Sunteți pe pagina 1din 29

SUBIECTUL: FAMILIA ENTEROBACTERIILOR

Din familia enterobacteriilor fac


parte numeroase Din
microorganisme asemănătoare familia
entero-
după proprietățile morfologice, bacteriilor
fac parte:
tinctoriale și culturale. Ele Genul
Yersin
populează intestinul omului și ia
animalelor și pot fi observate în
mediul înconjurător.
Se consideră că strămoșul
Genul Genul
tuturor grupelor sistematice de
Klebsi Escher
microorganisme este bacilul ella ichia
Coli. Pe parcursul evoluției,
varietățile bacilului Coli s-au
adaptat la modul parazitar de
Genul Genul
existență, au dobândit
Proteu Shigel
proprietăți patogene și în s la
prezent reprezintă agenți Genul
Salmo
patogeni ai multor boli la om și nella
animale.
GENUL ESCHERICHIA
GENUL ESCHERICHIA

 Acest gen este reprezentat de o singură specie -


Escherichia coli,- însă întrunește numeroase variante
biologice și serologice.
 Bacilul coli–pentru prima dată a fost izolat în 1888, de
către Escherich, din masele fecale ale omului și îi
poartă numele.
 Locul natural de trai al E.coli este intestinul omului.
E.coli este reprezentantul microflorei normale a
omului.
 Lipsa bacilului coli în intestinul gros cauzează o boală
grea, numită disbacterioză.
PE TOT PARCURSUL
Produce
Produce
fermenți care
ACTIVITĂȚII VITALE E. COLI:
fermenți care
contribuie
contribuie la
la
procesul de
procesul de
digestie
digestie

Sintetizea
Sintetizea

ză unele
unele
vitamine
vitamine
Manifestă
Manifestă
acțiune
acțiune
antagonistă
antagonistă supra
supra
microorganismel
microorganismel
or
or patogene
patogene
MORFOLOGIA

 E.coli reprezintă bacterii scurte;


 sunt microorganisme gramnegative;
 sunt mobile și peritrihte; însă unele
variante ale bacilului Coli sunt
imobile;
 formează capsule;
 nu formează spori.
REZISTENȚA LA FACTORII
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Deosebit de sensibil sunt


Bacilii Coli sunt destul de E.coli la acțiunea
rezistenți. colorantului verde de briliant.
SURSELE DE INFECȚIE
Omul bolnav. În
acest caz bacteriile
pătrund în
organism din
mediul înconjurător
(infecția exogenă).

Bacilul coli
deasemenea poate
cauza dezvoltarea
procesului patologic
“din interior”
(infecția endogenă).
CĂILE DE TRANSMITERE
Calea principală de transmitere la forma exogenică de infecție este contactul
indirect.

Agentii patogeni pot fi transmiși de pe mâinile murdare, veselă, jucării, hrană,


muște.
PATOGENEZA

 Bolile cauzate de escherichii poartă denumirea de


escherichioză.
 Dezvoltarea escherichizelor depinde de calea de pătrundere a
agentului în organism și de grupa serologică din care face parte
agentul patogen.
 La pătrunderea perorală a bacteriilor, pot interveni boli
intestinale la copii și maturi.
 Nimerind în produsele alimentare bacilul Coli se poate înmulți
aici. Consumul astfel de alimente poate cauza dezvoltarea
toxicoinfecțiilor alimentare.
 Dezvoltarea infecției endogene cauzează afectarea diferitor
organe: inflamarea vezicii biliare (colecistita), a vezicii urinare
(cistita), infectarea sângelului (sepsis) etc.
PROFILAXIA
Spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de masă și după;

Spălarea fructelor și legumelor înainte de consum;

Prelucrarea produselor și subproduselor de origine animală;

Evitarea consumului produselor de origine animală în stare crudă (laptele);

Evitarea consumului de apă din surse neverificate bacteriologic;


Spălarea ustensilelor care au venit în contact cu carne sau produsele din carne
în stare crudă;

Evitarea consumului de sucuri nepasteurizate, în special în cazul copiilor.


GENUL SALMONELLA
GENUL SALMONELLA

 Din acest gen fac parte circa 2000 de bacterii diferite, care cauzează
boli la om și animale. Aceste boli sunt numite salmoneloze.
 Specia Salmonella typhi pentru prima dată a fost observată de
Eberth (1880) în organele unei persoane decedate din cauza febrei
tifoide.
 Achard si Bansod (1886), la unele maladii asemănătoare cu febra
tifoidă, au izolat din puroiul și urina bolnavilor bacterii,care după
proprietățile biochimice și serologice se deosebeau de agenții
patogeni ai febrei tifoide. Ei au fost numiți S.paratyphi A și S.
paratiphy B.
 Ulterior au fost descrise numeroase bacterii asemănătoare, întrunite
în genul Salmonella, numit în cinstea savantului, care le-a descris
prima dată.
Salmonelele se împart în 2 grupe:

MONOPATOGENE POLIPATOGENE

Din această grupă fac parte agenții patogeni ai febrei tifoide, febrei paratifoide A și ai febrei paratifoide B. Aceste boli sunt caracteristice doar omului. Din această grupă fac parte agenții patogeni ai bolilor infecțioase la om și animale.
MORFOLOGIA

 Toate salmonelele au celule mărunte;


 au capetele rotungite;
 sunt microorganisme gramnegative;
 peritrihi,
 mobile.
REZISTENȚA LA FACTORII MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
Ele
Se
În Salmonelele
suportă
carnea
pot păstra ușorși
afumată
până la
reprezintă
temperatura
sărată
câteva seluni
păstrează
în apa
microorganisme
potabilă
până
destul dela
șirezistente;
înghețată;
2 luni.
scăzută;
SURSELE DE INFECȚIE

Purtătorii
Omul
Omul bolnav
Purtătorii de
de infecție
bolnav
infecție
CĂILE DE TRANSMITERE

Agenții patogeni se transmit


prin diverse obiecte,
impurificate cu eliminări ale
omului, mâini murdare, apă și
alimente, muște.
PATOGENEZA

 Unele salmonele sunt patogene numai pentru om (b. tific) altele


numai pentru animale sau păsări, în timp ce majoritatea
contaminează animalele şi omul (zoonoze), determinând la acesta
toxiinfecţiile alimentare.
 Toxiinfecţiile alimentare sunt afecţiuni cu manifestare digestivă
care apar în mediul familial sau în colectivităţi, la persoane care
au consumat acelaşi aliment contaminat.
 Boala apare după o incubaţie scurtă de 5-24 ore de la consumul de
carne (miel, porc, bovine, păsări), ouă (în special de raţe) sau orice
produse alimentare contaminate de purtători care manipulează
alimente; în general acestea îşi păstrează aspectul şi gustul
nemodificat. Tabloul clinic este determinat de simptome digestive:
greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree şi febră 380-390C.
PATOGENEZA ÎN FEBRA TIFOIDĂ ȘI FEBRELE PARATIFOIDE
 Bacilul pătrunde în organism pe cale digestivă cu apa sau alimentele
contaminate; ajuns în intestinul subţire se fixează şi se multiplică la nivelul
ganglionilor limfatici al intestinului; 
 Apoi agenții patogeni nimeresc în limfă și sânge (bacteremia) și se repartizează
prin tot organismul, unde se localizează în țesuturile limfatice, ficat, splină,
măduva spinării.
 Salmonelele se acumululează în vezica biliară, unde găsesc condiții favorabile
pentru înmulțire. De aici nimeresc din nou în intestinul subțire, cauzând formarea
ulcerului tifoid specific.
 În perioada de bacteremie, o parte de microorganisme se distrug, eliberând astfel
endotoxina, cauzând fenomenul de intoxicare: se mărește temperatura,
indispoziție generală, slăbiciuni, dureri de cap, etc.
 La sfârșitul săptămânii a 2 salmonelele încep să se elimine din organism cu
masele fecale, urină, spută.
 Perioada de recovalescență (de însănătoșire) se caracterizează prin purificarea
organismului de agenți patogeni. Uneori însă la febra tifoidă și la febrele
paratifoide eliminarea bacteriilor nu se termină cu însănătoșirea bolnavului: astfel
apar purtatorii de bacterii.
PROFILAXIA

Informarea populației Evitarea procurării produselor Trebuie să evităm sau să fim atenți
alimentare și a materiei prime la consumul de  carne, produse din
despre modul de comercializate în condiții
carne insuficient preparată termic,
ouă, produse preparate cu ouă ca
prevenire a apariției nesigure – în stradă sau piețe maioneza, înghețata, sosuri, pește
bolii. neautorizate. și fructe de mare.

Spălarea alimentelor Spălarea mâinilor cu apă și


săpun înainte de preparatrea
(fructe, legume) care Fierberea laptelui
bucatelor și luarea mesei,
nu sunt prelucrate după ce atingeți animalele, timp de 10 minute.
termic. carnea crudă.

Spălarea și dezinfectarea Alimentele de origine


tacâmurilor, veselei, prin Consumul de apă și
diferită (carne, pește,
utilizarea numai a apei alimente din surse
provenite din surse lactate, legume) sa fie
sigure.
sigure, necontaminate. păstrate separat.
PROFILAXIA SPECIFICĂ
 Vaccinarea antitifoidică – la anumite
persoane care lucrează în sectorul alimentar
sau al apelor, ce călătoresc în zone
endemice sau la populația din zone
calamitate natural (cutremure, inundații).
GENUL SHIGELLA
GENUL SHIGELLA

 Primul agent al dizenteriei a fost descoperit de A.V.Grigoriev (1891)


și a fost cercetat și descris de către savantul nipon Shiga, în 1898.
 Ulterior au fost izolați și identificați și alți reprezentanți ai genului
dat. La aceasta au participat: Flexner (1900), Sonne (1915), Stutzer-
Smitz (1917), Large-Sachs (1934).
 Conform clasificării internaționale, toate bacteriile care cauzează
dizenteria, în cinstea savantului Shiga, au fost întrunite într-un
singur gen numit Shigella.
 Se cunosc 40 de serotipuri divizate în 4 grupe:
1. Grupul A - Shigella dysenteriae
2. Grupul B - Shigella flexneri
3. Grupul C - Shigella boydii
4. Grupul D - Shigella sonnei
MORFOLOGIA
 Shigelele reprezintă bacterii mărunte, cu
capete rotungite.
 Se deosebesc de ceilalti reprezentanți ai
familiei Enterobacteriaceae prin absența
flagelelor.
 Shigelele nu au spori și nici capsule.
 Sunt microorganisme gramnegative.
REZISTENȚA LA FACTORII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Shigelele sunt rezistente la temperaturile


scăzute: în apa de râu ele se păstrează până la
3 luni.

Pe fructe și legume se păstrează până la 10-15


luni.
SURSELE DE INFECȚIE CĂILE DE TRANSMITERE

Persoanele bolnave de
formele acute și
cronice de dizenterie.
PATOGENEZA

 Nimerind cu hrana în intestine, shigelele pătrund în celulele


epiteliale ale membranei mucozitare a intestinului gros, unde
se înmulțesc.
 În acest timp o parte de shigele pier.
 Endotoxina eliminată în urma lizării celulelor bacteriene
sensibilizează membrana mucozitară, se mărește
permiabilitatea vaselor sangvine și endotoxina se absoarbe în
sânge, condiționând intoxicarea organismului.
 Afectarea membranei mucozitare e însotită de inflamare,
necroze, hemoragie.
 În afară de aceasta, toxina acționează asupra SNC, ceea ce
duce la dereglări trofice serioase.
PROFILAXIA


Spălarea mâinilor cu apă și săpun după folosirea toaletei, dar și în mod regulat pe parcursul zilei, mai ales dacă ați intrat în contact direct cu o persoană infectată;


Spălarea mâinilor înainte să gătiți sau să mâncați diverse alimente. Aceeași atenție trebuie să o acordați dacă hrăniți copii sau persoane în vârstă;


Spălarea minuțioasă a vaselor;


Prepararea corectă și păstrarea corespunzătoare a alimentelor;


Asigurarea surselor curate de apă potabilă;


Dezinfecție cu produse pe bază de clor;


Dezinsecție;


Educația sanitară continuă a populației.


Vaccinare antidezinterică – mai ales în colectivități.