Hidrații de carbon

(Zaharidele sau glucidele)

A elaborat:
Onofraș Nina
Grupa DC 11M
Obiective

 Definirea noțiunilor de glucide, oze și ozide.

 Clasificarea glucidelor în baza informațolor extrase din
sursele bibliografice.
 Determinarea celor mai importante surse de proveniență a
glucidelor.
 Argumentarea rolului glucidelor în viața organismului uman.
 Stabilirea consecințelor aportului neadecvat de glucide.
 Descrierea mecanismului de transportare intracelulară a
glucozei.


Cuprins:

 Scurt istoric
 Rolul glucidelor
 Glicogenul
 Glucidele in organism
 Transferul intracelular al glucozei
 Consecințele aportului neadecvat de glucide
Definiție
Scurt istoric

Denumirea de "glucide" provine de la

grecescul "glichis sau glikis", iar cea de zaharide,
de la latinescul "saccharum" şi de la grecescul
"sakkarom", toate însemnând "dulce".
Se ştie însă, că nu toate glucidele sunt dulci
(celuloza, amidonul, etc.) şi, pe de altă parte, că
există compuşi care deşi sunt dulci, nu sunt glucide
(zaharina, glicerolul, glicocolul, etc.).
 Denumirea de "hidraţi de carbon" sau acea sinonimă
de "carbohidraţi"  a fost dată de Carl Schmidt în 1844, fiind
cea mai veche formulare pentru aceşti compuşi. 
Această denumire pleca de la constarea că, în
general, între atomii de hidrogen şi de oxigen există un
raport de 2:1, ca la apă (H2O).
Se credea  că structura acestor compuşi se poate
exprima sub forma:  Cn(H2O)m , deci că provin din
combinarea carbonului cu apa - un anumit număr de atomi
de carbon sunt hidrataţi (legaţi de molecule de apă). 
 CLASIFICAREA GLUCIDELOR:
Glucide

Monozaharide Oligozaharide Polizaharide

Di,tri,tetrazaharide

Aldoze Cetoze Homopolizaharide Heteropolizaharide

Trioze
Tetroze
Pentoze
Hexoze
 Rolul glucidelor
 Energetic - furnizează 50-70% din energia totală care se produce
în organism;
 Structural – sunt elemente constitutive ale membranelor biologice;
 Recunoașterea celulară – glicanii din structura glicoproteinelor si
glicolipidelor;
 Intră în componenmţa AN şi a Co (NAD, FAD, HSCoA);
 De sprijin - formează substanţa fundamentală a ţesutului
conjunctiv (condroitinsulfaţii);
 Anticoagulant – heparina;
 Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare - datorită hidrofilităţii înalte
şi sarcinii negative, heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii;
 Funcţie protectoare, mecanică (heteropolizaharide)
Glucidele întră în componența celulelor, țesuturilor, fermenților,
unor hormoni, a factorilor de coagulare a sîngelui.
Cele mai importante glucide sunt:
 glucoza;
 fructoza;
 zaharoza (zaharul);
 galactoza (glucidul din lapte);
amidonul (glucidul din legume și cereale);
celuloza și hemiceluloza (existente în plante );
pectina,;
glicogenul (din muschi și ficat).
Glicogenul

Glicogenul este denumit „amidonul” regnului animal. Este

o polizaharidă care se găsește în toate celulele
organismului, fiind depozitată mai ales în ficat unde este
sintetizată, de glucoză. Se mai găsește în mușchi, creier și
nervi.
Glucidele în organism
Glucidele constituie o sursă importantă de energie în
organism. La arderea 1g de glucide se degajă 4 kcalorii.
Procesul de degajare a energiei la arderea glucidelor se
produce rapid, comparativ cu alte surse energetice ale
organismului.
Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru
sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul principal
al glicogenului (rezerva principala de glucide în organism).
Glicogenul se depune în ficat si muschi. El joaca un rol
important în reglarea nivelului de zahar din sînge. Conținutul
total de glicogen în organism este de 500g (1/3 se
localizeaza în ficat si 2/3 - în mușchii scheletului). Dacă
glucidele nu pătrund în organism cu hrana, atunci aceste
rezerve se epuizează în timp de 12-18 ore.
 Digestia glucidelor
• Începe în cavitatea bucală sub acţiunea α amilazei
salivare, care scindează leg. α 1,4 glicozidice din amidon până
la dextrine;
• Continuă în duoden sub acţiunea amilazei pancreatice
– (leg. 1,4 glicozidice), care scindează dextrinele până la
maltoză;
• Leg α 1,6 glicozidice sunt scindate sub acţiunea amilo-;
oligo 1,6 glicozidaze;
• Dizahaharidele se scindează sub acţiunea maltazei,
lactazei, zaharazei (se sintetizează în enterocite);
• Celuloza nu se scindează în TGI al omului deoarece
lipsesc enzimele β 1,4 glicozidazele;
• În TGI polizaharidele sunt scindate până la
monozaharide.
Absorbția

Monozaharidele se absorb la nivelul intestinului subţire și

implică 2 mecanisme:
 Transport activ (necesită ATP şi Na+)
 Difuzie facilitată
- transportorul leagă la locuri separate atît Gl cît şi Na+
(legarea Na+ creşte afinitatea pentru Gl)
- pătruns în epiteliul intestinal, acesta este eliberat şi
odată cu el Gl. Gl- iese din celulă prin difuzie facilitată,
iar Na+ este expulzat contra gradientului de concentraţie
prin intervenţia ATP-azei, Na+, K+ dependentă.
 Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
Pătrunde în organizm -amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide, trizaharide
cu polimerii: Amidon
şi Glicogen

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză
Transportorul glucozei
(GLUT 5)

Glucoza împreună cu Na+

pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu

cei de K+
 Monozaharidele ajung prin vena portă la ficat.
 O parte se transformă prin gliconeogeneză în glicogen, iar alta
(doar glucoza) trece în circulaţie.
 Galactoza şi fructoza sunt transformate în glucoză.
Transferul intracelular al glucozei:

Străbate membrana celulară în ambele sensuri

fără consum de energie cu ajutorul unor
transportatori pasivi.
Transportatorii glucozei (Glu T) sunt o familie
de glicoproteine transmembranare, codificate de
diferite gene.
Transportorul glucozei prin membrana
celulelor

 GLUT 1: predomină în eritrocite;

 GLUT 2: în hepatocite, celulele beta
pancreatice;
 GLUT 3: în celulele sistemului nervos;
 GLUT 4: în celulele ţesutului muscular şi
adipos;
 GLUT5: în celulele intestinale (transportă
glucoza în sînge).
Consecințele aportului neadecvat
de glucide

Malabsorbţia glucidelor cauzată de deficienţele

dizaharidazelor de la nivelul marginii de perie a
enterocitelor, cel mai frecvent fiind deficitul ereditar
al lactazei, manifestat prin intoleranţă la lactoză şi la
nou-născuţi prin diaree în urma ingestiei de lapte.
Malabsorbţia congenitală a glucozei şi galactozei
exprimată prin diaree severă, care poate cauza
moartea prin deshidratare. Patologie cauzată de
deficitul co-transportatorului glucoză-Na+.
 EXCESUL de glucide metabolizabile furnizează o cantitate mare
de energie care se transformă în lipide, depozitate în ţesutul
adipos-OBEZITATE.
 Glucidele cu absorbţie rapidă suprasolicită pancreasul-DIABET.
 Glucidele necesită, pentru metabolizare, vitamina B1, deci la
consum crescut de glucide creşte şi necesarul de vitamină B1.
 DEFICITUL de glucide metabolizabile induce metabolizarea
proteinelor şi lipidelor proprii corpului, dar primele se metabolizează
proteinele,conduce la dezvoltarea HIPOGLICEMIEI;
 DEFICITUL de fibre alimentare este responsabil de apariţia
constipaţiei şi, implicit, a hemoroizilor, precum şi a obezităţii; de
asemenea, un aport redus de fibre alimentare creşte riscul de
cancer de colon, BCV şi diabet.
Concluzie

 Glucidele sunt substanțe organice, cu funcțiune mixtă ce

au în compoziția lor atât grupări carbonilice cât și grupări
hidroxilice.
 Glucidele constituie o clasă de substanțe foarte
importantă atât pentru organismele animale cât și pentru
cele vegetale. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele
constituie o materie primă pentru sinteza celorlalte
substanțe:proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici.
 De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de
către celule și țesuturi.
Bibliografie

 Biochimie Medicală, L. Lîsîi; Univ. De Stat de

Medicină și Farmacie ” N. Testemițeanu”, Chișinău,
2007.
 Curs de chimie organică. Victor V. STAN. Chișinău,
2012.
 Chimia organică. Compuși Carbonilici și Carboxilici.
Adrian Căpriță. Timișoara, 2003.
 https://www.scribd.com/doc/144432527/Biologie-C
 omenesc.ro/digestiv.html