TERMINOLOGIE RADIOLOGICĂ ANATOMIE RADIOLOGICĂ Medicina Dentara Curs

TERMINOLOGIE
RADIOLOGICĂ.
ANATOMIE
RADIOLOGICĂ
RADIODIAGNOSTIC
curs an IV
TERMINOLOGIE RADIOLOGICĂ
 Imaginea radiologică (LOGIN) – un complex de
reprezentări grafice bidimensionale, materializate
optic pe filmul radiografic, ecranul radioscopic sau
monitorul video, corespunzătoare structurilor
anatomice sau patologice a regiunii investigate
 Imaginea - bidimensională (plană) a unor structuri

aşezate spaţial tridimensional cea de-a 3 di-
mensiune (profunzimea), rezultă prin suprapu-
nerea structurilor anatomice aflate pe aceeaşi
direcţie a fasciculului de radiaţii – SUMARE
 În limbajul de specialitate – fasciculul înainte de
abordarea regiunii de radiografiat – INCIDENT; iar
după ce a părăsit regiunea - EMERGENT
 Prospectarea radiologică a viscerocraniului
presupune o multitudine de metode radiologice,
datorită (LOGIN):
- complexităţii anatomice a teritoriului OMF – nr mare
de structuri anatomice aglomerate într-un spaţiu
restrâns; diversitate de densitate şi compoziţie
chimică; aşezare spaţială în planuri diferite (dese-
ori curbilinii) = vor determina suprapunerea struc-
turilor pe imaginea radiologică
impun aplicarea de metode de disociere a structurilor
(deoarece o imagine Rx ideală, presupune radiografierea
unor structuri liniare, respectiv dispunerea în acelaşi plan
a structurilor multiple)
- volumul limitat al unor structurilor anatomice OMF – ex. ca-
mera pulpară, spaţ. periodontal
- diversitatea etiologică a proceselor patologice (pct de pleca-
re: dinţi, oase, ţ. epitelial, conjunctiv, vase, nervi, glande
salivare, etc.); discreţia şi fineţea volumului unor manifestări
patologice (dimensiuni mm – ex. caria dentară, reacţii periapi-
cale) necesită metode şi tehnici de fineţe, respectiv
aparatură şi filme adecvate
 exigenţelor diagnostice cerute de pedodonţie, ortodonţie, Chir.
OMF, implantologie necesită: OPG, teleradiografii, apa-
rate computerizate (Dentascan)
 RADIOOPACITATE – “alb” – imaginea struct. foar-
te absorbante (ex. smalţ, dentină, os, calculi salivari)
 RADIOTRANSPARENŢĂ – “negru”/”cenuşiu
închis” – imaginea structurilor care lasă razele Rtg
să treacă (camera pulpară, spaţiul periodontal, sin.
maxilar, limba, obrajii, buzele, glandele salivare, etc.)
pe imaginea radiologică convenţionlă OMF
lipsesc părţile moi
 !!! Diferitele nuanţe de “cenuşiu”/”gri” – apar ca
urmare: a suprapunerii variatelor structuri anato-
mice (sumare); şi prin demineralizarea structurilor
dure, absorbante (carie, liză osoasă)
TERMINOLOGIE RADIOLOGICĂ (LOGIN)
 INCIDENŢA RADIOLOGICĂ – defineşte relaţia
spaţială existentă între fasciculul de radiaţii,
poziţia regiunii de radiografiat şi poziţia filmului
radiologic în momentul declanşării fluxului de
radiaţii
1. centrarea fasciculului de radiaţii
2. poziţionarea regiunii de radiografiat
3. poziţionarea filmului radiografic
!!! Pt fiecare tip de radiografie există reguli concrete
cu privire la felul şi locul în care fasciculul de radi-
aţii abordează regiunea de radiografiat, conform
regulilor incidenţei radiologice
1. CENTRAREA FASCICULULUI DE RADIAŢII
= dirijarea fasciculului de radiaţii spre punctul de
intrare în regiune, cu respectarea înclinaţiilor
statuate de incidenţă
 Orientarea (direcţia) fasciculului de radiaţii
- se face uşor prin - existenţa articulaţiei braţului de
susţinere; - şi existenţa unor gradaţii ale amplitudinii
mişcărilor (în plan vertical şi orizontal) ale braţului
fasciculul de radiaţii – va avea diferite orientări
în raport cu planurile antropometrice craniene =
orientări caracteristice fiecărei incidenţe
- faţă de planul orizontal – fasciculul poate fi orientat:
- ascendent (caudo-cranial);
- descendent (cranio-caudal)
- faţă de planul medio-sagital – fascic. poate fi orientat:
- în lungul planului;
- perpendicular pe plan;
- oblic antero-posterior;
- oblic postero-anterior
- faţă de planul frontal – fasciculul poate fi orientat:
- antero-posterior;
- postero-anterior
- faţă de planul ocluzal – fasciculul poate fi orientat:
- ascendent;
- descendent
 Punctul de intrare a razei centrale în regiunea de
radiografiat
= se stabileşte prin intermediul unor repere anato-
mice palpabile sau vizibile la piele (fosete, proemi-
nenţe, depresiuni, creste); sau prin distanţe în cm
faţă de aceste repere
- se trasează linii imaginare care unesc diverse
puncte de reper
 Distanţă tub de radiaţii – punct de intrare în regi-
unea de radiografiat – în general pt:
- incidenţe intraorale – 15 – 20cm
- incidenţe extraorale – 1 m.
2. POZIŢIONAREA REGIUNII DE RADIOGRAFIAT
= se obţine prin stabilirea şi respectarea unor relaţii
în grade între anumite planuri antropometrice ale
craniului şi linia orizontală (care, de obicei, cores-
punde cu planul mesei de radiografiat)
Planurile antropometrice craniene mai frecvent
utilizate în cadrul radiodiagnosticului OMF, sunt:
 Planul mediosagital
al craniului
 Planul orizontal
 Planul frontal
 Planul ocluzal maxilar
 Planul ocluzal mand.
 Planul mediosagital al craniului
= plan imaginar care uneşte toate structurile anatomice pe
linia mediană a craniului (spina nazală anterioară, sep-tul
nazal, sutura intermaxilară, ½ mentonului, crista galli, su-tura
sagitală, ½ şeii turceşti, protuberanţa occipitală externă, etc.)
 Planul orizontal = Planul Wirchow = Planul
orizontal german (OG) = Planul de la Frankfurt
= plan imaginar care uneşte cele 2 podele ale
orbitei cu orificiile conductelor auditive externe
 Planul frontal = Planul biauricular (BA)
= plan imaginar perpendicular pe planul orizon-tal,

trecând prin cele 2 orificii auditive externe, pe care
le uneşte în sensul diametrului transversal al
craniului
 Planul ocluzal maxilar
= planul imaginar care uneşte feţele ocluzale şi marginile
incizale ale dinţilor arcadei superioare
 Planul ocluzal mandibular
= planul imaginar – dinţii inferiori
3. POZIŢIONAREA FILMULUI RADIOLOGIC (modul de
aşezare al acestuia)
- se poziţionează diferit, şi se raportează la cavi-
tatea bucală
 Filme (incidenţe) intraorale
- retrodentare/retroalveolare
- ocluzale
 Filme (incidenţe) extraorale
- sunt aşezate în contact cu regiunea de
radiografiat, şi sunt susţinute de: mâna
pacientului; masa de radiografiat; de un suport
În condiţiile respectării riguroase a

legilor incidenţei - a orientării fasciculului de
radiaţii, a poziţionării pacientului (regiunii de
radiografiat), respectiv a poziţionării filmului
radiologic – în condiţii de normalitate – se
vor obţine imagini radiografice identice,
respectiv anatomia radiologică a regiunii
corespunzătoare incidenţei utilizate !!!
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
ODONTO-PARODONTALĂ
 DINTELE – anatomic; morfo-funcţional
- coroană - smalţ
- colet - dentină
- rădăcină - pulpă
 PARODONŢIUL - cement
- cement
- ligament alveolo-dentar (periodonţiu)
- alveolă – compactă, spongioasă
- gingie
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
ODONTO-PARODONTALĂ
!!! DAU IAMGINI RADIOLOGICE DIFERITE ŞI
CARACTERISTICE
ANATOMIE RADIOLOGICĂ - DINTELE
 COROANA DENTARĂ
1. Smalţul
- cel mai bogat în săruri minerale (96%) cea mai
importantă absorbţie = cel mai radioopac din orga-
nism = tenta cea mai deschisă = “alb”
- are grosimi diferite:
 mai mare la nivelul
F.Ocl
 diminuă spre colet
unde se pierde
treptat
1. Smalţul (BURUIAN, LOGIN)
- prin abraziune la nivelul F.Ocl – smalţul se subţiază, chiar
dispare
 la nivelul incisivilor – linia festonată devine dreaptă
 La PM, M – suprafaţa ocluzală devine plană, ştergându-se
relieful cuspidian
 Există şi o abraziune inter-
dentară – datorită presiunilor
care mobilizează dinţii spre
mezial – punctul de contact se
transformă în suprafaţă de
contact (iniţial – supraf de
contact interdentară era
convexă – ulterior devine
plană sau uşor concavă)
2. Dentina (BURUIAN, LOGIN)
- de asemenea conţint bogat în săruri minerale, dar mai mic
(76%) o imagine intens radioopacă, omogenă, dar de
un alb mai puţin intens decât smalţul
- constituie un strat opac uniform şi bine conturat, care
înconjoară camera pulpară şi canalul radicular
- diferenţierea de smalţ apare
net la nivelul coroanei
- tenta de alb a dentinei
coronare – se continuă
nemijlocit şi uniform cu
dentina radiculară
3. Pulpa dentară (BURUIAN, LOGIN)
- conţinut de ţ. conj, vase, nervi – puţin atenuant pentru
razele Rtg radiotransparenţă = “breşă radiologică
transparentă” – zonă cu tentă cenuşie închisă în centrul
coroanei
- formă asemănătoare coroanei, net delimitată de dentină,
cu un contur fin trasat
- la M, PM – prezintă diverticuli – coarnele pulpare
- prelungirile camerei
pulpare în lungul şi cen-
trul rădăcinii – constitue
canalele radiculare
 COLETUL DENTAR (BURUIAN, LOGIN)
- se constată îngustarea caracteristică a dintelui
- poate să apară fenomenul de “burn out” = “ardere
radiologică” = “halou marginal radiologic” generează
erori diagnostice
= coletul dentar cu talia îngustă, şi relativ lipsit de structuri
puternic absorbante – apare “ars” de către radiaţiile Rtg în
contrast cu tenta puternic
deschisă a smalţului,
dentinei
- fenomenul poate genera
diagnostice false de carii
dentare sau parodontopatii
marginale !!!
 RĂDĂCINA DENTARĂ (BURUIAN, LOGIN)
1. Cementul
- are structură foarte apropiată cu a compactei osoase –
săruri minerale (73%) teoretic radioopacitate uniformă –
tentă uniformă albă – DAR nu este vizibil pe Rx, numai prin
contrast cu spaţiul periodontal
- continuă smalţul, înveleşte rădăcina:
 60% se suprapune puţin
peste smalţ
 30% smalţul şi cementul se
continuă cap la cap
 10% smalţul şi cementul nu
se întâlnesc
- Rădăcina în totalitate are un

aspect opac, uniform
1. Cementul
- imaginea este net delimitată şi bine conturată
spre exterior; spre interior (spre dentină) – datorită
absorbţiei apropiate a celor 2 straturi nu se pot
diferenţia
2. Spaţiul periodontal
- conţine ligamantul
alveolo-dentar (ţ conj.,
vase, nervi) radio-
transparenţă – tentă
cenuşiu închis ca a
camerei pulpare
2. Spaţiul periodontal
- radiologic – bine vizibil – interlinie articulară
- linie continuă periradiculară cu tentă cenuşie închis, care
însoţeste fidel rădăcina şi care este situată între 2 forma-
ţiuni dense albe – cementul şi lamina dură a alveolei
- zona transparentă are
lăţime de 0,4 – 0,5 – 1 mm,
cu margini paralele, dar de
grosimi uşor diferite: uşor
mai larg la nivelul inserţiei
gingivale – se îngustează
de-a lungul rădăcinii – se
lărgeşte din nou foarte
puţin la apex
3. Alveola
- adăposteşte rădăcinile, îmbracă forma rădăci-
nilor – uni/multicavitară
 corticala alveolară - lamina dura
 spongioasa
Corticala alveolară –
delimitează pe toată supra-
faţa alveola – os compact
lipsit de structură
radioopacitate – linie conti-
nuă, densă, albă
- foarte net conturată spre
spaţiul periodontal – mai
puţin netă spre spongioasă
3. Alveola
- lamina dură – 0,5 – 1 mm grosime
- septul osos interdentar – formă de “U” sau “V”
- septul osos intraalveolar – formă triunghiulară,
cu vârful între rădăcini
Spongioasa alveolară
– reţea de lamele osoase în
ochiurile căreia se găsesc:
măduvă hematopoietică,
vase, nervi, celule osoase
tinere
3. Alveola
Spongioasa alveolară
imagine radioopacă - cu tentă mai închisă ca a
corticalei sau dintelui
- reţea de linii dense cu tentă
deschisă (traveele osoase),
care circumscriu ochiuri de
formă romboidală, circulară,
triunghiulară de nuanţă
închisă
- aspectul global al
spongioasei – relativ uniform,
omogen
ANATOMIE RADIOLOG. ODONTO-PARODONTALĂ
Metodologia interpretării
filmelor radiologice dentare (BURUIAN)
 Studiul formei
 Studiul poziţiei
 Studiul structurii dintelui
!!! În condiţii normale, contururile periferice ale din-

telui (coroană, rădăcină), respectiv contururile com-
ponenetelor anatomice endodontice (cameră pulpa-
ră, canal radicular) - sunt net trasate, bine delimitate
Metodologia interpretării filmelor radiologice dentare
 Forma şi poziţia rădăcinii se pot evidenţia numai
Rx
 Evaluarea structurii dintelui – iniţial a coroanei,
ulterior a rădăcinii
 La smalţ – se urmăreşte: continuitatea acestuia,
marginea liberă. Pot apărea focare de rezorbţie în
smalţ = carii.
 La dentină – dacă este sau nu omogenă, şi dacă
marginile externă şi internă sunt bine trasate.
Focarele de rezorbţie dentinară exprimă carii
dentinare

 La camera pulpară, canalele radiculare – dacă sunt sau nu
omogene, şi dacă conturul este bine trasate. Pierderea
conturului net al camerei pulpare şi a canalului radicular –
traduce afectarea pulpei (pulpite, gangrene)
 La colet – se evaluează posibile carii, care scapă la exame-
nul clinic, prezenţa tartrului. Atenţie la fenomenul “burn
out”!!!
 La rădăcină – se urmăreşte integritatea dentinei, lărgimea
rădăcinii de-o parte şi de alta a canalului radicular; lărgi-
mea şi traiectoria canalelor radiculare. Cementul nu poate
fi identificat radiologic, dar modificările pe care le suferă
sunt apreciate prin studierea imaginii suprafeţei radiculare.

 La foramenele apicale – se urmăreşte lărgimea lor;
dacă sunt închise sau deschise; dacă deschiză-
tura este la vârf sau lateral (canale aberante).
 La parodonţiu – continuitatea şi grosimea spaţiu-
lui periodontal. Continuitatea laminei dura – reper
al stării de integritate al parodonţiului !!!. Se pot
observa lărgiri ale spaţiului, dispariţia laminei dura
– apical (parodontite apicale = granuloame = chis-
turi); lateral (parodontopatii marginale).
 La alveolă – forma, integritatea, structura osoasă.
ANATOMIE RADIOLOGICĂ – MAXILARUL SUP.
 MAXILARUL SUPERIOR (BURUIAN; POPESCU,RĂDULESCU)
- piramidă triunghiulară
 1 corp – tetraedru = 4 feţe (anterioară, medială, superioară,
dorsală-infratemp.)
 4 apofize – frontală, zigomatică,
palatină, alveolară
 în interior – 1 cavitate =
sinusul maxilar
!!! Aspectul radiologic normal este complex

 Foramen incisiv – frecvent vizibil pe Rx – transparenţă mai
mult sau mai puţin intensă, încercuită de un lizereu opac
mai mult sau mai puţin net – apare pe Rx bune ale IC sup,
între rădăcini, în dreptul apexurilor. Dacă este mult lărgită
chist al papilei incisive sau canalului nazo-incisiv
 MAXILARUL SUPERIOR(BURUIAN;POPESCU, RĂDULESCU)
 La tineri – între cei 2 IC sup – se poate observa
sutura incisivă = lizereu transparent.
 Normal – cele 2 oase incisive sunt fuzionate = linie
de condensare osoasă, opacă, pe linia mediană
 Fosele nazale – bine

evidenţiate Rx
zone radiotransparente încer-cuite
de un lizereu opac, simetrice, la
oarecare distanţă de apexurile IC.
 MAXILARUL SUP. (BURUIAN;
POPESCU, RĂDULESCU)
 Sinusul maxilar – pe Rx are
aspecte variate
- zone mai puţin opace, delimitate
de un lizereu opac,cu convexi-
tatea în jos, deasupra sau chiar
în contact cu apexul M1 sup
- sau transparenţă – în relaţie cu
apexurile PM1,2, C, M 1,2,3 (dinţi
sinusali) – coafează apexurile
- Dg. Dif cu procesele periapicale
(chisturi, granuloame) –
convexitatea în sus!!!
 MAXILARUL SUP.(BURUIAN;POPESCU,RĂDULESCU)
- Sinusul maxilar - pe incidenţe pentru craniu, sau
OPG:
 Radiotransparenţă delimitată de un contur opac
reprezentat de pereţii maxilari
 În incidenţă PA a craniului– relieful mastoidei se
suprapune peste cel al sinusurilor maxilare
motiv pentru care sunt necesare incidenţe
semiaxiale a craniului pentru a evidenţia sinusurile
 Pierderea transparenţei sinusului (= opacefierea
sinusului) respectiv, ştergerea conturului opac
traduc afecţiuni ale acestuia – sinuzite, chisturi
endosinusale, TB, TM
ANATOMIE RADIOLOGICĂ – MANDIBULA
 MANDIBULA (BURUIAN; POPESCU, RĂDULESCU)
= potcoavă
- Corp
- Ramuri ascendente (unghi de 1150 la adulţi; mai
deschis la copii şi la vârstnici)
- Incizura sigmoidă
- Apofize (coronoidă, condil)
- Canal mandibular
- Gaura mandibulară, mentonieră
- Simfiza mentonieră
- Liniile oblice (int., ext.)
 MANDIBULA (BURUIAN; POPESCU,
RĂDULESCU)
- Corpul - radioopacitate marcată la
nivelul marginii bazilare; tentă mai
puţin opacă în restul osului, aspect
uniform
- Gaura mentonieră – mică zonă rotun-
dă radiotransparentă, 1 – 2 mm dia-
metru - în regiunea apexurilor PM inf.
 !!! Frecvent se suprapune peste
apexul unuia dintre PM = confuzie cu
un granulom se va studia
radiotransparenţa spaţiului peri-
odontal, care nu trebuie să fie între-
ruptă, sau lărgită.
- Canalul mandibular – radiotransparentă = bandă clară,
uniformă, 2 – 3 mm lăţime; pe filmele extra- şi intraorale
 de la Spina Spix la orificiul mentonier;
 încadrat inconstant superior şi inferior de câte o linie
radioopacă (plafonul, planşeul)
 În relaţii apropiate cu apexul M3 inf.
- Apofiza coronoidă – radioopacitate triunghiulară

se poate suprapune pe tuberozitatea maxilară
- Condilul mandibular, ATM -
 radioopacitate a condilului şi a cavităţii articulare, respec-
tiv a eminenţei articulare de la nivelul osului temporal
 radiotransparenţă a spaţiului interarticular – uniformă, bine
delimitată
 modificări ale conturului,
transparenţei spaţiului
articular, respectiv ale
conturului condilului şi
cavităţii articulare
relevă afectarea ATM –
disfuncţii, artrite, artoze
- Apofiza stiloidă - opacitate
- Coloana cervicală - opacitate
- Osul hioid - opacitate
- Nazo-faringele – transparenţă suprapusă pe ram ascendent

TERMINOLOGIE RADIOLOGICĂ ANATOMIE RADIOLOGICĂ Medicina Dentara Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TERMINOLOGIE RADIOLOGICĂ ANATOMIE RADIOLOGICĂ Medicina Dentara Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TERMINOLOGIE

 Imaginea - bidimensională (plană) a unor structuri

= plan imaginar perpendicular pe planul orizon-tal,

În condiţiile respectării riguroase a

- Rădăcina în totalitate are un

!!! În condiţii normale, contururile periferice ale din-

Metodologia interpretării filmelor radiologice dentare

Metodologia interpretării filmelor radiologice dentare

!!! Aspectul radiologic normal este complex

 Fosele nazale – bine

- Apofiza coronoidă – radioopacitate triunghiulară

S-ar putea să vă placă și