Tema 1.

Esenţa şi conţinutul
auditului financiar
1. Evoluţia istorică a auditului financiar
2. Noţiunea, scopul și principiile auditului
financiar
3. Tipuri și servicii de audit financiar
4. Organizarea activităţii de audit pe plan
internaţional
Aspecte generale ale evoluției auditului
financiar

• Formarea auditului (tipul, scopul, obiectivele) este un proces destul

de îndelungat, care nu s-a terminat şi în momentul actual.
▪ Istoria arată că dezvoltarea acestui proces a început odată cu
întocmirea rapoartelor financiare, aproximativ începănd cu anul 4000
î.e.n., când civilizaţiile antice ale orientului apropiat au format primele
state înalt organizate şi au iniţiat activitatea economică.
• Formarea unui stat impune execuţia unui buget de stat, adică
evidenţa cheltuielilor şi veniturilor, perceperea impozitelor.
Totodată a apărut necesitatea stabilirii controlului, inclusiv
auditului, scopul căruia consta în micşorarea greşelilor şi fraudelor
din partea slujbaşilor necompetenţi sau necinstiţi.
Aspecte generale ale evoluției auditului financiar

• În statul Afin sec.V î.e.n. adunarea naţională controla execuţia

veniturilor şi cheltuielilor, iar sistemul financiar al lui includea
auditori de stat, care controlau documentele tuturor
funcţionarilor după expirarea mandatului.
• Multe procese economice şi mecanisme fundamentale, cu
recunoaşterea unanimă a semnificaţiei evidenţei şi controlului,
au fost precăutate de oamenii de ştiinţă a lumii antice: Platon,
Aristotel şi alţii. Aristotel în lucrarea sa „Politica” delimitează clar
funţiile de evidenţă şi control, cu indicarea directă a faptului, că
verificările (auditul, revizia) constituie o parte a controlului.
Aspecte generale ale evoluției auditului
financiar

• Pentru prima dată cuvăntul „audit” a apărut în limba

latină aproximativ cu 2000 ani în urmă, şi înseamnă
„persoana care ascultă pe cineva”. Pe atunci persoane
învăţate care ar putea scrie erau foarte puţine, şi deci,
auditor se numea funcţionarul care trebuie să asculte
dări de seamă a persoanelor oficiale.
Aspecte generale ale evoluției auditului financiar

• Ţara de origine a auditului se consideră Marea Britanie,

unde în 1844 se aprobă un şir de legi, potrivit cărora
conducerea companiilor pe acţiuni este obligată de a
invita nu mai rar de o dată pe an o persoană autorizată
să contoleze conturile contabile şi rapoartele financiare.
 Aspecte generale ale evoluției auditului financiar

•În acest context, auditul se prezintă ca control financiar extern, înfăptuit de un

specialist competent, dar care nu activează în cadrul companiei.
•Pentru controlul resflectării corecte a informaţiei financiare şi pentru
confirmarea dărilor de seamă financiare se invitau persoane de încredere.
•Existenţa multor cazuri de faliment a companiilor, înşelăciunea din partea
administraţiei au dus la creşterea semnificativă a riscului investiţiilor financiare.
•Deci, după cum vedem, apariţia auditului este străns legată de divizarea
intereselor celor ce nemijlocit se ocupă de gestionarea întreprinderii
(administraţie, manageri) şi celor ce investesc banii în acestă întreprindere.
Investitorii nu puteau şi nici nu doreau să se bazeze pe informaţia financiară
prezentată de conducătorii şi contabilii întreprinderii.
 Etapele auditului

● Criza economică din 1928-1933 a sporit necesitatea serviciilor de audit. Până la

sfârşitul anilor 40 (sec.20) auditul consta în controlul documentelor ce reflectau
înregistrarea operaţiunilor băneşti şi gruparea corectă a acestor operaţiuni în
rapoartele financiare. Aceasta era aşa-zisul audit de confirmare.
● După anul 1949 auditorii independenţi acordă atenţie controlului intern al
companiilor, presupunînd, că un control intern eficient probabilitatea erorilor este
mică şi informaţi a financiară este completă şi exactă. Companiile de audit au început
să acorde mai mult servicii de consultanţă, decît controlul de audit propriu-zis. Astfel
de audit a fost numit audit de orientare.
●O altă etapă de dezvoltare a auditului se bazează pe determinarea riscului posibil
ce poate apărea la efectuarea controlului sau la acordarea serviciilor de consultaţie.
La astfel de audit, reeşind din condiţiile activităţii clientului verificarea are loc prin
intermediul selecţiei acelor părţi, unde riscul erorii este maxim.
 Apariţia auditului în Republica Moldova

• Apariţia auditului în R.M., în esenţă, a avut loc stihinic şi este

legată în special cu apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă. Baza
juridică a activităţii de audit s-a format odată cu hotărîrea
Guvernului în 1991 şi Regulamentului temporar din 1994 şi era
determinată, în fond, de activitatea întreprinderilor mixte.
• În continuare, auditul permanent s-a dezvoltat şi la momentul
actual avem în republică peste 100 de societăţi de audit şi
auditori întreprinzători individuali. De asemenea, activează 2
instituţii cu instuire continuă a auditorilor.
http://cspa.md/
 2. Noţiunea, scopul și principiile auditului financiar
Definiția auditului

▪ Comitetul pentru practica de audit din Marea Britanie defineşte

auditul ca „verificare independentă a rapoartelor financiare ale
întreprinderii de către auditor, desemnat special pentru exprimarea
cu privire la respectarea regulilor stabilite de legislaţie”.
▪ Comitetul american al Asociaţiei Contabililor dă următoarea
definiţie: ”Auditul prezintă un sistem de procese pentru obţinerea şi
aprecierea datelor obiective despre evenimentele şi activităţile
economice prin determinarea nivelului de corespundere faţă de
criteriul respectiv şi prezentarea rezultatelor utilizatorilor
cointeresaţi”.
 Definiția auditului

▪ Dodj P. în lucrarea „Краткое руководство по стандартам и

нормам аудита” prezintă auditul ca o verificare independentă cu
scopul exprimării opiniei asupra rapoartelor financiare ale
întreprinderii.
▪ Andreev V.D. în lucrarea „Практический аудит” prezintă
următoarea noţiune: „Auditul – este verificarea independentă a
rapoartelor financiare sau a informaţiei financiare despre obiectul
verificat cu scopul formulării concluziei”.
 Definiția auditului

Definiția utilizată în Republica Moldova.

Auditul reprezintă examinare independentă a situațiilor financiare anuale, a
situațiilor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii, aferente acestora,
ale entităţii audiate pentru exprimarea unei opinii profesionale a auditorului
asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative, cerinţelor stabilite
faţă de aceste rapoarte.
 Activitatea de audit este prezentată ca activitate de întreprinzător, care
constă în prestarea de servicii profesionale, executate pe bază de
contract, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor
financiare.
 Auditor - persoană fizică care deţine certificat de calificare al
auditorului.
 Scopul, obiectivele, principiile auditului

 Scopul auditului constă în exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare.

 Obiectivele principale ale auditului:
- aprecierea autenticităţii situațiilor financiare;
- aprecierea nivelului de organizare a contabilităţii şi nivelul de calificare a cadrelor, legimitatea
activităţilor economice ale entităţii;
- aprecierea situaţiei economice a entităţii în perioada precedentă şi prezentă, estimarea ei pe viitor;
- propunerea unor soluţii de înlăturare a erorilor comise la determinarea rezultatelor financiare etc.
 Principiile fundamentale ale activităţii de audit:
    a) integritate;
    b) obiectivitate;
    c) competenţă profesională şi atenția cuvenită;
    d) confidenţialitate;
    e) comportamentul profesional.
 Legătura și deosebirile dintre audit şi contabilitate

 Mulţi auditori sunt destul de competenţi în evidenţa contabilă, şi acest aspect al competenţei lor este
supus unei verificări foarte minuţioase în cadrul unor examene de calificare-atestare. Auditorii trebuie să
înţeleagă acel sistem contabil, cu care el face cunoştinţă în cadrul entității audiatate.
 Totodată auditorul urmează a fi specialist competent în acumularea şi interpretarea probelor de audit.
Numai în baza lor el poate confirma sau dezminţi autenticitatea situațiilor financiare, emite recomandările
necesare conducerii entității auditate.
 Mai există şi alte probleme cu care se confruntă numai auditorul. Ele reprezintă posibilitatea evaluării
corecte a gradului riscului propriu, selectarea procedurilor de audit corecte şi efective, constatarea
volumului eşantionului şi capacitatea de a repartiza rezultatele lui la totalitate, selectarea elementelor şi
operaţiunilor ce cer o deosebită atenţie, ce urmează a fi verificate minuţios după conţinut; aprecierea
rezultatelor şi slectarea genului corespunzător al raportului de audit.(vom studia întrebările respective)
 Contabilii asigură administraţia şi alte persoane cu informaţie necesară pentru luarea deciziilor, iar
auditorii determină, dacă această informaţie conţine evenimente reale, ce au avut loc în perioada
examinată, stabilesc şi corectitudinea ei.
 După cum vedem, auditorii nu numai că trebuie să cunoască contabilitatea, dar să fie competenţi în
întrebările ce ţin nemijlocit de domeniul auditului. Aceasta şi este principala deosebire dintre auditori şi
contabili.
Deosebirea dintre audit şi alte forme ale controlului financiar,
cum ar fi inspecţia

 Inspectorii se deosebesc radical de auditori.

 Inspectorii şi auditorii abordează în mod diferit rezolvarea aceloraşi probleme.
 Scopul inspecției – înlătularea neajunsurilor şi lichidarea momentelor negative.
 Scopul auditului – micşorarea neajunsurilor şi limitarea aspectelor negative.
Inspectorulîn primul rînd tinde să stabilească respectarea cadrului juridic, iar
auditorul tinde spre determinarea adevărului.
 Ca rezultat, inspectorul tinde spre obţinerea datelor cât mai concrete, iar
auditorul se mulţumeşte cu date aproximative.
 Inspectorul doreşte o publicitate maximă, iar obligaţia de bază a auditorului
este respectarea secretului profesional.
 Clientul nu poate alege inspectorul, deoarece acesta apără interesele statului,
însă el pote alege auditorul.
Deosebirile dintre audit şi inspecţie

Particularităţil Auditul Inspecţia

distinctive
 
1. Scopul Indentificarea, localizarea,
Indentificarea, localizarea şi
evaluarea şi confirmarea evaluarea lipsurilor pentru
lipsurilor activităţii economice înlăturarea acestora
ca element indinspesabil al ei (lichidarea consecinţelor)
+amenzile
2. Legislative Dreptul civil: în baza Dreptul administrativ: în baza
contractelor economice legilor, instrucţiunilor,
ordinelor autorităţilor publice
3.Gnoseologice Determinarea caracterului Derterminarea caracterului
veridic al informaţiei din legal al operaţiunilor efectuate
(tendinţa) situaţiile financiare a clientului şi absenţa sustragerilor din
partea lucrătorilor+amenzi
4. Principul plăţii Plata este realizată de client Plata este realizată de
pentru serviciile sau de persoana care a solicitat autoritatea publică
prestate auditul
5. Sarcinile Clientul decide problemele Sistemul economic decide
privind atragerea noilor pasive sarcinile privind integrarea
practice (investitori, creditori), activelor sale, prevenirea şi
consoliderea solvabilităţii eliminarea abuzurilor

6. Rezultatele Raportul de audit şi Actul inspecţiei, încasările,

recomandările pentru client indicarea sancţiunilor,
indicarea măsurilor obligatorii
şi verificarea efectuării
acestora
 3.Tipuri și servicii de audit financiar

În literatura de specialiatate sunt prezentate mai multe criterii de clasificare a auditului. În continuare vom
prezenta cîteva din ele.
▪ În dependenţă de caracterul cererii auditul poate fi:
 obligatoriu;
 solicitat.
Auditului obligatoriu sunt supuse:
 a) situaţiile financiare individuale ale entităţilor mijlocii şi entităţilor mari, ale entităţilor de interes public şi
ale altor entităţi, conform legislaţiei în vigoare; b) situaţiile financiare consolidate ale grupurilor.
Auditul solicitat se exercită la cererea:
 1) agentului economic – pentru verificarea colaboratorilor angajaţi, cunoaşterea situaţiei reale la entitate din
surse independente, evaluarea patrimoniului etc.;
 2) proprietarilor - pentru verificarea administraţiei angajate;
 3) organelor de stat, instanţei de judecată.
 În acest caz scopul controlului se stabileşte în contractul încheiat între societatea de audit şi
iniţiatorul auditului.
 Tipuri și servicii de audit financiar

▪ În funcţie de cine se exercită, auditul se subdivizează în:

 audit extern;
 audit intern.
▪ Auditul extern este exercitat de către un auditor extern, independenţa căruia este stabilită prin
legislaţie.
Auditul intern reprezintă unul din serviciile entităţii economice, ce efectuiază expertiza activităţii
acestuia.
În funcţiile auditului intern intră:
 controlul îndeplinirii politicii şi procedurilor de contabilitate adoptate de conducere în vederea
asigurării unei desfăşurări organizate şi eficiente a activităţii economice;
 verificarea exactităţii şi plenitudinii înregistrărilor contabile;
 controlul asigurării integrităţii activelor;
 prevenirea cauzelor de fraudă şi eroare;
 pregătirea la timp a unor informaţii financiare credibile;
 analiza eficacităţii unor operaţiuni şi a rezultatelor financiare.
Caracteristice auditului extern şi intern

Auditul extern Auditul intern

Este exercitat de profesionali, care nu sunt Este exercitat de specialişti în
lucrători ai entităţii. Este exercitat în bază contabilitate, control şi analiză. Constituie
de contract o funcţie a conducerii entităţii, executată
de auditorul intern
Scopul – exprimarea opiniei proprii pentru Scopul – satisfacerea necesităţilor
persoane terţe ale entităţii auditate informaţionale ale managementului la
soluţionarea unor probleme de gestiune
Volumul, conţinutul şi caracterul verificării, Veridicitatea şi eficienţa înfluenţează direct
precum şi riscul de audit depinde în mare volumul, conţinutul şi caracterul
măsură de calitatea auditului intern auditului extern
Starea situaţiilor financiare şi contabilităţii, Operaţiunile economice, utilzarea
nivelul organizaţional al controlului intern resurselor, starea contabilităţii, situaşiile
determină proporţiile auditului extern şi financiare şi controlul intern sunt verificate
gradul estimat de încredere acordat pentru stabilirea respectării normelor şi
contabilităţii clientului principiilor regulamentelor interne
(inclusiv politicile contabile) ale entităţii
economice
Auditul extern trebue să fie independent Auditul intern trebuie să fie independent
faţă de client nu numai organiziţional, dar pe plan organiziţional, iar în rest trebue să
şi din punct de vedere al remunerării. execute calitativ cerinţele conducerii
Momentul efectuării plăţii depinde de entităţii economice. Salariul său, auditoriul
condiţiile contractuale stabilite cu clientul intern şi-l negociază cu administraţia
entităţii
Auditul extern este exercitat periodic, de Auditul intern – parte componentă a
obicei, la intervalul de un an controlului intern, care este exercitat
continuu
 Tipuri și servicii de audit financiar

În dependenţă de sfera de activitate distingem:

 auditul general;
 auditul instituţiilor financiare;
 auditul participanţilor profesionişti la piaţa financiară
nebancară.
 Tipuri și servicii de audit financiar

În dependenţă de criteriile fundamentale ale auditului deosebim:

 auditul situaţiilor financiare;
 auditul operaţional;
 audit al conformităţii.
Auditul situaţiilor financiare
 Auditul situaţiilor financiare este efectuat pentru a determina dacă
situaţiile financiare în ansamblu sunt prezentate în acord cu animite
criterii. De regulă, aceste criterii constituie SNC sau IFRS. Situaţiile
financiare incluse în acest audit sunt: bilanţul, situaţia de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de
numerar, notele la situaţiile financiare.
 Tipuri și servicii de audit financiar

Auditul operaţional
Auditul operaţional reprezintă analiza oricărei porţiuni a procedurilor şi metodelor
operaţionale ale unei organizaţii, în scopul evaluării eficienţei şi eficacităţii lor. După
încheerea unui audit operaţional managerii aşteaptă recomandări pentru ameliorarea
activităţilor operaţionale. Exemplu:
 eficienţa prelucrării operaţiunilor legate de salarii în cadrul unui sistem computerizat
nou instalat;
 evaluarea informaţiilor în luarea de decizii privind achiziţionarea unor mijloace fixe noi;
 eficienţa informaţiilor din cadrul prelucrării vânzărilor.
 În auditul operaţional, verificările nu se limitează la contabilitate. Ele pot cuprinde
evaluarea:
 - structurii organizatorice;
 - a operaţiunilor informatizate etc.
 Tipuri și servicii de audit financiar

Audit al conformităţii
Scopul unui audit al conformităţii este de a determina dacă entitatea
examinată respectă anumite proceduri, reguli impuse de o autoritate
supraordonată.
Exemplu:
 dacă procedurile recomandate de contabilul - şef sunt respectate de
către personalul contabil;
 examinarea salariilor pentru a determina respectarea legislaţiei privind
remunerarea minimă;
 examinarea acordurilor contractuale cu băncile şi cu alţi creditori
pentru a se asigura că întreprinderea respectă clauzele juridice etc.
 Tipuri și servicii de audit financiar

 Serviciile de audit financiar le vom examina în conformitate cu Legea privind auditul situațiilor
financiare
a) servicii fiscale, inclusiv:
    – întocmirea declarațiilor fiscale;
    – calcularea impozitelor și a taxelor;
    – de consultanță fiscală;
    – asistență în cadrul verificărilor efectuate de către autoritățile fiscale;
    b) servicii de consultanță care prevăd participarea la gestiunea entității auditate sau la procesul
decizional al acesteia, inclusiv:
    – de asistență în domeniul managementului;
    – de asistență în administrare, reorganizare și lichidare;
    c) servicii de organizare, restabilire, ținere a contabilității și de întocmire a situațiilor financiare;
    d) servicii de elaborare și implementare a procedurilor de control intern, de gestionare a riscurilor
privind întocmirea și/sau verificarea informațiilor financiare și a sistemelor informaționale aferente;
    e) servicii de executare a funcției de audit intern sau a funcției cenzorului/comisiei de cenzori.
http://cspa.md/
4. Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

La nivel mondial de elaborarea actelor normative din

domeniul contabilităţii şi auditului se ocupă următoarele
organizaţii:
 Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC);
 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică, Uniunea Europeană;
 Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) – prin intermediul
consiliilor corespunzătoare.
 Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

 În prezent IFAC e unica organizaţie internaţională implicată nemijlocit în elaborarea

Standardelor Internaţionale de Audit, precum şi a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate. Organizaţia este constituită din 163 reprezentanţe profesionale din 123 ţări. În
R. Moldova fiind reprezentată de Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti.
 IFAC apără interesul public al profesiei contabile din întreaga lume prin promovarea aderării
la standarde internaţionale de înaltă calitate. Activitatea IFAC este de a asigura contabilii
profesionişti din întreaga lume cu standarde, îndrumări etice şi cu informaţii practice.
 Un obiectiv principal al organizaţiei este de a crea o reprezentanţă în fiecare ţară din lume.
În acest scop IFAC a elaborat un Îndrumar pentru ţările în curs de dezvoltare. Acest
Îndrumar oferă recomandări pentru constituirea unei instituţii la nivel de ţară menită să
ajute la dezvoltarea şi îmbunătăţirea profesiei contabile din ţară. Îndrumarul conţine
standarde de contabilitate şi audit, programe de educaţie şi pregătire profesională,
informaţii despre angajamentele asumate de membrii instituţiei profesionale a contabililor
şi auditorilor din ţară.
 Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

 În prezent IFAC la capitolul audit, este preocupată în mod prioritar de elaborarea şi implementarea:
 Standardelor de Audit, Standardelor de Educaţie şi Etică;
 Ghidurilor practice pentru Standardele Internaţionale de Audit;
 Coduri de conduită a personalului corporaţiilor multinaţionale.
 Structura IFAC se compune din consilii (boards) şi comitete (committees). Consiliul pentru
Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB – International Auditing and Assurance Standards
Board) elaborează şi publică:
 Standarde Internaţionale de Audit (ISA - International Standards on Auditing) prevăzute pentru
auditul informaţiilor financiare istorice;
 Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Revizuire (ISRE – International Standards on Review
Engagements), aplicate în cadrul auditului de revizuire a informaţiilor financiare istorice;
 Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Asigurare (ISAE – International Standards on Assurance
Engagements), aplicate pentru misiunile de asigurare care abordează aspecte alte decît informaţiile
financiare istorice;
 
 Organizarea activităţii de audit pe plan internaţional

 Standarde Internaţionale pentru Servicii Conexe (ISRS - International Standards on Related

Services) aplicate pentru misiuni de compilare, misiuni de aplicare a procedurilor convenite
pentru anumite informaţii.
 Aceste standarde sunt denumite împreună Standarde pentru misiune ale Consiliului pentru
Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB).
 Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) publică, de asemenea
Standarde Internaţionale de Controlul Calităţii (ISQC - International Standards on Quality
Control). Aceste standarde se aplică de toate firmele de audit, care oferă servicii reglementate
de standardele internaţionale ale Consiliului nominalizat.
 Totodată, Consilul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) oferă asistenţă
practică în implementarea standardelor sale. În acest scop elaborează diverse Declaraţii sau
Regulamente de Practică.
 Consiliul realizează şi alte lucrări, de exemplu, lucrări în dezbatere. Lucrările se publică pentru
a promova discuţii sau dezbateri privind auditul, revizuirea, alte misiuni de asigurare si servicii
conexe, si controlul calităţii, referitoare la profesia de auditor.