul face afirmaţii care te provoacă sau te şochează, întoarce-le
spre o discuţie calmă despre: de ce copilul tău crede că oamenii folosesc
droguri sau dacă efectul merită riscul.
6. Joacă roluri cu copilul tău şi exersează moduri prin care se pot refuza
drogurile sau alcoolul în diferite situaţii. Fii conştient(ă) cât de grele sunt
astfel de situaţii.
 - Ca un bun părinte, sunt un
exemplu pentru copil:
Fii un model, acea persoană care doreşti să fie şi
copilul tău. Ce mesaj anti-drog poate fi mai puternic?
1. Fii un exemplu viu, zi de zi al sistemului tău de valori.
Arată compasiunea, onestitatea, generozitatea şi
deschiderea pe care doreşti ca şi copilul tău sa o aibă.
2. Adu-ţi aminte că nu se compară nimic cu „fă cum spun
eu, nu cum fac eu” când este vorba de droguri. Dacă iei
droguri, sau abuzezi repetat de alcool, nu te poţi aştepta
ca copilul tău să-ţi urmeze sfaturile. Caută un ajutor
profesional.
3. Analizează-ţi comportamentul. Dacă abuzezi de alcool
sau droguri, ia aminte că şi copiii tăi vor încerca să facă
acelaşi lucru. Sau dacă râzi fără probleme la un film în
care e vorba de o persoană beată sau drogată, ce mesaj
transmiţi copilului tău?
 - Ca un bun părinte, am reguli şi ţin la
respectarea lor:
1. Creează nişte reguli – şi discută încă de la început
consecinţele încălcării lor. Fă-ţi clare aşteptările. Nu
impune nici certuri sau pedepse neaşteptate.
2. Stabileşte un regulament şi urmează-l cu stricteţe. Fii însă
pregătit/ă să negociezi în ocazii speciale.
3. Controlează-ţi copiii la intervale regulate. Dă-le o cartela de
telefon sau un telefon mobil pe care pot primi apeluri,
împreună cu reguli clare de utilizare.
4. Sună părinţii copilului la care se ţine o petrecere. În timpul
petrecerii nu te teme să te opreşti şi tu când îţi duci copilul
pentru a saluta gazdele şi a te asigura că există o
supraveghere a adulţilor în casă.
5. Fă să-i fie uşor copilului să plece de la o petrecere la care
se consumă droguri.
6. Ascultă-ţi instinctele. Nu te teme să intervii dacă instinctul
îţi spune că ceva rău se petrece.
 - Ca un bun părinte,
îmi laud şi-mi
răsplătesc copilul:

Ce poate încuraja mai mult un copil decât aprobarea primită din partea
părinţilor săi? Cuvântul potrivit la momentul potrivit poate întări
legătura care te ajută să-ţi ţii copilul departe de droguri.
1. Răsplăteşte-l când e cuminte consistent şi imediat. Exprimarea
dragostei, a aprecierii şi a mulţumirii sunt cu bătaie lungă. Chiar şi
copiii care se consideră prea mari pentru a mai primi îmbrăţişări se
bucură de un cuvânt de mulţumire sau laudă.
2. Accentuează pozitivul. Pune accent pe lucrurile pe care copilul tău
le face cum trebuie. Abţine-te de la tendinţa de a fii critic/ă.
Afecţiunea şi respectul - a-l face pe copilul tău să se simtă bine –
vor accentua părţile bune ale comportamentului acestuia, cu
rezultate mult mai bune decât jena sau confuzia.
Reguli care trebuie respectate de către părinţi pentru
a preveni consumul de drog în cadrul familiei:
Daca aţi avut în trecut o experienţă legată de consumul de drog,
împărtăşiţi această informaţie cu copilul dvs.

Subliniaţi greşelile, impactul negativ pe care l-au avut asupra

vieţii dumneavoastră, inclusiv asupra familiei şi prietenilor.

Stabiliţi reguli împotriva consumului de droguri în casa

dumneavoastră.
Cunoaşteţi care sunt prietenii copiilor şi dacă consumă sau nu
droguri.

Evitaţi ca proprii copii să petreacă timp cu consumatorii de drog.

Întâlniţi-vă cu părinţii acestora şi discutaţi despre acest subiect.

Aflaţi unde sunt copiii dumneavoastră atunci când nu sunt

acasă.

Încurajaţi-ii să practice sport sau alte activităţi.

Ajutaţi-i să se simtă bine cu ei înşişi şi să-şi clădească
încrederea în sine. Aceste lucruri îi vor ajuta să nu se implice în
activităţi legate de consumul de drog.
 Învăţaţi semnele consumului de drog. Semnele includ schimbări de
dispoziţie care aparent n-au nici un motiv, neglijenţa, scăderea subită în
greutate. Consumatorii de drog care folosesc ace pentru a-şi injecta
drogurile
tind să poarte cămăşi, pulovere largi şi lungi chiar dacă este foarte cald afară.
~ Fiţi atenţi la rezultatele şcolare, adolescenţii sunt mult prea preocupaţi să-şi
procure droguri, să-şi otrăvească mintea, corpul.
~ Fiţi un bun exemplu pentru copii, nu consumaţi droguri/alcool, mai ales atunci

când sunteţi prost dispus/supărat.

~ Dacă sunteţi implicaţi în consumul de drog, făceţi-vă o favoare
dumneavoastră şi copiilor dumneavoastră, renunţaţi la ele.
~ Căutaţi consiliere şi discutaţi cu un profesionist despre problemele
dumneavoastră
Familia reprezintă una din cele mai puternice
resurse în lupta toxico dependentului cu boala
sa. Din păcate însă, drumul de la familia ca
resursă până la angajarea ei într-un mod eficient
în această luptă este presărat cu obstacole. Este
binecunoscută importanţa pe care o are familia
în a influenţa decizia persoanei dependente de a
intra într-un program de recuperare şi de a-l
urma până la capăt.
 Sfatul duhovnicului
Atenţie părinţi:
Numai rugăciunea vă poate salva copilul!
Pentru orice părinte vestea că al lor copil se
droghează este o tragedie.
Unii reacţionează violent, îşi bat copiii şi sunt în
stare să îi încuie în casă.
Alţii îi ameninţă: "de la mine nu mai vezi nici un
ban. Te-am crescut degeaba. Du-te şi stai cu
drogaţii tăi!"
Foarte puţini sunt însă aceia care, cu răbdare şi
dragoste, încearcă să se apropie de copil şi să
îl convingă de faptul că ceea ce face este o
nebunie ce duce spre autodistrugere.
Metodele de violenţă şi de abandonare din partea
părinţilor, nu fac altceva decât să agraveze
situaţia.
Dragostea şi răbdarea sunt cele care înving!
C Toxicomanii sfârşesc de regulă prin sinucidere,
supradoză, infarcte miocardice, accidente vasculare
O cerebrale, blocaj renal şi ciroză hepatică.
Reabilitarea unui toxicoman presupune multă
N răbdare, înţelegere şi dragoste din partea celor
apropiaţi.
C Dependenţa nu este o joacă, este o dramă pentru
care nu există cuvinte de a fi descrisă la adevărata
L ei intensitate.
Lipsa drogului produce stări de criză manifestate
U prin nervozitate excesivă, violenţă, tâlhărie şi
criminalitate. Aceasta este perioada de sevraj care
Z în termeni medicali se traduce ca fiind "răspunsul
organismului la absenţa bruscă a drogului cu care
I este obişnuit".
În sevraj simptomele şi intensitatea lor diferă în
I funcţie de drogul administrat.
http://www.dependenta.ro/despredep.htm

http://www.politiaromana.ro/Drogurile.htm

http://www.sanatatea.com/baza/category/droguri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Drog