Tratamentul chirurgical al disfunctiei tubare la

adult

 Trompa lui Eustachio este un canal musculo-

fibros care realizeaza comunicarea dintre
cavitatea nazala, nazofaringe si cavitatea cutiei
timpanice, urechea medie.
 Prezenta aerului in urechea medie reprezinta o
conditie pentru o buna functionare a sistemului
timpano-osicular. In conditiile unei membrane
timpanice integreacest lucru se realizeaza in
mod fiziologic prin trompa lui Eustachio, care se
deschide in timpul deglutitiei (cand inghitim).
La baza patologiei otologice se afla disfunctia trompei lui
Eustachio prin perturbarea mecanismului fiziologic,
determinat de mai multe cauze, care difera in functie de
varsta pacientului: adult sau copil.
La adult exista mai multe cauze de disfunctie tubara:
 hipertrofia cornetelor nazale: cel mai frecvent
intalnim hipertrofia cozilor de cornet nazal
inferior, uni sau bilateral, amplasate in
vecinatatea orificiului de deschidere al trompei
lui Eustachio;
 - deviatia de sept nazal, mai ales cand ne
confruntam cu o creasta amplasata in jumatatea
posterioara a fosei nazale;
 polipoza nazala: mai frecvent cand intalnim un
polip sinuso-coanal dar si prin prezenta secretiilor
care se scurg din cavitatea nazala spre rinofaringe;
 - formatiunile tumorale de cavum: pot produce un
blocaj al orificiului tubar prin efect compresiv, cel
mai frecvent unilateral.
 - rinitele alergice: prin cantitatea abundenta de
secretii care se scurg spre rinofaringe dar si prin
inflamatia nazala;
 -sinuzitele (maxilara, etmoidala): prin catitatea de
secretii purulente care se scurg catre rinogaringe
(mai frecvent pe timpul noptii)
 Tratamentul disfuctiei tubare la adult este mai complex si
se adreseaza cauzei care a produs dezechilibrul functiei
tubare: fie chirurgical (repermeabilizarea nazala prin
septoplastie, ablatie sub control endoscopic a cozilor de
cornete cu shaverul, cura vegetatiilor adenoide, etc.)
tratamentul  rinosinuzitelor fie medicamentos,
tratament local cu DNF, aerosoli, sau pe cale generala.
 O importanta deosebita trebuie acordata formatiunilor
tmorale de cavum, a caror simptomatologie, de cele mai
multe ori debuteaza cu afectiune otologica unilaterala
(otita medie seroasa rezistenta la tratamentul
medicamentos). In acest caz, se impune efectuarea unei
fibroscopii de cavum la toti pacientii trecuti de varsta de
35 de ani, pentru a exclude astfel posibilitatea unei astfel
de patologii
Mucocel sinus frontal stang
– prezentare de caz
 Pacienta in varsta de 53 ani, de sex feminin se prezinta in sectia
ORL a Spitalului Militar Central pentru cefalee fronto-orbitara
stanga, senzatie de plenitudine la nivelul regiunii frontale stangi,
tumefiere locala cu prilejul unui episod infectios recent
rinosinuzal. Cefaleea are un caracter pulsatil, rezistenta la
tratament antialgic.
 Din antecedentele personale patologice retinem ca pacienta a
suferit doua interventii chirurgicale in sfera ORL: cura
chirurgicala a deviatiei de sept nazal in 2007 si  cura chirurgicala
Caldwell -Luc stanga pentru sinuzita maxilo-etmoidala cronica
stanga efectuata in 2008.
 Inspectia regiunii frontale: tegumentul este de aspect normal.
 Palparea punctelor sinusale frontale: sensibile de partea
afectata.
 Rinoscopia anterioara: fosele nazale sunt libere, fara secretii
patologice,  mucoasa de aspect normal.
 Examen CT SAF:  proces inlocuitor de spatiu in sinusul
frontal stang pe care il ocupa in totalitate, subtiind pe
alocuri peretii posterior si inferior ai acestuia.
 Tratamentul care se impune in acest caz este drenarea
sinusului frontal cu exteriorizarea continutului
mucopurulent.
 S-a intervenit astfel chirurgical, realizandu-se cura
chirurgicala a sinusului frontal stang pe cale anterioara, cu
volet osteoplastic. La deschiderea sinusului am constatat
prezenta unui continut fluid cremos, galbui care a fost
aspirat.
 Surpriza intraoperatorie a fost constatarea prezentei unui
mucocel secundar care ocupa in totalitate infundibulul
sinusal obturand accesul in canalul nazo-frontal stang.
 S-a chiuretat mucoasa sinusului frontal si s-a efectuat
dezobstructia canalului naso-frontal. In final s-a
instalat un drenaj provizoriu larg cu tub de polyten al
canalului nazo-frontal pentru drenarea postoperatorie
a cavitatii sinusale. Voletul osos  frontal a fost repus in
pozitie anatomica si s-a realizat osteosinteza.
 Postoperator evolutia a fost favorabila sub tratament
antibiotic, antiinflamator, aerosoli si picaturi nazale. S-
a efectuat zilnic toaleta locala iar la 5 zile postoperator
s-a extras tubul de dren.
 Prejudiciul estetic postoperator a fost minor.
 Post Published: 26 decembrie 2010
Author: dr.Ilie Madalina
Tumorile de cavum
 Faringele este un organ musculofibros, compus din trei portiuni:
rinofaringe, orofaringe si hipofaringe.
 Cavumul sau rinofaringele este prima portiune a faringelui, situata
in partea posterioara a foselor nazale, avand contact lateral cu
orificiile trompei lui Eustchio prin care comunica cu urechea media
de fiecare parte.
 Tumorile pot interesa una, doua sau toate cele trei portiuni ale
faringelui.
 In ceea ce priveste tumorile de cavum, sediul principal al acestor
tumori este reprezentat de peretele postero-superior si cel lateral,
mai ales regiunea peritubara regiuni in care este dispus tesutul
limfoid.
 Aceste tumori au trei caracteristici principale: infiltrarea, invadarea
si gradul de metastazare.
 Simptomatologia depinde de cat de repede este descoperita
tumora, de gradul de extensie si de invadarea structurilor
invecinate. Evolutia clinica este  descrisa in  patru stadii de evolutie.
 1)      Perioada de debut este evidentiata mai mult de simptome de vecinatate de
aceea diagnosticul in aceasta etapa este uneori tardiv. Semne nazofaringiene de
tipul rinita unilaterala cronica seroasa sau muco purulenta cu obstructie
nazala care se poate bilateraliza, impune un examen atent al cavumului. Semne
auriculare de tipul unei otite medii seroase unilaterale, surditate, acufene,
autofonie de partea afectata. Simptomatologia nu se remite dupa tratament
ceea ce declanseaza un semnal de alarma. Simptomele de nevralgie
auriculara persistenta cu cefalee frontala, occipitala sau orbitara. Semnele
ganglionare sunt reprezentate de adenopatie cervicala, dura, indolora, fixata la
tesuturile invecinate. Semnele oculare se refera la paralizia oculomotorului
extern  datorata extinderii tumorii la baza craniului.
 2)      Perioada de stare se caracterizeaza prin accentuarea simptomelor de mai
sus.
 3)      Perioada de extensie, cand tumora se extinde in toate directiile, mai
frecvent spre baza craniului (producand luziuni ale nervilor cranieni) si spre
peretii laterali, spre fosa nazala si etmoid, provocand strabism si exoftalmie.
Poate prinde valul palatin determinad tulburari in fonatie si deglutitie.
 4)      Perioada terminala depinde de tipul histopatologic si de varsta pacientului.
La tineri tumorile sunt mai agresive decat la adulti.
 Metode de evaluare a diagnosticului:
 Rinoscopie anterioara;
 Tuseu cavum;
 Examen minutios al cavumului: endoscopie
nazala sau fibroscopie cavum: permite
vizualizarea directa a cavumului.
 Examen computer tomograf si rezonanta
magnetica: precizeaza sediul si extensia tumorii;
 Biopsia tumorala cu examen anatomopatologic,
sub anestezie locala sau generala.
 Dupa stabilirea corecta a disgnosticului se explica pacientului
posibilitatile terapeutice:
 Dupa stabilirea corecta a disgnosticului se explica
pacientului posibilitatile terapeutice:
 1)      Tratamentul chirurgical se aplica numai in cazul in care
tumora nu  a depasit stadiul operabilitatii atat prin
infiltratie cat si prin adenopatia laterocervicala (daca exista).
 2)      Radioterapia se aplica atat leziunii tumorale cat si a
metastazelor ganglionare .
 3)      Telecobaltoterapia.
 4)      Curieterapia cosnta in introducerea a 3-4 tuburi cu ace
care contin radium in tumora. Se poate aplica in toate formele
histopatologice existente.
 5)      Electrocoagularea sau diatermocoagularea se aplica in
cazul tumorilor mari.