Sunteți pe pagina 1din 17

Circuite și Dispozitive Electronice

T.2 – Componente pasive


Scopul Lecției: De a face cunoștință cu noțiunea de elemente pasive. Rezistențe, Condensatoare, Bobine.

Conf. Univ. Dr. Crețu Vasilii


REZISTOARE
• Rezistorul
  este componenta de circuit cel mai des întâlnită în circuitele
electrice. Principalul parametru al rezistoarelor este rezistena electrică iar
unitatea de măsură în sistemul internțaional este ohm-ul (Ω).
• Rezistena electrică este fenomenul de opunere trecerii curentului electric printr-
un conductor.
• Mărimea prin care se poate măsura fenomenul de rezistență electrică, la un
material conductor se numeşte rezistivitate electrică (ρ) şi se măsoară în Ω/m.
• Pentru un conductor de lungime l şi cu o arie a seciunii S, rezistena electrică se
poate exprima:

• Rezistorul ideal este caracterizat printr-un singur parametru – rezistena electrică


•  Pentru rezistorul electric ideal sunt valabile următoarele:
1. Legea lui Ohm:
Rezistena electrică este raportul dintre tensiunea electrică aplicată la bornele
rezistorului şi intensitatea curentului determinat prin rezistor.

2. La trecerea curentului electric printr-un rezistor, puterea electrică disipată


se transformă în putere calorică prin efect Joule:

Puterea disipată determină încălzirea rezistorului. Această încălzire conduce la stabilirea unei temperaturi de
echilibru termic, dependentă de puterea disipată şi de temperatura mediului ambiant. Dacă temperatura de
echilibru termic depăşeşte temperatura maxim admisibilă prescrisă pentru rezistorul respectiv atunci apar
modificări ale proprietăților acestuia.
  𝑅1   𝑅2
𝑈 1= 𝑈 𝐼1 = 𝐼
𝑅 1+ 𝑅 2 𝑅1 + 𝑅2

Divizor de tensiune Divizor de curent

  𝑅1 𝑅2
𝑅𝑒𝑐h =
𝑅 1+ 𝑅 2

 𝑅𝑒𝑐h =𝑅1 + 𝑅2

Prin conectarea serie obținem o rezistenţă Prin conectare în paralel se obţine o rezistenţa echivalentă mai
echivalentă mai mare decât oricare mică decât oricare din rezistenţele componente.
dintre rezistenţele componente
Clasificarea rezistoarelor
1. După mărimea curentului pe care-l suportă:
• Rezistoare pentru cureni slabi;
• Rezistoare pentru cureni tari.
2. Din punct de vedere constructiv:
• Rezistoare fixe;
• Rezistoare variabile:
◦ Reglabile;
◦ Poteniometre.
3. Din punct de vedere al destinaiei:
• Rezistoare de uz general;
• Rezistoare profesionale.
4. În funcie de forma caracteristicii:
• Liniare;
• Neliniare.
◦ Termistoare (rezistena variază cu temperatura);
◦ Varistoare (rezistena variabilă cu tensiunea);
◦ Fotorezistoare (rezistena variabil cu iluminarea).
5. După elementul rezistiv utilizat:
• Pentru cureni slabi:
◦ Peliculare;
◦ De volum.
• Pentru cureni tari:
◦ Rezistoare bobinate;
◦ Rezistoare ştanate din tablă;
◦ Rezistoare spiralate din benzi metalice.
6. După posibilitatea conectării în circuit:
• Cu terminale axiale;
• Cu terminale radiale;
• Circuite integrate hibride;
• Arii de rezistoare.
•  cataloagele de specialitate trebuie să se regăsească:
În
• Rezistena nominală, , fiind valoarea rezistenei înscrisă pe rezistor
• Domeniul de valori, fiind mulimea valorilor nominale disponibile sau realizabile pentru un anumit tip
• Tolerana, exprimă procentual abaterea maximă admisibilă a valorii reale de la valoarea nominală (marcată pe
corpul rezistorului):

• Puterea disipată nominală, , puterea pe care o poate dezvolta un rezistor în timpul funcționării la temperatura
ambiantă fără a-şi modifica proprietățile.
• Tensinea nominală limită, , tensiunea continuă sau valoarea efectivă a tensiunii alternative aplicată la bornele
rezistorului:

• Rezistena critică, valoarea maximă a rezistenței căreia i se poate aplica tensiunea nominală limită. Coeficientul de
temperatură a rezistenței, raportul dintre variația reală a rezistenței şi variația de temperatură care a determinat
această diferență:

• Coeficientul de variaie a rezistenei sub aciunea unui factor extern:

De asemenea se mai pot prezenta: temperatura ambiantă, domeniul nominal de temperatură, rigiditatea dielectrică,
rezistența de izolație, categoria climatică şi precizia rezistoarelor
CONDENSATOARE
• Condensatorul
  este un sistem de două conductoare despărțite de un dielectric. Cele
două conductoare se numesc armături. Condensatorul se caracterizează prin capacitate
(C). Unitatea de măsură pentru capacitate este F (Farad)
• Atunci când se aplică o tensiune (diferență de potențial) la bornele unui condensator,
acesta acumulează o sarcină electrică (Q) proporională cu tensiunea aplicată, conform
relaiei:

• Din punct de vedere energetic un condensator de capacitate C înmagazinează o


energie a câmpului electric dintre armături conform relației:
Joule (J)
Pentru un condensator cu două armături cu suprafața S, cu distana d între ele şi
constanta dielectricului ɛ, capacitatea se poate calcula cu relația:
Conectarea Condensatoarelor

  = 𝐶 1 ∗𝐶 2
𝐶 𝑒𝑐h
𝐶 1+𝐶 2 𝐶
  𝑒𝑐h =𝐶 1+𝐶 2
Încărcarea C la curent constant

 La momentul iniţial condensatorul se consideră descărcat . Curentul prin condenator este constant în timp , astfel încât avem

𝑡
  1 1
𝑢𝐶 ( 𝑡 ) = ∫ 𝑖 𝐶 ( 𝑡 ) 𝑑𝑡 𝑢  𝐶 ( 𝑡 ) = 𝐼 ∗𝑡
𝐶 0 𝐶

Tensiunea pe condensator creşte liniar. Dacă circuitul funcţionează o perioadă oarecare de timp, tensiunea crește continuu
existînd pericolul distrugerii condensatorului sau sursei.
•Condensatorul
  şi bobina sunt cunoscute ca şi elemente de circuit reactive.
Pentru aceste elemente de circuit se defineşte reactanţa X:
pentru condensator
Unitatea de măsură pentru reactanță este aceiași ca si pentru rezistenta [Ω]

Un alt termen utilizat în circuitele ce conţin elemente reactive este cel de


impedanţă, care se notează cu Z. Impedanţa este un termen general, este o
“rezistenţa generalizată“. Reactanța este partea imaginară a impedanței.

Impedanța Capacitivă unde


Pentru condensator şi bobină ideale (R=0) impedanţele sunt numere complexe:

Reactanţa condensatorului (bobinei) scade (creşte) cu creşterea frecvenţei f. Astfel,


în curent continuu (f=0 Hz) un condensator este echivalent cu o întrerupere
(XC→∞)
Condensatoarele pot fi clasificate:
• În funcie de natura dielectricului utilizat în
condensatoare:
• cu mică,
• cu hârtie;
• cu pelicule plastice;
• electrolitice.
• Există un alt tip de condensatoare, ceramice,
care se realizează din materiale ceramice cu
polarizare spontană sau temporară.
• Din punct de vedere constructiv:
• fixe;
• variabile;
• semireglabile;
• de trecere.
• 
Principalele caracteristici electrice ale condensatoarelor sunt:
• Capacitatea nominală (Cn) şi toleranța acesteia, specificate la o anumită frecvență (50,800 sau 1000 Hz);
• Tensiunea nominală (Un) care reprezintă valoarea maximă a tensiunii continue sau a tensiunii efective
care nu produce străpungerea condensatorului în funcționare îndelungată;
• Rezistența de izolație (Riz), care reprezintă valoarea raportului tensiune-curent
continuu la un minut dupa aplicarea tensiunii;
• Tangenta unghiului de pierderi, care reprezintă raportul dintre puterea activă şi cea
reactivă, măsurate la aceeaşi frecvență la care a fost măsurată capacitatea nominală;
• Toleranța, reprezintă abaterea relativă maximă a capacității de la valoarea nominală.
La fel ca la rezistoare valorile nominale sunt cuprinse în seriile de valori în funcie de
tolerana condensatorului. Pentru capacități mari (condensatoare electrolitice) se pot
fabrica şi în afara seriilor. La acest tip de condensatoare toleranele sunt în general
nesimetrice. Ex. –20%…+80% ;
• Coeficientul de variație cu temperatura [K-1]

• Capacitatea minimă (Cmin);


• Legea de variație a capacității dată de funcia: C = f(C min, Cmax, φ ), unde φ este unghiul de rotaie, variabil
între 0 si φmax.
Bobine
•  Bobina este componenta de circuit a cărei principal parametru este inductanța
electrică [L]. În Sistemul Internațional aceasta se măsoară în Henry [H].
• Bobina este elementul la care curentul care străbate componenta şi tensiunea
la bornele acesteia îndeplinesc relația:

• În curent alternativ bobina este caracterizată de reactanța inductivă (XL)


definită de relația:

• Viteza de variație a curentului determină tensiunea la bornele ei relația între


tensiune și curent este
Reactanța bobina Impedanța inductivă
 𝑋 𝐿= 𝜔 𝐿   unde

 𝐿𝑒𝑐h =𝐿1 + 𝐿2 Pentru bobina ideală R=0

  = 𝐿1 ∗ 𝐿2
𝐿 𝑒𝑐h Reactanța bobinei crește cu creșterea frecvenței f Astfel în
𝐿1 + 𝐿 2
curent continu o bobină este echivalentă cu un scurtcircuit
Bobinele se clasifică astfel:
• Bobine fixe (inductana constantă pe timpul funcționării), Dacă sunt fără miez atunci sunt realizate pentru inductivități mici.
• Bobine variabile (prin poziionarea unui miez magnetic).
• Bobine fixe cu miez magnetic. Miezurile magnetice ale bobinelor pot avea diferite forme (bară tor, oală si alte forme închise).
• Bobine fixe cu miez magnetic şi întrefier,
Pentru bobine, în catalog se prevăd principalele caracteristici:
• Inductana (L)
• Rezistena proprie (RL);
• Factorul de calitate (QL) sau tangenta unghiului de pierderi (tgδ), reprezintă
raportul dintre puterea activă disipată în bobină şi puterea reactivă;
• Capacitatea parazită a bobinei;
• Coeficientul de temperatură, caracterizează modificarea relativă a inductanței
sub influența temperaturii;
• Puterea, tensiunea şi curentul maxim admis pentru a nu produce transformări
ireversibile în bobină;
• Domeniul de ajustare a inductivității

S-ar putea să vă placă și