GLICOPROTEINE ŞI PROTEOGLICANI

GLICOPROTEINELE(GP)

 proteine care conţin fragmente

oligozaharidice liniare sau ramificate
(3-15 unităţi), legate covalent la lanţurile
polipeptidice
 conţinutul glucidic al glicoproteinelor
variază între 1 şi 60-80 % din masa
moleculei
 Monozaharidele din GP
 Hexoze:man, gal
 Acetilhexozamine:N-acetil-
glucozamina(NAcGlc), N-acetil-
galactozamina(NAcGal)
 Pentoze:arabinoza,xiloza
 Metil-pentoze:L-fucoza
 Acizi sialici
 Legăturile fragmentelor
oligozaharidice cu proteinele
 de tip N-sau O-glicozidic
 se stabilesc prin azotul amidic al Asn sau
grupările hidroxil ale Ser,Thr, HO-Lys, HO-Pro
 participă în special NAcGlc şi NAcGal
 cealaltă extremitate a lanţului oligozaharidic
este reprezentată esenţial de acidul sialic
 cea mai frecventă -legătura N-glicozidică
utilizând ca monozaharid de legătură NAcGlc
 Principalele tipuri de oligozaharide
N-glicozidice:
 simple – conţin exclusiv NAc Glc şi multe
unităţi manozil(Man)
 complexe –conţin în plus acid sialic, Gal,
NAc Gal
 Ambele tipuri –miez comun- reprezentat de
trei resturi Man şi două de NAc Glc legate de
Asn
 Sometimes,la NAcGlc din miezul
oligozaharidic se leagă un rest fucozil(Fuc)
 Ramificaţiile
 la simple- număr variabil de unităţi Man
 la cele complexe - frecvent unitatea
trizaharidică: acid sialic-Gal-NAcGlc
 Mucina salivară - GP cu rol lubrifiant şi
protector în care abundă legăturile
O – glicozidice
 Biosinteza GP
 include 3 etape principale:
 1- formarea unui oligozaharid precursor
 2 -transferul oligozaharidului pe proteina
acceptoare
 3 -prelucrarea oligozaharidului precursor cu
formarea GP mature- conţin un fragment
oligozaharidic specific
 Etapa 1
 Formele activate ale monozaharidelor
sunt nucleozid-difosfat-glicozil
(UDPglicozil, CDP-glicozil, sintetizate
ca UDP-glucoza)
 Legarea -prin enzime specifice pentru
donor şi acceptor, glicozil transferaze,
fiind valabil principiul – o legătură–o
enzimă
 Etapa 2
 este un proces posttraducere
 Toate glicoproteinele primesc
acelaşi oligozaharid, care este
transferat în bloc de pe un donor cu
structură poliizoprenică,dolicol,
fosforilat în prealabil în prezenţa
ATP
 To be continued …
 Dolicolul- puternic hidrofob- străbate de
mai multe ori stratul dublu lipidic al
membranei reticulului endoplasmic
 Idem acidul retinoic- vitamine
 Oligozaharidul se leagă la dolicol printr-o
legătură pirofosfat care îl
activează,facilitând ulterior transferul său
pe proteină
 Etapa 3
 Prelucrarea GP constă în înlăturarea
unor resturi glicozil şi adăugarea altora
 operaţie efectuată de glicozidaze
(esenţial manozidaze) şi glicozil
transferaze (galactozil-, fucozil-, sialil
transferaze)
 To be continued …
 Variabilitatea fragmentului oligozaharidic din
GP mature sugerează că celula adoptă un
program de prelucrare diferit al
oligozaharidului precursor , în funcţie de lanţul
polipeptidic de care este legat
 GP mature- transportate →orientate spre
membranele intercelulară sau plasmatică
→orientare probabil decisă de o unitate
monozaharidică variabilă
Semnificaţia clinică a glicoproteinelor

 Prezenţa ubicuitară a GP →funcţie vitală a acestora

 procesele de apărare şi recunoaştere: Ig,factorii
sistemului complement, interferonul, receptorii
hormonali, GP care mediază recunoaşterea celulă-
celulă, bacterie-celulă, virus-celulă, fibronectina cu
rol important în adeziunea celulară şi transformarea
neoplazică a ţesuturilor
 transportul unor compuşi endogeni şi exogeni:
feritina, ceruloplasmina, haptoglobina, factorul
intrinsec, proteinele care transportă hormoni
 coagulare: trombina, fibrinogenul
 To be continued …
 edificarea unor structuri intra- şi
extracelulare: colagen, elastină, glicoforine
 protejarea împotriva unor factori mecanici,
chimici, agresiuni bacteriene sau virale
 Fragmentul polipeptidic- semnificaţie
biologică iar oligozaharidul -rol informaţional
 Organizarea pe domenii structurale→
specificitate înaltă funcţiilor lor biologice
GLICOPROTEINELE SALIVARE

 Deşi structura de bază este asemănătoare, GP salivare

etalează diferenţe structurale şi funcţionale datorate
modificărilor posttranslaţionale (fosforilare, acilare,
dezaminare, glicozilare, etc.)→ membrii aceleiaşi
familii devin diferiţi
 Modificările pot fi intrinseci (afectează direct
biosinteza) sau extrinseci (prin degradarea bacteriilor)
 Au roluri în:
 1. Lubrifiere (proprietatea peliculei orale de a proteja
suprafeţele de agresiuni mecanice sau abrazive)
 datorată fragmentului oligozaharidic → deglicozilarea
→scăderea proprietăţilor lubrifiante
 - Mucina – familie de compuşi cu proprietăţi biochimice
şi biofizice asemănătoare dar structuri şi funcţii distincte
 formează pelicule la suprafaţa dinţilor→ Salivary mucins-
important sugars for oral health !!!!!
 - IgAs – stimulează funcţia altor compuşi
 - lactoferina, amilaza, PRG (GP bogate în Pro)-
formarea de pelicule)
 2. Aderarea microflorei

 prin modularea colonizării bacteriilor în cavitatea

orală prin interacţiunea cu Streptococcus mutans
( VIP-ul cariilor !!!!!), etc.
 Ex. mucina, PRG, FRG (glicoproteine bogate în
fucoză) şi care leagă S. mutans),fibronectina,
amilaza, IgAs
 3. Activitate antimicrobiană

 PS (peroxidaza salivară), lactoferina (o GP cu

Fe sintetizată de neutrofile şi celulele epiteliale
glandulare), PRG, IgAs, amilaza (o
metaloenzimă care necesită calciu), kallicreina
(grup de serin-proteaze cu activitate specifică
proteolitică)
 PS – catalizează oxidarea SCN- (tiocianat sau
sulfocianat) de către H2O2 la OSCN-
(hipotiocianit) -foarte reactivă →compuşi foarte
toxici pentru S. mutans
 To be continued ….
 - neutralizează efectele H2O2 produsă de
microorganismele orale
 SPS (PS + SCN + H2O2)-foarte eficient în
scăderea producţiei de acid lactic prin
glicoliza anaerobă din placa dentară şi
inhibă captarea glucozei de către S. mutans
 Alte roluri
 4. Activitate antivirală
 - IgAs (activitate antivirală directă inhibând
legarea S. mutans),fibronectina
 5. Digestie – amilaza, mucina, PRG
 6. Tamponare – PS, AC (o metaloenzimă
care necesită zinc).
 7. Formarea unor complexe: GP salivare
interacţionează necovalent cu alte molecule
salivare având rol de carrier
 PROTEOGLICANII(PG)
 biomolecule care conţin fragmente
heteropolizaharidice neramificate, legate
covalent la partea proteică a moleculei
 conţinutul în glucide al proteoglicanilor este
de 85-90%
 se găsesc în substanţa fundamentală care
umple spaţiul dintre celule, în cartilagii,
tendoane, piele, dinţi (smalţ, dentină, cement)
 interacţiunile PG cu moleculele de colagen şi
elastină fiind decisive în organizarea matricei
extracelulare
 Polizaharidele din componenţa
proteoglicanilor
 constituite din unităţi dizaharidice repetabile care
conţin invariabil o hexozamină (glucozamină sau
 galactozamină)→ fragmentele monozaharidice ale
proteoglicanilor se mai numesc şi glicozaminoglicani
(GAG)(sau mucopolizaharide)
 cealaltă componentă a unităţii dizaharidice este (cu o
excepţie) acidul glucuronic sau epimerul său la
C5 – acidul iduronic
 toate unităţile dizaharidice (cu o excepţie) conţin
grupări sulfat legate covalent la oxigen sau azot
 Diferenţele structurale dintre GAG
sunt determinate de:
 • natura monozaharidelor din unitatea
dizaharidică
 • configuraţia anomerică şi poziţia legăturii
glicozidice dintre unităţile dizaharidice
 • numărul şi localizarea grupărilor sulfat (donor
de grupări sulfat este PAPS)
 PG- macromolecule liniare cu o structură
repetitivă
Se disting următoarele tipuri de
GAG
Structură şi asocierea cu proteine
 GAG- polianioni, datorită numărului mare de
anioni carboxilat şi sulfat- caracteristică-
structurală esenţială care le determină
implicarea funcţională
 Cu excepţia acidului hialuronic, care formează
lanţuri heteropolizaharidice solitare, ceilalţi
GAG se asociază covalent (printr-o legătură
O-glicozidică în majoritatea cazurilor), cu
proteine formând PG
 Legătura O-glicozidică
 se realizează între serină şi xiloza
aparţinând unei unităţi trizaharidice
de legătură
 uneori legătura cu proteina se
stabileşte între NAcGal şi Ser, Thr
sau Asn
 Relaţia structură- funcţii
 Caracterul puternic hidrofil şi densitatea mare de
sarcină negativă→PG leagă reversibil cationi (de ex.
Ca2+) şi cantităţi mari de apă
 Această proprietate şi rigiditatea lanţurilor
polizaharidice exclud formarea de structuri globulare
compacte→PG ocupă volume disproporţionat de mari
comparativ cu procentul de greutate pe care-l reprezintă
din masa proteinelor mediului extracelular
 Organizarea difuză şi hidratarea avansată a moleculelor
care formează geluri chiar la concentraţii mici,
facilitează migrarea moleculelor hidrosolubile în mediul
extracelular→ conferă PG proprietăţi lubrifiante ,
antişoc (la nivelul articulaţiilor) şi filtru selectiv
 Acidul hialuronic
 caracter polar, hidrofil, conferit de numeroasele sarcini
negative→ solubil în apă → o soluţie cu vâscozitate foarte
mare, dependentă de concentraţia şi lungimea
macromoleculei
 Legăturile glicozidice- hidrolizate de hialuronidază
-specificitate pentru legătura hexozamidinică→ fragmente
mai mici cu viscozitate mai redusă
 Hialuronidaza-descoperită întâi la
microorganisme→alterarea capacităţii de filtru selectiv al
substanţei fundamentale→ expunerea ţesuturilor la invazia
bacteriană
 Enzimele streptococice acţionează similar →fragmentarea
şi în final, desfacerea completă a macromolelculelor de
GAG→proces ce are loc în dentina „moale” din jurul
regiunilor cariate
 To be continued ...
 Componenta majoră a matricei extracelulare din
majoritatea ţesuturilor
 Rol principal-legarea apei→transportul
metaboliţilor cheie esenţiali pentru menţinerea
integrităţii structurale a ţesuturilor
 Activează inhibitorii MMP→suprimă distrugerea
matricei extracelulare
 Inhibă citokinele inflamatoare( de ex., TNF, IL-
1, IL-8 ) →reducerea inflamaţiei şi grăbeşte
procesul de vindecare
 Ar fi interesant de reţinut ...
 3 Septembrie 2011- the First International
Symposium on Hyaluronan, Frankfurt- 11 conferinţe
şi peste 200 participanţi
 First, of course, utilizat în cosmetică-key factor in
fighting aging process-extrem de eficient umectant,
antioxidant(protejează împotriva radiaţiilor solare şi
ponderea sa creşte în prezenţa vitaminei A),
stimularea biosintezei colagenului-datorită
proprietăţilor fizico-chimice specifice determinate de
particularităţile structurale
 In dental practice ...
 Utilizat de peste 10 ani, deşi în alte domenii- cosmetică,
farmacie, oftalmologie- se aplica demult
 F important-nu s-au semnalat efecte adverse sau
contraindicaţii !
 Proprietăţi perfecte-compus natural, sintetizat şi în organismul
uman-reduce inflamaţia, grăbeşte procesele de vindecare a
rănilor, sigur, extrem de bine tolerat ţi netoxic-utilizarea în
concentraţii scăzute ca geluri sau ape de gură în diferite
procese inflamatorii în cavitatea orală

 To be continued ...
 Utilizare în inflamaţiile gingivale sau orice alte
afecţiuni inflamatorii din cavitatea orală, ulceraţii,
gingivite, lichen plan oral, parodontopatii
 Este recomandat pentru a grăbi procesul de vindecare
şi a durerilor după intervenţii chirurgicale, extracţii
 Extrem de util in igiena orală şi în procesele de
albire-protejarea gingiei, diminuarea durerii
 Aplicaţii în chirurgia orală
 Proprietăţi antiinflamatorii care accelerează
vindecarea plăgilor
 Proprietăţi antiseptice şi bacteriostatice –
prevenirea riscului de infecţie
 Stimulează proliferarea de fibroblaşti
 Stimulează proliferarea de osteoblaşti
 Aplicaţii în implantologie

 Reduce riscul de formare a cicatricelor postoperatorii

prin reducerea depunerilor de colagen
 Efect de barieră pentru protejarea defectelor osoase
 Imbunătăţeşte fixarea granulelor osoase folosite în
reparaţii osoase
 Susţine şi accelerează vindecarea post implant
( cheagul sangvin este stabilizat de proprietatile
hidrofile ale AH rezultand o vindecare mai rapida)
 Aplicaţii în parodontologie
 Efectul bacteriostatic grăbeşte procesul de regenerare
post intervenţie parodontală
 Creşterea nivelului osos alveolar
 Imbunătăţire semnificativă a indicelui de sângerare
gingivală

 În medicina dentară estetică - folosit la

tratarea defectelor de papilă
 Condroitin-4 sau 6-sulfat

 Numărul mare de sarcini

negative→ răşini schimbătoare de
cationi→rol foarte important în
procesele de mineralizare din
oase şi dinţi
 Heparina
 Singurul GAG intracelular
 Numărul dublu de grupări anionice
(sulfat)→proprietatea specifică de anticoagulant prin
combinarea specifică cu un factor al coagulării
 Acţiunea anticoagulantă se explică prin abilitatea ei de
accentua acţiunea de inhibare a trombinei
 rol şi în clarificarea plasmei prin eliberarea LPL din
pereţii capilarelor
 Enzima are drept substrat chilomicronii şi VLDL
 Degradarea GP şi PG
 Sub acţiunea enzimelor lizozomale
 proteazele lizozomale degradează
componenta proteică
 glicozidazele lizozomale degradează
fragmentul oligozaharididc