Tema 10.

Protecția consumatorului, controlul și calitatea produselor agroalimentare

  Obiective

10.1.Aspecte generale privind protecția

consumatorului
10.2. Calitatea și siguranța produselor
alimentare
10.3. Securitatea și siguranța alimentară –
preocupări actuale pentru asigurarea
protecției consumatorilor
 10.1.Aspecte generale privind protecția
consumatorului
 În cadrul politicilor de protecție socială promovate de fiecare stat, politica
privind consumatorul trebuie considerată ca fiind o componență de sine
stătătoare, cu obiective, priorități și instrumente proprii, bine integrată
celorlalte politici ale statului.
 Consumatorul, ca suveran al pieței și purtător al cererii de mărfuri, are
un rol definitoriu în crearea mecanismelor de piață, constituind elementul
de referință al tuturor acțiunilor întreprinse de către producători și
comercianți.
 Ca latura importantă a politicii sociale care trebuie promovată de o
societate democratică și totodată ca o componență de bază a programelor
de protecție socială, protecția consumatorului reprezintă «un ansamblu
de dispoziții privind inițiativa publică sau privată, destinat a asigura și a
ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor».
 Fiecare consumator are drept:
 Dreptul fiecărui cumpărător la o alegere liberă – pentru a avea posibilitatea să-și
exercită acest drept, consumatorului trebuie să i se asigure cadrul necesar
cunoașterii tuturor parametrilor necesari unei evaluări corecte a produselor, astfel
încât decizia de cumpărare să fie în deplină concordanță cu nevoile sale ;
 Dreptul de a fi informat – informația deține un rol cheie în realizarea tuturor
celorlalte drepturi. Oferirea unei informații cât mai bogate, bine structurată și
prezentată va da posibilitatea consumatorului să-și exercite cu deplină
responsabilitate dreptul de liberă alegere precum și să-și revendice anumite drepturi
în situațiile în care beneficiază de protecție socială;
 Dreptul la petiție și înțelegere – în acest sens, se are în vedere asigurarea
posibilității tuturor consumatorilor de a-și exprima nemulțumirile referitoare la
dificultățile cu care se confruntă în ceea ce privește obținerea bunurilor, a calității
precum și a condițiilor de cumpărare a acestora;
 Dreptul la protecție – acesta este considerat un drept fundamental care constă în a
garanta consumatorului că un anumit produs nu este nociv și că utilizarea sa
normală nu comportă nici un risc.
Unul dintre obiectivele a siguranței alimentelor este ca pe piață să ajungă
doar produse sigure pentru consumatori, care nu le pună în pericol sănătatea sau
integritatea corporală.
 10.2. Calitatea și siguranța produselor alimentare

 Noua Viziune Europeană pentru Calitate cultivă conceptul "MADE in

EUROPE" care devine sinonim cu: standarde înalte, design excelent, etică în
management, colaborare şi parteneriate de calitate între sectoarele publice şi
private. Acest concept va fi emblema modernă a produselor şi serviciilor oferite
de europeni întregului comerţ internaţional, o filozofie a calităţii şi respectului
faţă de consumator şi faţă de protecţia consumatorului, prin produsul şi
serviciul european oferit spre consum.
 În acest cadru general referitor la abordarea calităţii, produsele
alimentare ocupă un loc deosebit de important în politica UE; exigenţele
calitative impuse acestor produse sunt datorate pe de o parte perspectivelor
creşterii numerice a consumatorilor odată cu acceptarea de noi membri (şi
implicit creşterea substanţială a comerţului cu produse alimentare) iar pe de altă
parte numeroaselor şi costisitoarelor crize din domeniul agroalimentar cu care
s-a confruntat (criza ESB-encefalopatiei spongiforme bovine, a nitrofuranilor, a
hormonilor, a micotoxinelor etc.) şi care au periclitat încrederea în calitatea şi
siguranţa alimentelor din UE.
 În acest context, Uniunea Europeană recomandă
monitorizarea produselor alimentare începînd cu etapa
obţinerii materiilor prime şi pînă la consumatorul final.
 Această strategie are ca obiectiv protecţia şi recîştigarea
încrederii consumatorilor din statele membre prin
adoptarea unor acţiuni legislative concrete, bazate în
primul rînd, pe principiul precauţiei.
 Pentru a organiza un sistem al controlului calității atât de
cuprinzător, care să includă fiecare punct critic, de pe
câmp până la produs final, este nevoie de un foarte bun
management al informațiilor care conducă la o
trasabilitate completă.
 Produsele acceptate pe piaţă circulă liber, fără a mai fi supuse
verificărilor multiple şi costisitoare ca timp şi bani.
 Pentru atingerea acestui deziderat însă, trebuie realizată şi
dovedită conformitatea cu standarde armonizate la nivel
european care conferă prezumţia de seriozitate în ceea ce priveşte
realizarea calităţii şi mai ales menţinerea constanţei acesteia.
 Obiectivul urmărit prin iniţierea unei strategii naţionale de
implementare a sistemelor calităţii în domeniul producţiei
alimentare este satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi implicit
creşterea profitabilităţii firmelor.
 10.3. Securitatea și siguranța alimentară – preocupări actuale
pentru asigurarea protecției consumatorilor

 Problema securității și siguranței alimentare este o problemă majoră a

lumii contemporane, existând preocupări la diferite niveluri – național,
regional și internațional. Siguranța alimentară a devinit o componentă
a calității mărfurilor alimentare cu mult înainte de a fi formulată
coceptual.
 Ea a apărut din necesitatea firească de a-i proteja pe consumatori.
Concomitent cu evoluția conceptului de calitate a produselor
alimentare, în relație cu asigurarea stării de sănătate a populației,
noțiunea de siguranță alimentară a căpătat noi sensuri. Pornind de la
definițiile generale, securitatea produselor este definită ca fiind –
starea în care riscul unor daune corporale sau materiale este limitată la
un nivel acceptabil. Aceasta înseamnă că pentru a putea fi introduse pe
piață, produsele trebuie să fie sigure.
 În cazul restriciv al produselor alimentare, riscul alimentelor este
legat în primul rând de gradul de salubritate al produselor, respectiv
de inocuitatea acestora. În acest sens, siguranța alimentară se referă
la asigurarea tuturor proprietăților igienice ale produselor
alimentare pentru garantarea sănătății populației prin consumul de
alimente sigure.
 Siguranța alimentară sau securitatea alimentelor este elementul
final al promovării conceptului de securitate alimentară. Pe plan
mondial, Organizația Națiunilor Unite , prin FAO și ISO, a
dezvoltat programe alimentare și nutriționale, care au scop întărirea
controlului produselor și siguranța alimentară. Comisia Codex
Alimentarius a elaborat numerose pachete de norme legislative
privind siguranța alimentelor, protejarea împotriva falsificărilor,
comercializarea produselor alimentare ș.a.
 Pentru ținerea sub control sau eliminarea totală a riscurilor a fost
elaborată și prpgrama HACCP.
 Aceasta presupune proiectarea şi implementarea unui sistem
de management al siguranţei alimentului bazat pe principiile
HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points -
Analiza riscurilor şi punctele critice de control).
HACCP este un sistem care permite identificarea, evaluarea
şi controlul permanent al riscurilor asociate produselor
alimentare. Rezultatele practice obţinute prin implementarea
acestui sistem îl recomandă ca fiind cea mai eficientă soluţie
pentru asigurarea inocuităţii alimentelor în toate verigile
lanţului alimentar.