Piata turistica

 Piaţa turistică prezintă o serie de particularităţi importante, rezultate din

particularităţile cererii şi ofertei în acest domeniu:

1. Contactul cu oferta turistică se ia numai la locul consumului. Decizia de

achiziţionare a produsului turistic este luată în raport cu „imaginea” ofertei,
constituite pe baza informaţiilor acumulate şi sintetizate de potenţialul
consumator pe parcursul procesului decizional;

2. Piaţa turistică este supusă la numeroase fluctuaţii datorită faptului că oferta

este rigidă (din cauza inseparabilităţii şi perisabilităţii) în timp ce cererea
este instabilă şi elastică.
Ajustarea ofertei la cerere este foarte dificilă, fiind oricând probabilă
apariţia unor neconcordanţe (ofertă abundentă şi cerere mică, cerere mare
şi ofertă necorespunzătoare etc.);
3. Pentru a avea loc întâlnirea cererii cu oferta este necesară deplasarea
clientului în spaţiu, de multe ori pe distanţe considerabile;

4. Piaţa turistică este o piaţă puternic segmentată, mergându-se chiar până

la individualizare;

5. Piaţa turistică este o piaţă multidimensională: rareori intervine o singură

persoană în procesul de cumpărare a unui produs turistic. În procesul
decizional de cumpărare pe această piaţă întâlnim iniţiatori, decidenţi,
plătitori, utilizatori;

6. Piaţa turistică este una cu risc accentuat. Riscul este perceput atât de
turişti (care achiziţionează un produs fără a avea posibilitatea să-l
testeze mai întâi, consumul urmând să aibă loc la un oarecare timp după
cumpărare) cât şi de ofertanţi: aşteptările clienţilor sunt dificil de
previzionat, iar clienţii nesatisfăcuţi foarte greu pot fi determinaţi să
revină.
 Noţiunea de piaţă turistică este una foarte generală şi destul de vagă; dacă privim cu
atenţie la realitatea din practică, vom constata că avem de-a face cu următoarele
categorii de pieţe:

a. piaţa prestatarilor individuali din turism (hoteluri, restaurante, transportatori,

atracţii etc.). Uneori, la delimitarea pieţei turistice trebuie avut în vedere faptul că o
parte din serviciile acestora nu sunt prestate turiştilor, ci localnicilor;

b. piaţa operatorilor turistici (organizatori de voiaje), formată din totalitatea persoanelor

care achiziţionează voiaje şi sejururi organizate, la preţ forfetar;

c. piaţa unei destinaţii turistice, formată din vizitatorii (sau potenţialii vizitatori) ai
destinaţiei respective;

d. piaţa unei forme sau tip de turism, ca de exemplu piaţa turismului cultural, piaţa
turismului montan, piaţa turismului urban, piaţa turismului rural, piaţa turismului de
litoral etc. Aici sunt incluşi consumatorii care preferă un tip sau altul de turism;

e. piaţa produsului turistic. Un turoperator care oferă produse integrate poate fi interesat
de definirea şi evaluarea pieţei fiecăreia din formulele de voiaj sau sejur aflate în oferta
sa. Această piaţă este dată de numărul potenţialilor cumpărători ai fiecărui voiaj sau
sejur.
 O altă posibilă clasificare, adaptată după Philip Kotler, este aceea care împarte pieţele
turistice în:

 pieţe de nevoi (piaţa turismului rural sau piaţa turismului medical)

 pieţe de produse (piaţa excursiilor la Mănăstirea Voroneţ, sau piaţa Greciei ca

destinaţie turistică, formată din totalitatea turiştilor străini care vizitează Grecia),

 pieţe demografice (piaţa tineretului, piaţa familiilor cu copii)

 pieţe geografice (piaţa germană sau piaţa Iaşului, înţelegându-i aici pe turiştii care
au ca loc de provenienţă Germania, respectiv oraşul Iaşi).
Mănăstirea Râșca - Suceava
Munchen – Hofbräuhaus, 1589
Masivul Ceahlău
Carnavalul Venețian
???
 Orșova:
cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa
 Pe piaţa turistică, la fel ca pe orice altă piaţă, putem vorbi de următoarele stări ale
cererii:

Cererea negativă constă din adversitatea potenţialilor clienţi faţă de o ofertă

turistică sau faţă de o destinaţie.

Se poate manifesta fie la nivelul întregii pieţe (atitudinea negativă

faţă de o eventuală ofertă de turism într-o ţară caracterizată de o gravă
instabilitate politică şi socială, sau faţă de una în care s-au înregistrat frecvent
atentate contra grupurilor de turişti), fie la nivelul unor segmente ale acesteia
(adversitatea unor persoane faţă de sporturile extreme).

În primul caz, firma de turism trebuie să analizeze motivele pentru care piaţa nu
agreează oferta şi să încerce sa schimbe această stare de lucruri, dacă este posibil,
printr-un program de marketing adecvat.

În al doilea caz, firma îşi va îndrepta eforturile de marketing doar către acele
segmente ale pieţei interesate respectiva ofertă (pasionaţii de sporturi extreme).
Cererea absentă sau inexistentă este o indiferenţă faţă de produs,
datorată necunoaşterii produsului, ignorării beneficiilor pe care
acesta le poate aduce.

Un exemplu ar putea fi indiferenţa publicului faţă de un voiaj

cultural propus de un turoperator.

Marketerii trebuie să cunoască motivul exact al absenţei

cererii şi să creeze programe de marketing prin care să le
demonstreze consumatorilor că produsul respectiv le poate
satisface nevoile şi interesele.
 Cererea latentă este o cerere pe care nu o poate satisface complet nici unul
din produsele existente pe piaţă la momentul respectiv.

Pe un anumit segment de piaţă ar putea exista dorinţa de a merge în

vacanţă în Tunisia, fără a exista nici un operator turistic care să ofere
sejururi sau voiaje acolo. Cererea latentă poate fi depistată printr-o
cercetare de marketing, după care poate fi pus în aplicare un program de
creare a unui produs turistic care să vină în întâmpinarea ei.

 Cererea în scădere este o situaţie întâlnită în cazul produselor turistice aflate

la maturitate sau în declin. Multe destinaţii turistice se confruntă cu o reducere
a numărului de vizitatori de la un an la altul. Marketerul trebuie să stabilească
dacă cererea poate fi revigorată, sau dacă este cazul înlocuirii respectivului
produs cu unul nou.
 Cererea completă. Firma este mulţumită de nivelul actual al
vânzărilor şi doreşte să-l păstreze. Într-un asemenea caz, sarcina
marketingului este de a monitoriza în permanenţă gradul de
satisfacţie al clienţilor vizavi de serviciile sale si de a identifica la
timp schimbările în preferinţele şi dorinţele clienţilor, pentru a-şi
adapta rapid oferta la acestea.
 Cererea fluctuantă: foarte des întâlnită în turism. Caracterului
sezonier al cererii turistice este corectat cu ajutorul politicilor de
sincromarketing, prin care se realizează o concordanţă
(aproximativă) între nivelul ofertei şi cel al cererii. Instrumentul
utilizat cel mai adesea în acest scop este preţul.

 Cererea excesivă sau supracererea se depăşesc capacităţile

prestatarului turistic şi din această cauză nu poate fi satisfăcută în
întregime. Multe atracţii turistice se confruntă cu o supracerere în
perioada sezonului. Cererea excesivă este redusă şi descurajată fie
prin diminuarea eforturilor promoţionale, fie prin creşterea preţurilor.
 Dimensiunile pieţei turistice

 Principalele elemente cu ajutorul cărora se măsoară dimensiunea

pieţei turistice sunt:
1. numărul de clienţi
2. capacitatea pieţei
3. potenţialul pieţei.

La calcularea lor trebuie precizată întotdeauna localizarea

geografică a pieţei (de exemplu piaţa României sau piaţa
Bucureştiului), precum şi perioada de timp avută în vedere (de
regulă un an).
 În ceea ce priveşte numărul de clienţi, există următoarele
componente ale pieţei:

 piaţa totală, reprezentată de populaţia totală a regiunii geografice

respective. În această populaţie există totuşi un număr de persoane
care este de presupus că nu vor fi niciodată clienţii unei firme de
turism, din diverse motive (nu se pot deplasa, duc o viaţă la limita
subzistenţei sau sub această limită).
Acest grup de persoane formează nonconsumatorii absoluţi. Ei ar trebui excluşi
din calcule atunci când se evaluează dimensiunile pieţei.

 piaţa turistică teoretică se obţine după ce înlăturam

nonconsumatorii absoluţi din populaţia totală. Şi în această piaţă
exista o categorie de nonconsumatori, numiţi de data aceasta
nonconsumatori relativi. Este vorba de persoane care, dintr-un
motiv sau altul, nu fac turism sau îl fac foarte rar (nu le place să
călătorească, nu au venituri suficiente, sunt prea ocupaţi etc.);
 piaţa turistică reală sau efectivă, reprezentată de persoanele
care au fost efectiv clienţii unei firme de turism în perioada luată
în considerare. Mărimea acestei pieţe se obţine înlăturând
nonconsumatorii relativi din piaţa teoretică.

 piaţa produsului sau a destinaţiei turistice este întotdeauna o

parte a pieţei turistice reale (de exemplu, piaţa staţiunii Neptun
sau piaţa sejururilor la munte).
 Capacitatea pieţei exprimă mărimea acesteia prin intermediul
numărului total de produse sau prestaţii care se pot vinde, în
unităţi fizice.
 În cazul pieţei turistice, capacitatea s-ar putea exprima în:
– număr de înnoptări la hotel,
– număr de mese la restaurant,
– număr de vizite la muzeu,
– număr de sejururi sau voiaje achiziţionate,
– etc.

Capacitatea pieţei se calculează cu formula:

Cp = Nc ∙ f ∙ q
 
Nc - numărul de consumatori (clienţi),
f - frecvenţa cumpărării,
q - cantitatea achiziţionată la o cumpărare (denumită şi cumpărătură
specifică).

Mărimea ultimelor două variabile diferă de la client la client, deci în calcul

se consideră valori medii, determinate de regulă prin studii de piaţă.
 Potenţialul pieţei redă dimensiunea acesteia în unităţi valorice şi
se calculează utilizând formula:
 
P = Cp ∙ p

Cp - capacitatea pieţei,
p - preţul mediu al unei unităţi de produs sau prestaţie (preţul unei
nopţi la hotel, al unei mese la restaurant, al unui bilet la muzeu, al
unui voiaj etc.).

Potenţialul pieţei trebuie folosit cu multă atenţie dacă avem de-a

face cu o economie inflaţionistă; în caz contrar, poate conduce la
concluzii eronate.