Constantin Negruzzi

Născut în anul 1808, în comuna Trifeştii-Vechi

din judeţul Iaşi

 comuna Trifeştii-Vechi din judeţul Iaşi, 

Învaţă acasă cu profesori
de greacă şi franceză. Nu
pleacă la şcoli peste
hotare, cum se va
întîmpla cu literaţii din
generaţia lui. Aceasta
nu-l împiedică să se
afirme magistral înaintea
tuturor scriitorilor
secolului  al XIX-lea.
 Izbucnind revoluţia din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La
Chişinău face cunoştinţă cu poetul rus Puşkin, care-i deşteaptă gustul
pentru literatură şi cu un emigrant francez de la care ia lecţii de limba şi
literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări
literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viaţa
politică, cum făceau toţi fiii de boieri pe atunci.
 Tatal sau, paharnicul Dinu Negrut, om iubitor de cultura, avea o
biblioteca bogata pentru vremurile acelea, alcatuita din tiparituri
si manuscrise.
În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia
Elenei de Marmontel), şi câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de
scrierile patrioţilor de peste munţi, studie istoria şi dădu la lumină Aprodul
Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului şi boierilor din
timpul său.
 • Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Şalul negru după
Alexandr Puşkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor
Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuinţeze un
vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în româneşte,
mai ales în timpul când scria Negruzzi  şi pentru că multe din ele
exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată.
Dintre cele mai reuşite cităm Uriaşul. O altă traducere importantă
este a satirelor lui Antioh Cantemir, din ruseşte, făcută împreună
cu Alexandru Donici.
• Negruzzi a scris şi poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea
mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri
e Aprodul Purice. Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat câtva,
dar interesul şi calităţile poetice scad de la un moment şi de aci
încolo este numai o cronică rimată.
A reprezentat scoala DACIEI LITERATURE , fiind
unul dintre cei mai apreciati scriitori ai timpului
sau
A murit pe 24
august 1868 și
a fost îngropat
într-un cimitir
vechi din
Trifeștia.
 În cinstea Negruzzi
sînt numite străzile
din Bălți,
Dondușeni, Drochia,
Căușeni, Călărași,
Lipcani, Ocnița,
Orhei, Rîbnița,
Soroca, Strășeni,
Tiraspol, Fălești,
Florești
La Chișinău, în cinstea lui Negruzzi, este numit
Bulevardul și piața
Pe Aleea Clasicilor este instalat bustul Negruzzi