Sunteți pe pagina 1din 36

Subiectul:

Genul Corynebacterium.
Genul Mycobacterium.
Genul Bordetella.
Genul
Mycobacterium
AGENTUL PATOGEN AL TUBERCULOZEI
Genul micobacteriilor include
microorganisme patogene și
nepatogene.

Din grupa microorganismelor patogene


pentru om fac parte agenții patogeni ai
tuberculozei și agentul lerpei.

Tuberculoza este larg răspândită printre


diverse mamifere, rozătoare și păsări.

Se cunosc câteva specii de bacterii de


tuberculoză:
• Tuberculoza omului – Mycobacterium tuberculosis;
• Tuberculoza bovinelor – Mycobacterium bovis;
• Tuberculoza păsărilor – Mycobacterium avium;
• Tuberculoza șoarecilor – Mycobacterium murium.
La 24 martie în
întreaga lume este Robert Koch
marcată Ziua (1843 – 1910)
Mondială de
combatere a
tuberculozei. Această
zi comemorează data
la care doctorul
Robert Koch, în anul
1882, a descoperit
bacilul care provoacă
tuberculoza
-Mycobacterium
tuberculosis, numit şi
bacilul Koch.
Morfologia
Sunt bastonașe subțiri;
Sunt foarte polimorfe: se
întâlnesc forme drepte,
încurbate, în formă de
colbă;
Sunt imobile;

Nu au spori și capsule;

Sunt grampozitive.
Formarea toxinelor
Agenții patogeni ai tuberculozei
produc endotoxina, care reprezintă
o substanță proteică, izolată pentru
prima dată de către R.Koch, în
1890, și numită tuberculină.

Tuberculina posedă proprietăți de


alergen, de aceea ea se folosește în
scopuri diagnostice, la efectuarea
probelor alergice.
Rezistența la factorii
mediului înconjurător
Micobacteriile tuberculozei sunt cele mai
rezistente forme nesporifere de bacterii;

În sputa uscată se păstrează până la 10 luni;

La temperaturile reduse își păstrează


activitatea vitală timp îndelungat.
Sursele de infecție
Omul,
mai rar animalele.
Căile de transmitere
Cea mai frecventă
este calea
aeriană;

Mai rar cea


alimentară;
E posibilă
infectarea
intrauterină prin
placentă.
Bolile la om
Tuberculoza se
caracterizează
printr-o diversitate
mare de forme
clinice.

Distingem forma pulmonară (cea


mai des întâlnită) și formele
apulmonare: tuberculoza
stomacului și intestinului,
tuberculoza rinichilor,
membranelor encefalului, oaselor
și a altor organe.
Patogeneza
La transmiterea aeriană a
agentului patogen focarul
primar se dezvoltă în plămâni;

În organul afectat se formează


o protuberanță, numită
tubercul;

Tuberculul reprezintă o
îngrămădire de leucocite și de
celule gigantice, în interiorul
cărora se află micobacteriile
tuberculozei.
Patogeneza 2
La rezistența normală
a organismului,
țesutul conjunctiv
înconjoară tuberculul
și are loc calcificarea
lui; asemenea stare
poartă denumirea de
"focarul Gon"
(procesul închis).
Patogeneza 3
La nimerirea
organismului în condiții
nefavorabile, funcțiile
de protecție scad,
tuberculul este supus
necrozei, bacteriile se
eliberează și includ în
proces regiuni noi ale
organului; în felul
acesta se dezvoltă
cavernele - simptome
ale procesului deschis.
Profilaxia nespecifică
Fiecare om poate și trebuie să contribuie la creșterea
imunității organismului său: renunțarea la anumite
deprinderi vicioase, respectarea regimului alimentar,
călirea organismului, exercițiile fizice pot diminua riscul
de contaminare cu tuberculoză.

Depistarea activă şi precoce a surselor de infecţie,


izolarea şi tratarea pacienţilor, dezinfecţia în focarul de
tuberculoză, supravegherea radiologică şi prin examene
bacteriologice ale contacţilor.

Profilaxia infecţiilor cu M. bovis se face prin pasteurizarea


laptelui şi sacrificarea vitelor pozitive la tuberculină.
Profilaxia specifică

Chimioprofilaxia - se face
prin administrare de HIN
Vaccinarea (izoniazidă) contacţilor
antituberculoasă - cu vaccin tuberculino-negativi din focare
atenuat BCG (bacil Calmette- de tuberculoză, nou-născuţilor
Guerin), care se administrează din mame tuberculoase, copiilor
intradermic nou-născuţilor în la care s-a surprins virajul
primele zile de viaţă. tuberculinic neexplicat prin
vaccinare BCG. Scopul este de a
preveni primoinfecţia
tuberculoasă cu tulpini
virulente.
Date statistice
TB a fost identificată practic peste tot în lume, însă în
unele ţări nivelul său de răspîndire este deosebit de înalt.
Mai mult de 95% din cazurile de îmbolnăvire şi deces
sunt depistate în ţările în curs de dezvoltare.
În 2011, circa 80% din cazurile de TB înregistrate au fost
raportate în 22 de ţări.
Tuberculoza afectează în special tinerii în cea mai
productivă perioadă a lor. Însă boala poate surveni la
orice vîrstă.
În 2011, circa 500 de mii de copii din lume, cu vîrsta de
pînă la 14 ani, s-au îmbolnăvit de TB şi circa 64 de mii
au murit din cauza bolii.
Genul
Corynebacterium
AGENTUL PATOGEN AL DIFTERIEI
Agentul patogen al difteriei
Agentul patogen al difteriei
face parte din genul
Corynebacterium (de la lat.
coryna – buzdugan, diphthera
– peliculă). Capetele bacteriilor
au partea îngroșată în formă de
buzdugan.

Agenții difteriei –
Corynebacterium diphtheriae
– au fost observați de T.Klebs
(1883) și izolate în cultura pură
de F.Loeffler (1884).
Morfologia
Reprezintă bacterii subțiri
puțin îndoiate cu capetele
îngroșate ce conțin granule de
volutină;
Sunt imobile;

Nu conțin spori și capsule;

Sunt grampozitive;

Sunt polimorfe.
Rezistența la factorii
mediului înconjurător
Sunt relativ rezistenți:

În peliculă bacteriile difteriei rezistă încălzirea


până la 900 C;

Pe serul coagulat la temperatura camerei se


păstrează până la 2 luni;

Pe jucăriile copiilor se păstrează câteva zile;

Suportă bine temperaturile joase și uscarea.


Sursele de infecție

Persoanele
bolnave

Purtătorii
de bacterii
Căile de transmitere
Calea
aeriană
Calea de
contact
(prin veselă, jucării, cărți,
ștergare etc.).
Îmbolnăvirele la om
Mai rar, se
înregistrează
difteria
traheii,
Difteria Difteria bronhilor,
nazofaringelui nasului ochilor,
urechilor,
vaginului și
difteria pielii
afectate.
Patogeneza
Porțile de intrare a infecției sunt
membrana mucozitară ale
căilor respiratorii și pielea afectată;
În cazul difteriei cu poartă de
intrare respiratorie, microorganismele
se multiplică local, în celulele
epiteliale faringiene, unde se formează
o pseudomembrană (o falsă membrană) cenuşie,
aderentă, cu tendinţă extensivă ce poate duce la asfixie
(crup difteric).
În cazul difteriei cutanate microorganismele pătrund
prin pielea lezată, apar papule care evoluează spre
ulceraţie cronică greu vindecabilă, acoperită uneori de
o membrană cenuşie.
Profilaxia specifică

Profilaxia difteriei - obligatorie - vaccinare cu


anatoxina difterică.
În ţara noastră, anatoxina difterică -
administrată în cadrul trivaccinului anti-
diftero-tetano-pertusis (DTP) sau a
bivaccinului DT.
Profilaxia nespecifică
Spitalizarea de urgență și seroterapia;

Depistarea precoce și asanarea purtătorilor de bacili difterici toxigeni și a bolnavilor


de difterie tipici și atipici;

Examinarea clinică și bacteriologică a contacților din focarele de difterie, depistarea


copiilor neimuni și imunizarea urgentă a acestora;

Chimioprofilaxia difteriei la contacții apropriați se va face cu:


penicilină și eritromicină.

Se vor investiga bacteriologic toți copiii înainte de a fi înscriși în grădinițe, orfelinate,


internate; la fel și lucrătorii la angajare în aceste instituții, persoanele cu patologii
ORL, în special cu amigdalite;
Supravegherea medicală obligatorie a bolnavilor cu amigdalite lacunare și foliculare,
laringite, laringotraheite stenozante, abcese paratonzilare și alte boli suspecte. Se vor
investiga bacteriologic la prezența C. diphtheriae toxigene pe parcursul a 24 ore de la
prima adresare în instituțiile medico-sanitare;
Dezinfecția profilactă sistematică în instituțiile de copii și spitale.
Genul
Bordetella
AGENȚII PATOGENI AI TUSEI CONVULSIVE ȘI AI
PARAPERTUSEI
Genul Bordetella

Specia Specia
Specia
Bodetella Bodetella
Bodetella
parapertussis – bronchiseptica
pertussis –
reprezintă agentul – cauzează boli la
reprezintă agentul
patogen al animale; la om
patogen al tusei
parapertusei și a aceste bacterii
convulsive și a fost
fost descris în cauzează
descris în 1906, de
1937, de Eldering brohopneumonia
Bordet și Gengou;
și Condric; cu tuse convulsivă.
Morfologia
Bacteriile tusei convulsive
sunt bastonașe de formă
ovoidală;
Agenții parapertusei au
dimensiuni puțin mai
mari;
Sunt imobile;
Nu formează spori;
Formează capsule;
Sunt gramnegative.
Rezistența la factorii
mediului înconjurător

Temperatur
Bordetele ele joase
sunt slab acționează
rezistente. nociv asupra
lor.
Razele
În sputa
solare
uscată
directe
bacteriile se
omoară
păstrează în
bordetelele
decurs de
peste 1-2
câteva ore.
ore.
Sursele de infecție

Omul bolnav;
deosebit de
infecțioși sunt
bolnavii în perioada
catarală.
Căile de transmitere

Calea aeriană

Rolul diferitelor obiecte în transmiterea infecției


este puțin probabil, dată fiind rezistența slabă a
bordetelelor la mediul înconjurător.
Patogeneza
Bordetelele cauzează boli acute, care sunt însoțite de tuse
convulsivă;

Nimerind pe membrana mucozitară a căilor respiratorii


superioare, ele se înmulțesc acolo și parțial se distrug;

Toxina eliminată acționează asupra SNC, irită receptorii


dispuși în membrana mucozară a căilor respiratorii superioare,
ceea ce provoacă reflexul tusei;
În consecință apar accese de tuse convulsivă;

În procesul de îmbolnăvire se deosebesc câteva perioade:


catarală, a tusei spasmatice și de recovalescență.
Profilaxia specifică
Profilaxia specifică prin
vaccinare se face cu
trivaccinul anti– diftero-
tetano-pertussis (Vaccin
DTP), care imunizează
eficient.
Primovaccinarea trebuie
făcută la vârsta de 3-9
luni şi este urmată de
două rapeluri, la 6-9 luni
şi după 18-24 luni.
Bibliografie:
F.K.Cerkes, L.B.Bogoiavlenskaia, N.A.Belskaia,
Microbiologie, Chișinău, Știința, 1993.
M. Moldoveanu, Virusologie, bacteriologie și
parazitologie pentru asistenți medicali, București:
Editura ALL, 2012.
http://www.tuberculoza.info/ro/Articles/Details/1