Sunteți pe pagina 1din 21

Facultatea de Stomatologie Catedra de Propedeutică şi

U.M.F. “Carol Davila”,Bucureşti Materiale Dentare

CURS 1

Prof. Dr. Ion Pătraşcu


MATERIALE/BIOMATERIALE

Biomaterial = totalitatea materialelor ce vin în relaţie


directă cu ţesuturile parodontale- formează cu acestea
legături stabile, restaurând funcţionalitatea .
Ex: masele ceramice, implanturile, lineri ->
trat.plăgii dent.
Materiale dentare = totalitatea materialelor utilizate în
etapele de laborator pentru obţinerea protezelor
dentare.
Ex: gipsuri, ceruri, mase de ambalat, paste pt.
Lustruit.
CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
După relaţia de contact - ţ.parodontale:
Materiale provizorii- contact cu ţesut. parod. pe
o perioadă de timp mai mică sau mai mare;
• Temporare;24-48h (CAVITEC, CAVIDUR),
• Pe termen> lung;7-10zile (Walchoff),
• Fixare provizorie; ZOE,TEMPBOND
Materiale definitive- contact perm. cu ţ. parod.
(cimenturile);FOZ,PCZ,CIS,CD
Materiale speciale- utilizare instantanee,
pasageră (mat. de amprentă);
CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
După originea materialului:
Minerală- amalgamele, gipsul dentar,CS
Organică- răşinile polimerice (acrilice,
diacrilice),
Organo- anorganică
ZOE- armate
RDC
CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
Destinaţia materialului:
Materiale pentru restaurări coronare,
Materiale pentru amprente,
Materiale pentru confecţionat baza
protezelor,
Materiale pentru finisarea protezelor
Materiale pentru fixarea protezelor
CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
Domeniul de aplicare:
În cabinet:
Mat. pt. protetică, odontologie,
parodontologie, chirurgie OMF
CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
Domeniul de aplicare:
În laborator:
Mat. pt. modele, machete, tipare, baza
protezei, prelucrare şi lustruire.
Domeniul de utilizare:

 Sunt introduse în cavitatea bucală


 În cavitatea bucală orice mat.
declanşează o reacţie de respingere
 Biologic- nu există un mat. dentar inert şi
perfect stabil d.p.d.v. fizico-chimic.
 Sunt supuse unui proces continuu de
degradare datorită:
 Presiunilor mecanice,
 Atacurilor fizico-chimice.
Domeniul de utilizare:
 La nivelul zonei de interfaţa acţionează produşii
toxici microbieni -> fen. de separaţie
marginală,
 Solicitările la care sunt supuse, mecanice
(intermitente, valori mari= presiunile ocluzale) şi
microbiene conduc la fenomenul de
îmbătrânire => tulburări fizionomice şi
fenomene toxice
 CONCLUZIE: în mediul oral un material trebuie
să fie neiritant, nealergic, necancerigen.
EVALUAREA MATERIALELOR
DENTARE
TESTE BIOLOGICE:
I. De laborator: teste specifice, în vitro (pe
culturi) şi în vivo (pe animale de
laborator),
II. De laborator: pe animale mari
(antropoide), simulând condiţii clinice,
III. Clinic: pe voluntari.
!!!EVALUAREA unui material se face riguros,
sistematic, nu se sare de la o etapa la alta
dacă testul anterior este pozitiv.
TESTELE DE TOXICITATE ŞI
ELIMINARE

I. ETAPA DE LABORATOR:
a) Test de evaluare a toxicităţii acute
sistemice (TAS),
b) Test de evaluare a potenţialului citotoxic,
c) Test de evaluare a potenţialului iritaţional,
d) Test de evaluare a potenţialului alergic,
e) Test de evaluare a potenţialului
carcinogenetic.
I. ETAPA DE LABORATOR:
a) Test de evaluare a toxicităţii acute sistemice
(TAS),
• Administrarea (per os, 2 săptămâni) unei
suspensii obţinute din material, unui grup
de animale de laborator.
• După acest interval pot fi observate efecte
toxice, eventual letale.
• Supravieţuire >50% => test negativ
• Dc. efectul suspensiei este intens letal-<
modificarea compoziţiei.
I. ETAPA DE LABORATOR:
b) Test de evaluare a potenţialului citotoxic şi iritaţional.
• In vitro: culturi fibroblaşti, limfocite umane pe
geloză în cutii Petri -> incubator 48-72 h la t° const.
• După dezvoltarea culturilor se aplică un strat de
agar acoperit cu proba de testat -> incubare şi
evaluare la 24, 48, 72 h. Apariţia unui halou în
cultură-> efect citotoxic şi iritaţional. Dc.
structura omogenă-> nu are efecte toxice şi
iritaţionale.
• In vivo: injectare intradermică, s.c. sau i.m. pe
animale de laborator. După 6 săpt. se sacrifică o
parte din animale-> ex. microscopic şi macroscopic
a zonei puncţionate şi cea de vecinătate.
I. ETAPA DE LABORATOR:

c) Test de evaluare a potenţialului alergic:


• Se realizează în laborator.
• Suspensia se aplică subcutan sau pe
tegument.
• Se observă eritemul şi edemul. Dacă
apar-> recomandări pt. fabricant.
I. ETAPA DE LABORATOR:
d) Test de evaluare a potenţialului carcinogenetic:
• In vivo: eşantioane introduse subcutan timp de
6 luni, 1 an, 2 ani. Animalele sunt sacrificate, se
prepară frotiuri şi se analizează.
• In vitro: test AMES- suspensie aplicată pe o
cultură de celule la care se mai adaugă
salmonele,un fragment de ficat şi histidină
inactivă. Incubare 24-48 h, adăugare strat de
agar şi proba de evaluat. După 72 h se poate
evaluat efectul carcinogenetic (stimularea
dezvoltării salmonelelor şi celulelor).
II. ETAPA DE LABORATOR
(~CLINICĂ)
• Aplicarea material. pe animale mari de
laborator (maimuţe), se practică cavităţi în
care se aplică materialul dentar de testat
(ciment, lineri, etc). Se extrag dinţii-> frotiuri->
constatarea efect pulpotoxic sau reparator
• Scara standard a biocompatibilităţii:
• Superioară: cele mai biocompatibile (ZOE+
preparate),
• Inferioară: cimenturile silicat
III. ETAPA CLINICĂ
• Testare pe cazuri clinice reale
(voluntari),
• Se evaluează:
• Toleranţa,

• Testele de vitalitate,

• Fenomenele subiective (gust,

miros, culoare)
• Se fac observaţii pt. fiecare mat. ->
fabricant
III. ETAPA CLINICĂ
•CARACTERISTICILESTANDARD ALE
UNUI MATERIAL/BIOMATERIAL ;
• Să fie neagresiv pt. organul pulpar,
• Să nu conţină substanţe difuzabile în
circulaţia generală,
• Să nu conţină substanţe ce pot
declanşa reacţii alergice,
• Să nu conţină substanţe cu efect
carcinogenetic.