Sunteți pe pagina 1din 44

Lucian Blaga – viaţa şi opera

(1895-1961)
„Dacă personalitatea lui Eminescu
a dominat secolul al XIX-lea,
personalitatea lui Blaga a dominat
sec. al XX-lea.”

Constantin Noica
Comentați afirmația:

„Sunt două feluri


de a-ți trăi viața.
Unul - de a crede
că nu există
miracole.
Altul - de a crede
că totul este un
miracol.” (Albert
Einstein)

Page  2
Viaţa lui Lucian Blaga
- s-a născut pe 9 mai 1895 în 9 MAI 1895
satul Lancrăm, judeţul Alba,
Sat al meu, ce porţi în nume
fiind al nouălea copil al preotului
sunetele lacrimei,
Isidor Blaga şi al Anei.
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
şi potecă patimei.

Spre tine cine m-a-ndrumat


din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
 Copilăria poetului a fost marcată de “absenţa cuvântului”. Abia la vârsta
de patru ani poetul a început să vorbească. Acest eveniment este redat
de Blaga atât în poezia Autoportret, cât şi în volumul Hronicul şi cântecul
vârstelor.
“Începuturile mele stau sub semnul unei
fabuloase absenţe a cuvântului... Aflai
Autoportret atunci că în cei dintâi ani ai copilăriei mele
cuvântul meu nu era — cuvânt. Cuvântul
Lucian Blaga e mut ca o lebădă. meu nu semăna cu nimic. Nici măcar cu o
În patria sa stângace dibuire pe la marginile sunetului,
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. cu atât mai puţin cu o prefigurare a unei
Sufletul lui e în căutare, rostiri articulate. Adevărat e, pe de altă
în mută, seculară căutare, parte, că muţenia mea plutea oarecum în
de totdeauna, echivoc şi nu în­deplinea chiar în toate
şi până la cele din urmă hotare. privinţele condiţiile unei reale muţenii, căci
lumina cu care ochii mei răspundeau la
El caută apa din care bea curcubeul. întrebări şi îndemnuri era poate mai vie şi
El caută apa mai înţelegătoare decât la alţi copii, iar
din care curcubeul urechea mea, ispitită de cei din preajmă, se
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.” dovedea totdeauna fără scăderi.”
Page  4
Studiile

 1902-1906 – face primele clase la


şcoala primară germană din Sebeş.
 a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din
Braşov.
 a urmat cursurile Facultății de
Teologie din Sibiu şi Oradea.
 - a studiat filosofia şi biologia la
Universitatea din Viena, obținând titlul
de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-
o pe Cornelia Brediceanu, cea care
îi va deveni soție.

Page  5
Page  6
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna,
cu poezia Pe țărm (1910), şi
în Românul, cu studiul Reflecții
asupra intuiției lui Bergson (1914).
 debutul editorial are loc în anul 1919
când publică volumul de poezii
Poemele luminii şi volumul de
aforisme Pietre pentru templul meu.

Page  7
Activitatea diplomatică

 În anul 1926 a intrat în diplomație,


ocupând succesiv posturi de ataşat
cultural la legațiile României din
Varşovia, Praga, Lisabona, Berna, şi
Viena.
 A fost ataşat şi consilier de presă la
Varşovia, Praga, Berna (1926–1936)
şi Viena (1936-1937).
 A fost subsecretar de stat la
Ministerul de Externe (1937–1938) şi
ministru plenipotențiar al României în
Portugalia (1938–1939).

18 mai 1938 – depune o coroană de flori la


Mormântul eroului necunoscut din Lisabona
Page  8
 În 1936 este ales membru al Academiei Române.
 Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a
Universităţii din Cluj,
 Între anii 1949-1953 este cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie
din Cluj şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj
(1953-1959).

Page  9
 a finalizat traducerea piesei Faust
de Goethe, a tradus poeți germani
clasici şi moderni.
 scrie romanul cu tentă autobiografică
Luntrea lui Caron, publicat de
asemenea postum.
 Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi
este înmormântat în satul natal,
Lancrăm.

Page  10
Opera
I. Volume de versuri
 1919 - Poemele luminii
Izvorul nopţii
 1921 - Paşii profetului
 1924 - În marea trecere Frumoaso,
 1929 - Lauda somnului ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
 1933 - La cumpăna apelor când stau culcat cu capu-n poala ta
 1938 - La curțile dorului
îmi pare
 1943 – Nebănuitele trepte
Cicluri de versuri editate postum
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
 Vârsta de fier 1940-1944 din care tainic curge noaptea peste văi
 Cântecul focului şi peste munţi şi peste seşuri
 Corăbii cu cenuşă acoperind pământul
 Ce aude unicornul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Page  11
Lumina a crescut enorm la Cluj…

Page  12
II. Dramaturgie
• 1921 - Zamolxe, mister păgân
• 1923 - Tulburarea apelor, dramă
• 1925 - Daria, dramă în patru acte
• 1925 - Ivanca
• 1927 - Meşterul Manole, dramă în cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
• 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog şi trei faze
• 1944 - Arca lui Noe
• 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog şi patru faze (postumă)

Page  13
III. Filosofie
 Creația sa filosofică este grupată
în trilogii:
 1943 - Trilogia cunoaşterii:
Eonul dogmatic, Cunoaşterea
luciferică, Cenzura
transcendentă.
 1944 - Trilogia culturii: Orizont
şi stil, Spațiul mioritic, Geneza
metaforei şi sensul culturii
 1946 - Trilogia valorilor: Ştiință
şi creație, Gândire magică şi
religie, Artă şi valoare.
Page  14
IV. Aforisme
 1919 - Pietre pentru templul meu
 1926 - Ferestre colorate, însemnări şi fragmente
 1945 - Discobolul, aforisme şi însemnări
 1977 - Elanul insulei, editată postum

V. Proza
 Hronicul şi cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat
postum, 1965
 Luntrea lui Caron, roman, editat postum.

Page  15
Concepte cheie în opera blagiană
Monumentalitatea operei lui “Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii
Blaga stă în îmbinarea de mare şi nu ucid
profunzime a poeziei cu filozofia. cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
1. În concepţia poetului, cunoaşterea se
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
manifestă prin două concepte originale: Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
a) cunoaşterea paradisiacă, de tip logic,
în adâncimi de întuneric,
raţional dar eu,
b) cunoaşterea luciferică are ca scop eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
potenţarea, adâncirea misterului şi nu nu micşorează, ci tremurătoare
lămurirea lui, specifică sensibilităţii măreşte şi mai tare taina nopţii,
poeţilor. aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
Page  16 şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Cunoașterea Cunoașterea luciferică
paradisiacă
 este de tip poetic.
este de tip logic, rațional, bazată pe cunoaștere intuitivă, afectivă
intelect; e specifică oamenilor de permite ființei umane să
ştiinţă; analitică nu îi permite ființei pătrundă în transcendența
umane să treacă de cenzura
transcendentă instituită de Marele
Marelui Anonim
Anonim ⮚ se află sub regimul nocturn al
vrea să deslușească, să lumineze imaginarului, al luminii lunare
misterul, se află sub regimul diurn care amplifică sentimentul
al imaginarului, asociat cu participării la misterul existențial
⮚ are ca scop nu să lumineze
claritatea rațională și cu
fragmentarismul, care diminuează misterul, ci să îl intuiască, să îl
misterul universului sporească, să îl potențeze.
 Misterul ajunge să fie adâncit,
sporind astfel, în plan poetic,
frumusețea lumii.
Page  17
2. Metafora cunoaşte, în concepţia Exemplu de metafore plasticizante:
gânditorului poet, două tipuri: -“Pe uliți, subțire și-naltă/ ploaia
 - metafora plasticizantă, care dă umblă pe cataligi” (metaforă pentru
ploaie);
frumuseţe limbajului liric, fără -“În joc cu piatra, câte-un val/ și-
a-i îmbogăţi conţinutul: „Un arată solzii de pe pântec” (metaforă pentru
zbor de lăstun/ Iscăleşte peisajul” valuri).
sau „…prin oraş/ Ploaia umblă pe
catalige”; Exemplu de metafore revelatorii:
- “Soarele, lacrima Domnului/ Cade în
 - metafora revelatorie, care are
mările Somnului” (un asfințit marin);
rolul de a potenţa misterul - “Cenușa îngerilor arși în ceruri/ ne
esenţial, de a revela conţinutul: cade fulguind pe umeri și pe case”. (“un
„Eu nu strivesc corola de minuni mister relevat în legătură cu ninsoarea”,
a lumii”. după explicația lui Blaga);
-“Mamă – tu ai fost odat’ mormântul
meu- / De ce îmi e așa teamă, mamă, / să
părăsesc iar lumina?” (misterul morții)
ș.a.
Page  18
3. Alte concepte specifice Lumina ce-o simt
filozofiei blagiene ce se regăsesc năvălindu-mi în piept când te vad,
metaforic în creaţia lirică sunt: oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
 - misterul – principiu existenţial din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
fundamental, obiect al Lumina
cunoaşterii şi resort al actului de
cultură; Mama,-nimicul-marele! Spaima de marele
îmi cutremură noapte de noapte gradină.
 - Marele Anonim - metaforă Mama, tu ai fost odat' mormântul meu.
revelatorie pentru Creatorul De ce îmi e aşa de teamă-mamă-
Universului; să părăsesc iar lumina?
 - lumina – metaforă pentru Din adânc
cunoaştere;
Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e
 - ieşirea în lumină – naşterea; moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog:
Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne
 - marea trecere – moartea. măsori destrămarea.

Page  19
„mea”🡨---LUMINA---🡪„altora”
� „nu strivesc” � „sugrumă vraja”
� „nu ucid/cu mintea”
� „sporesc a lumii taină”
� „îmbogățesc și eu întunecata
zare/cu largi fiori de sfânt
mister”
� „iubesc”
Trăsături moderniste ale poemului

Prezența elementelor • exacerbarea eului creator


expresioniste • sentimentul absolutului

Preocupare pentru tema • cunoașterea paradisiacă


cunoașterii • cunoașterea luciferică

• atitudinea subiectivă de asumare a


unei răspunderi menite să asigure
Subiectivism armonia lumii
• mărci lexico-gramaticale ale
subiectivității

Page  21
 Ideea poetică
Exprimă atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii, izvorâte
de la el, din iubire prin iubire.

. Titlul
Titlul face trimitere la METAFORA MISTERULUI, este o metaforă
revelatorie care accentuează ideea cunoașterii poetice. Pronumele
personal la persoana I singular, “eu”, exprimă crezul poetului de a potența
misterul. Verbul la formă negativă, “nu strivesc” accentuează refuzul
cunoașterii logice, iar corola de minuni a lumii reprezintă misterul, asociat
cu idealul, absolutul, perfecțiunea.

Page  22
Trăsături moderniste ale poemului
• imaginea astrului selenar
Imagismul pentru a postula cunoașterea
luciferică
puternic • Imaginea emblematică a
„corolei de minuni a lumii”

• prezența metaforelor
revelatorii care indică
participarea directă la
Metaforismul misterele lumii
• folosirea metaforelor cu valoare
de simbol

Inovații • tehnica ingambamentului


prozodice • folosirea versului liber
Explicația titlului
„Eu”

situarea orgolioasă a eului creator
în centrul universului

„nu strivesc”

delimitarea de calea
cunoașterii rațional-analitice

„corola de minuni a lumii” metaforă revelatorie


Ion Pop: „imaginea emblematică, ideală a universului”
Structura textului poetic
Secvența I: delimitarea de

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii calea cunoașterii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
paradisiace
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns Secvența a II-a: prezentarea
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
opoziției dintre
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - cunoașterea paradisiacă
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna și cea luciferică
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei -
căci eu iubesc Secvența a III-a: postularea
şi flori şi ochi şi buze şi morminte. trăirii integratoare,
atotcuprinzătoare
Page  25
�taina lumii vegetale
�emblemă a teluricului

Page  27
TAINA OCHILOR � taina cunoașterii
� emblemă a spiritualității

Page  28
�taina rostirii
�emblemă a Logosului
TAINA BUZELOR

Page  29
TAINA MORȚII �emblema tăcerii definitive

Page  30
Page  31
Corola de minuni a lumii
„Enumerarea
atributelor lumii este morminte

făcută nu la

Amplificarea
întâmplare, ci în buze

misterului
ordine crescândă a
elementului de mister ochi
cuprins în ele”.
(Marin Mincu)
flori

Page  32
Care considerați că este cuvântul-cheie al poemului?

Ce opinie aveți despre legătura dintre cunoaștere și mister?

Page  33
Arta poetică

 “Eu nu strivesc corola de  Lirismul subiectiv este


minuni a lumii” este o transpus în mod direct, la
nivelul expresiei prin mărcile
artă poetică modernă,
lexico-gramaticale;
deaorece reprezintă
 -pronume personal la
viziunea autorului în
persoana I singular: “eu”;
raport cu rolul poeziei și
menirea sa în univers,  -adjectiv pronominal posesiv:
“mea”, “mei”;
într-un limbaj metaforic.
 -verb la persoana I singular:
“nu strivesc”, “nu ucid”.

Page  34
Viziunea despre lume
În viziunea lui Lucian Blaga, rolul poetului este de a potența
tainele lumii prin trăirile interioare și prin contemplarea
fomrelor concrete. Optând pentru cunoașterea luciferică,
poetul desemnează propria cale: adâncirea misterului și
protejarea tainei prin creație.

Tema
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o mediație filosofică cu
profunde accente lirice, o confesiune elegiacă pe tema cunoașterii, care în
viziunea blagiană este paradisiacă (“lumina altora sugrumă vraja”), misterul
este parțial dedus cu ajutorul logicii, și luciferică(“eu cu lumina mea sporesc
a lumii taina”), ce potențează misterul, îl revelează prin trăirile interioare și
starea poetică. Cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire.

Page  35
Compoziția
Discursul liric se organizează în jurul unor opoziții: “lumina mea” -“lumina
altora”, “corola de minuni”-flori, ochi, buze, morminte.
Poezia poate fi structurată în trei secvențe lirice.

Secvenţa întâi (versurile 1-5)


Pronumele ,,eu” sugerează actul poetic ca manifestare
INDIVIDUALITĂȚII COLECTIVE, CÂT ȘI creația artistică,
modalitate de obiectivare a raportului eu potic-eu cosmic.
Verbele la forma negativă (“nu strivesc”, “nu ucid”) exprimă atitudinea
poetică față de tainele lumii, refuzul cunoașterii logice. Metafora “calea mea”
sugerează destinul poetic asumat, scenariul călătoriei inițiatice în ,,cutreierul
sferic” al lumii în care eul poetic are revelația unor întruchipări concrete ale
miracolului vieții și ale msiterului morții pe care nu încearcă să le destrame.
În poezia lui Blaga, obiectualul este substituit cu spiritualul. Flori, ochi,
buze, morminte reprezintă o sumă permanentă de taine, ce pot fi aranjate
simbolic: flori-morminte (limite temporale ale ființei) și ochi-buze
(modalități de cunoaștere, contemplare și verbalizare, rostirea poetică)
Page  36
Flori, ochi, buze, morminte reprezintă o
sumă permanentă de taine, ce pot fi
aranjate simbolic:
flori-morminte (limite temporale ale
ființei) și
ochi-buze (modalități de cunoaștere,
contemplare și verbalizare, rostirea
poetică)

Page  37
Secvenţa a doua (versurile 6-18)
Este mai amplă și se construiește pe
Lumina altora
baza unor relații de opoziție. sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
Comparația care funcționează ca o în adâncimi de întuneric,
construcție explicativă a ideii dar eu,
exprimate concret în versul median eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
este asociată cu antiteza. şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
Cunoașterea pe care poetul o aduce nu micşorează, ci tremurătoare
în lume prin creația sa este asociată cu măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
lumina lumii, care, în loc să
cu largi fiori de sfânt mister
lămurească misterul, îl sporește. şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

Page  38
Secvenţa a treia (versurile 19-20)
Finalul are rol conclusiv, deși este exprimat prin raport de
cauzalitate(“căci”).
În viziunea blagiană, cunoașterea poetică este un act de contemplație și de
iubire, “căci eu iubesc”- IUBIREA ESTE ELEMENTUL CUNOAȘTERII
ABSOLUTE.
Enumerația metaforică din final dezvăluie temele majore ale creației lirice
blagiene, imaginate ca petalele unei corole uriașe care păzește misterul
lumii: flori (viața, gingășia, efemeritatea, frumosul), ochi(cunoaștere
contemplare), buze (iubire, comunicare) și morminte(eternitatea, marea
taină a morții, care în lirica blagiană este o stare spirituală
superioară).Conjuncția ,,și” echilibrează textul prin egalizarea simbolurilor.

Page  39
Simetria
 Pornind de la premisa că
termenul “eu” este cheia de
înțelegere a întregii poezii, tot
textul poate fi redus la două
propoziții: Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii, căci eu iubesc
și flori, și ochii, și buze, și
morminte.
 Simetria textului se realizează
prin reluare sintagmei din titlu în
inicipit, dar și a metaforelor
enumerate în prima secvență.

Page  40
Elemente de prozodie
Lucian Blaga utilizează două procedee moderne de versificație:
Ingambamentul, enumerația prin “și”( presupune receptarea
individuală a fiecărui termen).
Versurile sunt albe, măsură inegală, muzicalitatea interioară.

Page  41
Apartenenţa la modernism
Modernismul este ilustrat prin: structura textului, subiectivism,
expresivitate, ambiguitatea mesajului.
Astfel, construcția poeziei este astrofică, creată asemenea unui
discurs argumentativ. Ambiguitatea textului se desprinde din
complexitatea motivelor specifive sistemului filosofic blagian:
lumina, întunericul, noaptea, misterul. De asemenea, registrul este
foarte bogat în metafore revelatorii.

Page  42
Păreri critice
Poeziile lui Blaga sunt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare clipă şi
redate de o superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se
mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică
permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai fine
acte ale simţirii. E şi filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă
filosofie, care leagă împreună toate aspectele dinafară ale naturii si,
înlăuntru, toate mişcările prin care şi noi îi răspundem.” - Nicolae Iorga,
„Rânduri pentru un tânăr”, în Neamul românesc. 1 mai, 1919

„E foarte greu, dacă nu imposibil, de judecat opera poetului fără o


referire permanentă la sistemul său filosofic. Lirica lui Blaga transmite stări
sufleteşti care, neavând nimic conceptual, se amestecă intim cu preocupările
reflexive ale gânditorului. El îşi trăieşte plenar ideile, de unde şi ecoul lor
adânc în lumea sentimentelor. Pe de altă parte, fiorul lirici a naştere la
Blaga din reflexivitate şi însoţeşte pas cu pas mişcările unui spirit
scormonitor”. – Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două
războaie mondiale.
Page  43
„Blaga este cel dintâi, repet, după Eminescu care integrează
filosofia (în sensul dat de Marcel Raymond acestui concept), punând
astfel capăt unei discuţii lungi şi plicticoase dacă poate exista sau nu
poezie filosofică.” – Eugen Simion, Lucian Blaga. Miturile personale
ale poetului
„În genere însă Poemele luminii sunt încă stângace, pătate de
consideraţii filosofice şi de un nietzscheanism zgomotos, în
nepotrivire cu temperamentul nesanguin, cam rilkean al poetului.” –
George Călinescu – Istoria literaturii române, de la origini până în
prezent
Blaga “descindea de fapt din Eminescu şi regăsea vibraţia înaltă a
poeziei româneşti la sentimentul cosmic şi fiorul metafizic” - Ovid S.
Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie
mondiale.

Page  44