UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR
O PERSPECTIVĂ
TEOLOGICĂ A TIMPULUI SFINŢIT

CATEDRA DE VECHIUL TESTAMENT

Coord. ştiinţific: Pr. Prof. Univ. Dr. IOAN CHIRILĂ

Masterand: Pr. GREABU LUCIAN

Secţia: Sistematică – Biblică
CUPRINS

 CAPITOLUL I
 Teologia sfinţirii timpului
 CAPITOLUL II
 Prezentarea sărbătorii
 CAPITOLUL III
 Sărbătoarea Corturilor în relaţie cu alte
sărbători iudaice
 INTRODUCERE

 crearea lumii în timp şi sfinţirea zilei a şaptea

 “Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a
sfinţit-o pentru că într-însa S-a odihnit de toate
lucrurile Sale…” (Facere 2, 3).

 Propun:
 o analiză a timpului sfinţit din perspectiva
Sărbătorii Corturilor
 o evidenţiere a modului de sfinţire a timpului
 punerea în relaţie a Sărbătorii Corturilor cu
celelalte zile sfinte
CAPITOLUL I

 semnificaţia termenului “sfânt” = “qadoş”

 termenul “sfânt” raportat:
 a) la Dumnezeu: “Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul
Dumnezeul vostru sunt sfânt” (Lev. 19, 2)
 b) la poporul ales: “Îmi veţi fi Mie preoţie
împărătească şi neam sfânt...”(Ieş. 19, 6)
 Starea de sfinţenie a poporului ales se face evidentă
prin:
- alegerea din rândul tuturor neamurilor “cu mână
tare”
- prin Legământ
- prin darea Legii
 c) la persoanele în vederea slujirii lui Iahve
- preoţia generală
- preoţia de obşte
 Preoţii Vechiului Testament aparţin unei instituţii cu
caracter bine definit: acela de a prelucra şi de a păstra
conceptele fundamentale ale religiei mozaice sub toate
aspectele spirituale.
 Cei aleşi în slujba preoţiei au fost introduşi printr-o
sfinţire solemnă dar, mai ales, prin ungerea care aducea
sfinţenia propriu – zisă şi îmbrăcarea veşmintelor sfinte,
care simboliza apartenenţa la Dumnezeu.
 d) la cult
- Cortul Sfânt este centrul imperiului lui Dumnezeu,
unde se împlineşte chemarea lui Israel ca popor ales al
lui Dumnezeu şi locul unde Cel plin de îndurare se
coboară la poporul Său.
Sfinţirea timpului

- în ziua de odihnă evreii trebuiau să se ocupe

cu cele spirituale:
“ Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de
odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale
în ziua Mea sfântă, ci vei socoti ziua de
odihnă ca desfătare şi vrednică de cinstire, ca
sfinţită de Domnul, şi o vei cinsti, fără să mai
umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu
treburile tale şi fără să mai vorbeşti
deşertăciuni, atunci vei afla desfătatea în
Domnul” (Isaia 53, 13-14)
 - “odihna” lui Dumnezeu
- sabatul ca zi de odihnă
- pentru evrei fiecare zi de sărbătoare era socotită
un sabat
.
Întreg timpul este sfinţit: ziua şi noaptea,
începutul şi sfârşitul lucrului, care se cheamă un
nou început, munca şi odihna.
Prin ciclul sărbătorilor anuale există o
“sfinţire a timpului şi a vieţii” (Al. Schmemann)
Astfel, totul este sfinţit şi poartă semnificaţia
sacră: făptura şi timpul, ca şi lucrările noastre şi
odihna, aceasta din urmă ca sărbătoare a creaţiei.
CAPITOLUL II

Prezentarea sărbătorii:
 Există două cicluri de sărbători, temelia acestei
ordini festive constituind-o Sabatul:
- sărbătorile sabatice
- sărbătorile anuale, din care face parte şi
Sărbătoarea Corturilor
 Numele sărbătorii provine de la colibele de ramuri
în care locuiau evreii pe perioada acesteia
 Motivul celebrării: peregrinarea prin pustiu a
evreilor, timp de patruzeci de ani, spre Canaan
 Importanţa sărbătorii este relevată de câteva
elemente importante:
- Mântuitorul Iisus Hristos participă la această
sărbătoare: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine
şi să bea” (Ioan 7, 37)
- libaţiunea apei
- rugăciunile pentru ploaie, aceasta fiind
considerată un dar de la Dumnezeu
- ziua a opta (şmini aţeret), sau a opta zi de adunare
solemnă: “a opta zi să aveţi adunare sfântă ...
aceasta să fie adunare solemnă ...” (Lev. 23, 36).
CAPITOLUL III

 ciclul anual al sărbătorilor iudaice

 fiecare zi de sărbătoare este o zi de petrecere sfântă
împreună cu Iahve
 Sărbătoarea Corturilor, privită din perspectiva timpului sfinţit
al calendarului sărbătorilor iudaice, se încadrează în ciclul
timpurilor sfinţite pentru următoarele motive:
- zilele „a şaptea” şi „a opta” sunt consacrate
- „ziua a opta are o profundă încărcătură simbolică, fiind zi
de „adunare sfântă”
- Psalmul 67 este unul din textele cele mai importante cu
privire la Sărbătoarea Corturilor: „Aceasta este ziua pe care
a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”;
din acest motiv a fost introdus acest text în ritualul slujbei
pascale creştine.
CONCLUZII

 alături de sărbătorile importante din calendarul religios

iudaic, Sărbătoarea Corturilor este una foarte însemnată.
 se remarcă înţelesul de sărbătoare a culesului
 deşi s-ar părea că prăznuirea sărbătorii este un prilej de
întristare, motivul fiind peregrinarea timp de patruzeci de ani
prin pustiu, este o sărbătoare a bucuriei totuşi, evreii nu
comemorau suferinţele întâmpinate în deşert, deoarece toate
aceste amintiri erau copleşite de cea a ieşirii din robia
egipteană
 pe lângă acestea, se remarcă sfinţenia, întrucât sărbătorile,
pe lângă faptul că evocă anumite enenimente importante, au
şi un caracter sacru, fiind considerate, ca şi în religia
creştină, timpuri sfinte
 - noţiunea de “sfinţenie” se raportează la această
sărbătoare, după cum se poate vedea din îndemnul din Tora: “a
opta zi să aveţi adunare sfântă ... aceasta să fie adunare
solemnă...” (Lev. 23, 36)
- la poporul evreu, nu numai Sabatul era socotit ca zi de
odihnă, ci întreg şirul sărbătorilor erau socotite ca zile de sabat,
de odihnă sau zile închinate lui Iahve
- ziua de Sabat este pusă în legătură cu Paştile, iar această
cosacrare o putem observa şi în ceea ce priveşte Sărbătoarea
Corturilor, motiv pentru care Moise porunceşte ca prima şi ultima
zi să fie numită „adunare sfântă”
- remarcăm cosacrarea zilei a opta, ea putând fi
considerată ziua întâi a unei noi săptămâni, ieşirea din timpul
ciclic, şi intrare în timpul zilei a opta, simbol al plinătăţii timpului,
al învierii.