NEVOIA DE A RESPIRA

ŞI A AVEA O BUNĂ
CIRCULAŢIE
 NEVOIA DE A RESPIRA

 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator

 Manifestări de independenţă:
- tipul de respiraţie
- amplitudinea mişcărilor respiratorii
- simetria mişcărilor respiratorii
- ritmul respiraţiei
- frecvenţa respiraţiilor

 Probleme de dependenţă şi intervenţii de bază de nursing general

 Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator

 Respiraţia: funcţia organismului prin care se primeşte oxigenul atmosferic şi se elimină

bioxidul de carbon din organism.

 Aparatul respirator: totalitatea organelor care servesc la efecuarea respiraţiei pulmonare –

căile respiratorii şi plămânii, înveliţi în pleură.

 Etapele respiraţiei:
- etapa pulmonară (ventilaţia)
- etapa sanguină (schimb gazos la nivelul membranei alveolo-capilare)
- etapa circulatorie (transport prin vasele sanguine)
- etapa respiraţiei celulare
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
 Sinusurile paranazale: anexate cavităţii
nazale

 Cavitatea nazală adăposteşte receptorii

olfactivi

 Cavitatea nazală şi sinusurile paranazale

sunt rezonatori pentru sunetele emise de
laringe

 Laringele este şi organul fonator în care se

produc sunetele primare
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Noţiuni de anatomie şi fiziologie
a aparatului respirator
Membrana alveolo-capilară
Membrana alveolo-capilară
 Manifestări de independenţă: respiraţia

Caracteristici:

 Tipul de respiraţie: costal superior, costal inferior, abdominal

 Amplitudinea mişcărilor respiratorii: în medie 7 cm

 Simetria mişcărilor respiratorii

 Ritmul respiraţiei

 Frecvenţa respiraţiei: la adult 16-18/minut, I:E = 1:3

 Tipul de respiraţie

Respiraţia de tip costal superior

 realizată prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice, datorită creşterii diametrului antero-
posterior în timpul inspirului
 la femeie

Respiraţia de tip costal inferior

 realizată prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice
 la bărbat

Respiraţia de tip abdominal

 realizată prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice
 se întâlneşte la copil şi în timpul somnului, indiferent de sex şi de vârstă
 Manifestări de independenţă ale respiraţiei

Amplitudinea mişcărilor respiratorii

 este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare respiraţie
 se apreciază prin examenul clinic al pacientului: inspecţia şi palparea toracelui
 normal amplitudinea medie este de 7 cm

Simetria mişcărilor respiratorii

 ambele torace au aceeaşi mişcare de coborâre şi ridicare în timpul respiraţiei

Ritmul respiraţiei
 normal respiraţia este ritmică
 Frecvenţa respiraţiei

 În condiţii normale respiraţia se efectuează sincron la nivelul celor două hemitorace

 Frecvenţa medie la adult: 16 – 18 respiraţii/minut
 Raportul între durata inspirului şi cea a expirului este de 1:3

Este influenţată de vârstă şi sex:

 Nou născut: 30-50 respiraţii/min.
 La 2 ani: 25-35 respiraţii/min.
 La 12 ani: 15-25 respiraţii/min.
 Adult: 16-18 respiraţii/min.
 Vârstnic: 15-25 respiraţii/min.
 La femei: valori la limita maximă a normalului
 La bărbaţi: valori la limita minimă a normalului
 În timpul somnului frecvenţa respiraţiilor este mai redusă
 Probleme de dependenţă ale nevoii de a respira

 Dispneea: o tulburare a respiraţiei, caracterizată prin modificarea ritmului şi

intensităţii mişcărilor respiratorii.
- este o reacţie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen şi acumularea de
bioxid de carbon.
- subiectiv: senzaţie de sufocare, lipsă de aer, sete de aer.
1. Modificări ale frecvenţei respiraţiilor:
- polipneea (hiperpneea), tahipneea, bradipneea, apneea.
2. Modificarea amplitudinii mişcărilor respiratorii:
- în sensul creşterii sau scăderii acesteia.
3. Modificări ale ritmului respiraţiilor:
- respiraţia neregulată: dispneea de tip Cheyne-Stokes, tip Kussmaul, tip Biot.
- dispneea inspiratorie, expiratorie, mixtă.
 Modificări ale frecvenţei respiraţiilor

Polipneea (hiperpneea):
 reprezintă accelerarea ritmului respirator
 are durată scurtă şi nu se însoţeşte de alte simptome
 apare în anumite circumstanţe: efort fizic, emoţii, în absenţa unei afecţiuni respiratorii
Tahipneea:
 respiraţie rapidă şi superficială
 reprezintă o polipnee apărută în contextul unei boli respiratorii, care evoluează cu insuficienţă
respiratorie compensată şi pe care o exteriorizează
 însoţeşte întotdeauna o alterare a hematozei
 dg. medicale asociate: pneumonie, paralizia diafragmului
Bradipneea:
 scăderea frecvenţei respiraţiilor
 dg. medicale asociate: obstrucţie de căi respiratorii superioare, astm bronşic, emfizem
pulmonar
Apneea:
 oprirea temporară a respiraţiei
 Modificări ale amplitudinii mişcărilor respiratorii

 În sensul creşterii sau scăderii

 Poate fi unilaterală sau bilaterală

Dg.medicale asociate:
 bronşite
 atelectazie
 pneumonie
 tumori
 pleurezie
 pneumotorax
 afecţiuni ale peretelui toracic ce determină o imobilizare antalgică (ex. fracturi costale)
 Modificări ale ritmului respiraţiilor

Respiraţia neregulată:
 este de regulă expresia iritaţiei centrului respirator

 tipuri de respiraţie neregulată:

1. Dispneea de tip Cheyne Stokes:
 alternanţe de polipnee neregulată ca amplitudine cu apnee cu durată de 10-30 de secunde
 dg.medicale asociate: HIC, tumori cerebrale, hemoragii cerebrale

2. Dispneea de tip Kussmaul:

 respiraţie în 4 timpi, profundă,zgomotoasă; inspirul şi expirul au aceeaşi durată şi sunt
separate prin pauze egale
 dg.medicale asociate: acidoză diabetică, uremie

3. Dispneea de tip Biot:

 mişcări respiratorii întrerupte de apnee cu durată de 5-30 de secunde
 dg.medicale asociate: meningite, stări de agonie
 Modificări ale ritmului respiraţiilor

 După cauza şi mecanismul de producere dispneea poate fi:

1. Dispnee inspiratorie:
 tulburările respiratorii apar în inspir
 intră în acţiune muşchii inspiratori accesori: SCM, trapezii, pectoralii şi marii dinţaţi
 se însoţeşte de tiraj: depresiunea toracică inspiratorie, pronunţată şi de durată a spaţiilor
intercostale inferioare, suprasternale, supraclaviculare, a regiunii epigastrice
 apare în prezenţa unui obstacol care împiedică pătrunderea aerului în alveole
 dg.medicale asociate: stenoze laringiene, traheale, tumori bronşice sau mediastinale
2. Dispnee expiratorie:
 bronhoconstricţia dată de spasm, secreţii sau pierderea elasticităţii pulmonare determină
tulburarea respiraţiei în expir
 se însoţeşte de wheesing (zgomot expirator cu caracter şuierător)
 dg.medicale asociate: astm bronşic, emfizem pulmonar, bronşiolită
3. Dispnee mixtă:
 modificări ale respiraţiei în ambele faze ale ei
 dg.medicale asociate: pneumonie acută, bronhopneumonie, tbc miliară
 Intervenţii de bază de nursing general

 Analiza atentă a caracteristicilor dispneei

 Analiza atentă a semnelor şi simptomelor care însoţesc dispneea: tiraj,
cornaj, wheesing, anxietate, intoleranţă la efort, ortopnee, etc.
 Eliberarea şi menţinerea liberă a căilor aeriene
 Oxigenoterapie
 Asigurarea poziţiei care să faciliteze ventilaţia pulmonară: poziţia şezând
sau semişezând
 Combaterea anxietăţii (liniştirea pacientului)
 Anunţarea de urgenţă a medicului
 Durerea toracică
 Simptom: dominant, de însoţire, izolat

 Prezentă în afecţiuni ale:

- peretelui toracic,
- organelor intratoracice
- organelor intraabdominale

 Caracteristicile durerii toracice:

- debut,
- localizare,
- iradiere,
- caracter,
- intensitate,
- circumstanţe de apariţie,
- factori care o ameliorează sau o agravează,
- simptome de însoţire.
 Junghiul toracic

 Durerea toracică din afecţiunile respiratorii

 Se datorează iritării de către procesele inflamatorii a terminaţiilor nervoase de la nivelul
pleurei parietale
 Caracteristici:
- debut brutal, durere intensă, localizare submamelonară sau posterioară, exagerat de
mişcările respiratorii şi tuse
 Prezintă variaţii importante ale localizării, caracterului şi intensităţii în timpul evoluţiei
afecţiunilor respiratorii:
 Durerea pleurală:
- vie, cu debut acut, superficială, persistentă, accentuată de mişcările respiratorii, tuse,
determină adoptarea unei poziţii antalgice (imobilizarea hemitoracelui afectat)
 În pneumonia francă lobară junghiul este:
- violent, asociat cu stare generală alterată
- intensitatea junghiului se reduce după 24-48 de ore
- persistenţa sa sugerează apariţia unei complicaţii (supuraţia focarului pneumonic)
 Diagnostice medicale asociate durerii toracice

 Pleurită
 Pneumonie francă lobară
 Abces pulmonar
 Pneumotorax
 Infarct miocardic acut
 Angină pectorală
 Pericardită
 Esofagită
 Tumori mediastinale
 Ulcer gastric şi duodenal
 Hernia diafragmatică
 Colecistopatii
 Pancreatită
 Spondilartroze, nevralgie intercostală, Zona Zoster intercostală
 Fracturi costale, etc.
 Durere toracică: intervenţii de nursing general

 Analiza atentă a caracteristicilor durerii toracice

 Asigurarea unei poziţii corespunzătoare

 Oxigenoterapie

 Evaluează funcţiile vitale:

- starea de conştienţă a bolnavului, respiraţie, circulaţie

 Anunţă imediat medicul

 Tusea
 Este un act reflex sau voluntar care are ca rezultat expulzarea secreţiilor patologice (sânge,
mucus, puroi) sau a corpilor străini din căile respiratorii şi permeabilizarea acestora.
 Declanşată de factorii iritanţi care vin în contact cu mucoasa respiratorie
 Este controlată de centrul respirator
 Are rol de curăţare a mucoasei respiratorii

 Tusea productivă (umedă):

- însoţită de expectoraţie
- survine de obicei dimineaţa, la schimbarea poziţiei bolnavului
- în bronşite cronice, bronşiectazii, abces pulmonar, etc.
 Tusea neproductivă (uscată):
- laringită, obtrucţie de căi respiratorii superioare cu corp străin, tuse convulsivă.
- perturbă somnul bolnavului, epuizându-l

 Rol în contaminarea interumană!

 Tusea: intervenţii de nursing general
 Încurajarea bolnavului să tuşească şi să colecteze sputa în scuipătoare (dezinfectate în
prealabil).
 Asigurarea condiţiilor de colectare a sputei
 Consemnarea în FO a caracteristicilor sputei şi informarea medicului despre acestea
 Recoltarea probelor din spută pentru determinările de laborator
 În caz de tuse productivă: educă pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă, să
nu tuşească în jur, să nu arunce corpi străini în scuipătoare.
 Goleşte şi curăţă scuipătoarele, le mânuieşte cu mare atenţie, se spală pe mâini şi se
dezinfectează
 Efectuează intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor bronşice
 Efectuează exerciţii respiratorii
 În cazul tusei neproductive: educă pacientul pentru evitarea fumatului, evitarea inspirării
aerului prea cald şi uscat sau prea rece, evitarea respiraţiei orale
 Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor bronşice

 hidratarea adecvată a bolnavului: 2000 ml lichide/zi

 umidificarea aerului inspirat: adăugarea vaporilor de apă în aerul inspirat
 nebulizarea: adăugarea de umiditate sau medicamente în aerul inspirat
 tapotamentul:
- lovirea peretelui toracic, cu mâna, ritmic, pe toată suprafaţa, timp de 1-2 minute,
pacientul respirând lent şi adânc
- contraindicat în: osteoporoză, fracturi costale, sindrom hemoragipar
 vibraţia:
- aplicarea unei presiuni uşoare şi oscilatorii, cu mâna, pe peretele toracic, în timp ce
pacientul inspiră adânc pe gură şi expiră lent pe nas; apoi pacientul este încurajat să tuşească şi
să expectoreze
- contraindicată la sugari şi copiii mici
 drenajul postural:
- schimbarea poziţiei pacientului la fiecare 20-30 de minute, la sfârşitul fiecărei poziţii
pacientul respirând profund
- contraindicată la pacienţii cu leziuni de coloană vertebrală, în HIC
 Exerciţiile respiratorii
 Sunt intervenţiile nursing efectuate cu scopul menţinerii sau favorizării expansiunii pulmonare

1. Respiraţia profundă:
 Indicată la bolnavii anxioşi
 Bolnavului aflat în poziţie şezând i se solicită să efectueze un expir prelungit, cu buzele
strânse, după fiecare inspir profund

2. Respiraţia diafragmatică:
 Pacientul este aşezat în poziţie semişezând, cu genunchii flectaţi şi cu mâinile plasate sub
rebordul costal, faţa palmară fiind în contact cu abdomenul
 Pacientul inspiră adânc pe nas, cu gura închisă, relaxat, atent să sesizeze ridicarea
abdomenului
 În timpul expiraţiei pacientul contractă muşchii abdominali, având buzele strânse şi fiind
concentrat să sesizeze coborârea abdomenului
 Durata exerciţiului este de 5 minute şi creşte progresiv la 10 minute
 Se repetă de 3-4 ori pe zi, în poziţie şezând, ortostatică sau în timpul mersului
 Expectoraţia. Sputa

Sputa este formată din:

 secreţia diferitelor glande ale epiteliului respirator,
 exsudaţia şi transsudaţia patologică a mucoasei bronho-pulmonare,
 epitelii descuamate
 substanţe străine inhalate
 la acestea se adaugă: secreţii provenite din fosele nazale, faringe şi saliva din cavitatea bucală.

Nursa trebuie să monitorizeze:

 cantitatea,
 culoarea,
 mirosul,
 aspectul sputei,
 prezenţa sângelui
 Sputa

Cantitatea sputei:
 variază în funcţie de mai mulţi factori:
- tipul de afecţiune,
- evoluţia bolii,
- eficienţa tratamentului
 este mai abundentă: - dimineaţa, datorită schimbării poziţiei pacientului
- în bronşiectazii
- în caverne tbc

Culoarea sputei - variază în funcţie de constituenţii ei:

 Sputa seroasă: alb-rozacee
 Sputa mucoasă: alburie
 Sputa purulentă: galben-verzuie
 Sputa din pneumonie: ruginie, etc.
 Sputa

Mirosul sputei:
 De obicei nu are miros
 Poate prezenta un miros fetid în situaţii patologice:
- bronşiectazii infectate,
- abces pulmonar,
- gangrenă pulmonară, etc.
- aspectul sputei:
- spută perlată: în astmul bronşic
- spută numulară: în cavernele pulmonare
- spută seroasă alb-rozată, aerată: în EPA
- spută mucoasă: în astmul bronşic
- spută muco-purulentă: în bronşita cronică
- spută purulentă: în abcesul pulmonar
- spută fibrinoasă: în pneumoniastreptococică
 Hemoptizia

 Eliminarea printr-o expectoraţie a unei cantităţi de sânge roşu, aerat şi foarte puţin
coagulabil, provenind din căile aeriene
 Simptome premonitorii:
- cefalee,
- ameţeală,
- senzaţie de căldură,
- senzaţie de iritaţie în regiunea laringiană,
- durere toracică
 Simptome asociate:
- paloarea feţei,
- anxietate,
- transpiraţii reci,
- dispnee,
- uneori chiar lipotimie
 Hemoptizia
Diagnostice medicale asociate:

 Tuberculoză pulmonară

 Cancer bronho-pulmonar

 Abces pulmonar

 Traumatisme toracice
 Hemoptizia
Intervenţii de nursing general:

 Este o urgenţă!
 Anunţă medicul imediat
 Repaus absolut în poziţie semişezândă sau şezândă
 Repaus vocal
 Evitarea tusei, inspiraţii şi expiraţii lente
 Igiena cavităţii bucale
 Administrarea medicaţiei, la recomandarea medicului
 Monitorizarea funcţiilor vitale: conştienţă, respiraţie, circulaţie
 Acces i.v.cât mai rapid
 Recoltarea de probe de sânge: grup sanguin, Rh, hemoleucogramă, Ht.
 Administrarea de soluţii perfuzabile, la indicaţia medicului
 Igiena se va asigura cu minimum de mobilizare
 Comunică permanent cu membrii echipei medicale, bolnavul, familia acestuia.
 Cianoza

 Culoarea albastru-violacee a tegumentelor şi mucoaselor, mai accentuată la buze,

faţă şi extremităţi

 Semn de hipoxie (insuficienta oxigenare a ţesuturilor)!

 În boli pulmonare cu reducerea importantă

- a ventilaţiei,
- a schimbului de gaze la nivel alveolo-capilar

 În boli cardiace:
- malformaţiile cordului – amestecul sângelui arterio-venos,
- cu stază venoasă sistemică (se pierde excesiv oxigen în periferie)
Tetralogia Fallot
Bronşiolita
 Cianoza

Diagnostice medicale asociate:

 Bronhopneumopatie cronică

 Edem pulmonar acut

 Cardiopatii congenitale cu şunt dreapta-stânga:

- Tetralogia Fallot,
- transpoziţia de vase mari

 Insuficienţă cardiacă
 Cianoza

Intervenţii de nursing general:

 Identificarea cauzei cianozei: important!

 Stabilirea priorităţilor în funcţie de cauză
 Oxigenoterapie
 Permeabilizarea căilor respiratorii
 Monitorizarea permanentă a funcţiilor vitale
 Administrarea medicaţiei, la recomandarea medicului
 Reevaluarea frecventă a pacientului
 Comunicarea cu membrii echipei medicale, cu pacientul, cu aparţinătorii acestuia
 Obstrucţia căilor respiratorii
 Omoară cel mai rapid pacientul !:
- provoacă şi potenţează tulburări majore circulatorii, metabolice sau ale conştienţei.

 Cauzele obtrucţiei:
- abolirea stării de conştienţă,
- traumatismul facial,
- corpii străini,
- secreţiile,
- sângele,
- produşii de vărsătură,
- procesele inflamatorii ale căilor aeriene,
- emfizemul subcutanat compresiv al gâtului,
- hematomul sufocant al gâtului.
Obstrucţia căilor respiratorii
 Obstrucţia căilor respiratorii

Obstrucţia incompletă a căilor respiratorii:

 cianoză,
 transpiraţii,
 anxietate,
 agitaţie,
 creşterea travaliului respirator,
 inspir prelungit,
 tiraj, cornaj,
 tahipnee,
 ortopnee,
 tuse seacă,
 alterarea stării de conştienţă

 Orice respiraţie zgomotoasă este semn de obstrucţie incompletă şi necesită evaluarea

respiraţie cât mai rapid!!!
 Obstrucţia căilor respiratorii

Obstrucţia completă a căii aeriene:

 Apnee
 Cianoză
 Transpiraţii
 Abolirea stării de conştienţă
 Tahicardie urmată de bradicardie
 Tulburări de ritm cardiac
 Stop cardio-respirator – dacă nu se intervine în timp util
 Obstrucţia căilor respiratorii

Diagnostice medicale asociate:

 Comă
 Epistaxis
 Epiglotită
 Edem glotic
 Laringită
 Tumori laringiene
 Arsuri ale căilor aeriene
 Traumatism facial
 Traumatism cervical
 Traumatism cranio-cerebral
 Obstrucţia căilor respiratorii

Intervenţii de nursing general:

 Eliberarea căilor aeriene

 Menţinerea deschisă a căilor aeriene

 Evaluarea respiraţiei şi circulaţie

 Monitorizarea funcţiilor vitale

 Obstrucţia căilor respiratorii

Eliberarea şi menţinerea deschisă a căilor aeriene:

 Tripla manevră de deschidere a căilor aeriene (Saffar)

 Adjuvanţii căilor aeriene:
- calea orofaringiană,
- calea nazofaringiană
 Mijloace avansate:
- masca laringiană,
- combitubul
 Intubaţia traheală
 Calea aeriană chirurgicală:
- cricotiroidotomia pe ac şi chirurgicală,
- traheostomia
Eliberarea căilor respiratorii
Eliberarea căilor respiratorii
Calea orofaringiană
Calea orofaringiană
Calea nazofaringiană
 Pensa pentru corpi străini.
Canula de aspiraţie Yankauer
Masca laringiană. Combitubul
I-Gel
Combitubul
Laringoscop. Sonde de intubaţie traheală
Laringoscop. Lame drepte
Intubaţia traheală
Laringoscopi directă
Imagine laringoscopie directă
Traheotomie