Sunteți pe pagina 1din 11

TEMA 2.

Izvoarele dreptului civil


1.Noţinunea şi clasificarea izvoarelor
de drept civil
Izvoare de drept civil – formă specifică
a normelor de drept civil

Acte normative Precedentul.Practica


Uzanţe
judiciară

Legi Acte adminstrative


Acte normative
internaţionale:
Constituţionale
Declaraţia Hotărîrile şi
Universală a ordonanţele Acte normative
Organice ale organelor
Drepturilor Guvernului
Omului (1948); publice locale
Ordinare
Convenţia
Europeană a
Drepturilor Acte normative ale Acte normative ale altor autorităţi ale
Omului (1950) Ministerelor şi administraţiei publice (Banca Naţională,
Departamentelor Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare)
- Prin practica judiciară se înţelege ansamblul soluţiilor
cuprinse în hotărîrile instanţelor judecătoreşti.
Jurisprudenţa nu constituie izvor de drept propriu – zis, ci
doar unl derivat, interpretativ şi în parte creator. În sistemul
common law precedentul este considerat izvor de drept.

- Uzanţele sunt reguli de conduită statornice de-a


lungulvremii în practica vieţii sociale. Uzanţele se
consideră izvoare de drept doar în cazul în care legea face
trimitere la ele (a se vedea art.7 din Legea vînzării de
mărfuri). Proiectul Codului civil expres stipulează că
uzanţele se aplică numai dacă nu contravin legii, ordinii
publice şi bunelor moravuri.
2. Interpretarea legii civile
2. Interpretarea legii civile
Interpretarea legii civile – operaţiune logico – juridică
raţională de explicare a conţinutului şi sensului normei
în scopul unei juste aplicări.

Criterii de clasificare a interpretării

În funcţie de forţa sa
(interpretarea în În funcţie de În dependenţă de
dependenţă de rezultatul metoda de
organul care face interpretării. interpretare.
interpretarea legii
civile).
3. Acţiunea legii civile în timp

Acţiunea legii civile

Data publicării în monitorul ofcial


Intratrea in
vigoare Data expres prevăzută de lege. Această
dată ulterioarămomentului publicării
Timp legii în Monitorul Oficial.

Abrogarea Abrogarea expresă


legii
Abrogarea tacită
Acţiunea legii civile în spaţiu
Acţiunea legii civile

Acest aspect este reglementat de


Aspectul “normele conflictuale” ale dreptului
internaţional internaţional privat. Problema se
soluţionează în dependenţă de cetăţenia
persoanelor, locul situării bunului, locuk
Spaţiu încheierii actului (art.8 Cod Civil).

Actele normative civile care emană de la


organele centrale de stat se aplică pe
Aspectul întreg teritoriul Republicii Moldova.
intern Actele normative emise de organele
publice locale (judeţ, municipiu, comună)
se aplică doar pe teritoriul unităţii
administrativ – teritoriale.
Acţiunea legii civile asupra persoanelor

Acţiunea legii civile

Aspectul internaţional

Persoane Aspectul intern

Aspectul intern
4. Interpretarea legii civile în dependenţă de
organul care face interpretarea legii civile
Interpretarea normei juridice în raport cu
subiectul care face interpretarea
Interpretarea juridică este dată de instanţele
judecătoreşti cu prilejul apicării normei la situaţii juridice
concrete în scopul soluţionării litigiilor. Această
interpretare este obligatorie numai pentru părţile litigiante
şi succesorii lor şi pentru organele ce sunt obligate să
execute hotărîrea judecătorească.

Interpretarea autentică se face de însuşi organul care a


Interpretarea edictat norma juridică supusă interpretării
oficială (Parlamentu,Guvernul) etc.

Interpretarea legală se face de un organ al statului


împuternicit cu astfel de funcţii. De exemplu, Curtea
Constituţională (art.135 alin.1 din Constituţie).

Este făcută de persoane care nu au calitatea de persoane


Interpretarea oficiale ale statului. Ea este opera avocatului ori a
neoficială profesorilor şi cercetătorilor în studiile lor ştiinţifice
(monografii, manuale, comentarii)etc.
(doctrinală)
5.Interpretarea legii civile în funcţie de rezultatul
interpretării

Interpretarea legii civile după


rezultatul la care se ajunge

Interpretarea literară nu aduce nimic nou, ci întăreşte doar textul legii. Astfel,
textul şi legea se vor aplica strict la situaţiile avute în vedere de legiuitor. Drept
consecinţă, el nici nu va extinde şi nici nu va restrînge aplicarea dispoziţiei în
cauză. Interpretarea literară este o interpretare declarativă.

Interpretarea extensivă intervine atunci cănd conţinutul normei esste mai larg
decît formularea lui textuală. O astfel de interpretare se utilizează atunci cînd
textul normei în înţelesul ei literal nu acoperă unele situaţii care ar trebui să fie
acoperite.

Interpretarea restrictivă intervine atunci cînd se consideră că conţinutul normei


este mai restrîns decît formularea ei textuală. În aceste cazuri textul normei se
aplica unui număr mai restrîns de cazuri decît permite litera textului.
6.Metodele de interpretare a legii civile
Metodele de interpretare a legii civile

Interpretarea gramaticală presupune o analiză morfologică, dar şi o analiză a


legăturii dintre cuvinte în propoziţie sau în frază. De aceea utilizarea conjuncţiilor
“şi” ori “sau” nu este accdentală, fiinscă ele pot aduce sensuri diferite. De exemplu,
art.16 din Codul civil prevede: “ cetăţeanul, care din cauza alienaţiei mintale sau
debilităţii mintale nu este în stare să înţeleagă însemnătatea actelor sau să le
dirijeze... “. Deci lipsirea persoanei de capacitatea de exerciţiu va fi posibilă fie din
cauza că persoana nu înţelege însemnătatea actelor, fie că nu le poate dirija.

Interpretarea logică se face în baza unor reguli raţionale sau a aşa-numitelor


argumente. Spre exemplu, cum vom interpreta art 486 din Codul civil: “persoanele
care au cauzat în comun o daună răpund în mod solidar faţă de persoanele
vătămate”. Pentru a răspunde la întrebare se au în vedere numai persoanele fizice
sau şi alte subiecte, urmează să recurgem la interpretarea logică. Deoarece cap.II
din Codul civil “ Persoanele”include şi cetăţenii, şi persoanele juridice, deducem că
art.486 vizează atît persoanele fizice, cît şi cele juridice.
Metodele de interpretare a legii civile

Interpretarea sistematică constă în determinarea înţelesului unuei norme


juridice civile în funcţie de locul pe care îl ocupă în cadrul actului din care face
parte ţi ăn acelaşi timp în sistemul general al legslaţiei. De exemplu, în
conformitate cu prevederile art.257 alin.2 din Codul civil “Contractul de
donnaţie se consideră încheiat din momentul cînd bunul a fost transmis
donatorului”. Aplicarea corectă a acestei norme va fi posibilă prin apelarea la
art.133 din Codul civil, care defineşte termenul “transmitere”.

Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului unei dispoziţii legale


ţinîndu-se seama de scopul urmărit de legiuitor la adoptarea actului normativ
din care fac parte acea dispoziţie, într-un context istoric dat. Anume o astfel de
interpretare poate fi aplicabilă art.503 din Codul civil, car edispune că dauna
suferită de un cetăţean în legătură cu salvarea bunurilor socialiste trebuie să fie
compensată. Astăzi, această normă nu mai este aplicabilă, fiindcă nu mai există
proprietatea socialistă.