Interventii proprii si delegate ale

asistentului medical in procesul de

nursing la pacientii cu afectiuni digestive

Prof.Andriescu Mariana
 Gastroenterologia reprezintă specialitatea
medicală care se ocupă cu:
- prevenția,
- diagnosticul,
- tratamentul afecțiunilor sistemului digestiv.
 Sistemul digestiv cuprinde
aparatul digestiv și glandele anexe.
 MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ SPECIFICE BOLILOR DIGESTIVE

Durerea
•Disfagia
•Vărsătura
•Greaţa
•Hematemeza
•Melena
•Meteorismul abdominal
•Flatulenţa
•Tenesme
•Diareea
•Constipaţia
•Anorexia
•Regurgitaţia
•Scăderea în greutate
•Eructaţia
•Refluxul gastro-esofagian
•Icterul
•Ascita
 Durerea
a) la nivelul cavităţii bucale:
- poate fi spontană sau provocată de ingestia de alimente (stomatite).

b) la nivelul faringelui și esofagului:

- are caracter de constricţie,
este localizată retrosternal
(perforaţia de esofag,
esofagita postcaustică);
- pirozis - senzaţie dureroasă
localizată retrosternal, cu aspect de arsură
exacerbată la ingestia de alcool şi
lichide fierbinţi (reflux gastroesofagian).
c) la nivelul stomacului:
- frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice, localizată în
epigastru, cu iradiere retrosternal sau spre hipocondrul drept sau
stâng;
- variază ca intensitate;
- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);
- durata: ore, zile, săptămâni;
- periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele de
acalmie în
funcţie de sezon (primăvara, toamna);
- este accentuată de alcool, alimente, condimente;
- poate fi calmată în anumite poziţii, cu medicamente,
provocare de vărsătură.
d) în afecţiuni ale intestinului:
- frecvent întâlnită dar nu obligatoriu;
- de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);
- apare de obicei spontan;
- poate fi însoţită de meteorism abdominal sau diaree.
e) la nivelul abdomenului:
- are caractere diferite ("lovitură de pumnal" în perforaţia
unui viscer intraabdominal);
- localizată în funcţie de organul afectat;
- însoţită de greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
f) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul drept, de
intensitate variabilă.
g) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul drept,
iradiere în spate la baza hemitoracelui drept, spre omoplat, spre
umărul drept; variază ca intensitate.
h) în afecţiuni ale pancreasului este violentă(,,durere în bară,,),
cu sediu în epigastru, cu iradieri în hipocondrul stâng.
 Disfagia

Se caracterizează prin dificultate la deglutiţie.

Poate fi determinată de:
- disfuncţia musculaturii esofagiene sau
faringiene (esofagită, paralizie de văl
palatin),
- stenoze esofagiene benigne sau maligne
(în tumorile esofagiene apare iniţial disfagie
pentru alimentele solide, ulterior în stadiile
finale şi pentru lichide).
 Vărsătura

• frecvenţă variabilă: - sporadice (ulcer gastroduodenal),

- frecvente (gastrită).
• orar: - matinale,
- postprandiale: precoce sau tardive.
• conţinut: - alimentare,
- bilioase,
- sanghinolente,
- fecaloide
• poate avea multe cauze de ordin fizic sau emoţional
• este întâlnită în majoritatea afecţiunilor digestive.
 Greaţa

- precede vărsătura sau este de sine

stătătoare;
- este însoţită de paloare, transpiraţie,
hipersalivaţie, tahicardie, vertij;
- este o tulburare neurovegetativă
produsă prin stimulare vagală.
Hematemeza
• Reprezintă eliminarea de vărsătură cu
sânge, cu aspect caracteristic de "zaţ de
cafea„ ; sângele poate fi digerat sau
proaspăt (în efracţia de varice esofagiene).
Melena
• Constă în eliminarea de sânge prin scaun
căruia îi dă un aspect negru, "ca păcura",
lucios;se va diferenţia de scaunul închis la
culoare al celor care iau preparate de fier,
antiacide care conţin bismut şi cărbune
medicinal sau după ingestia de preparate
cu sânge, spanac, legume.
Meteorismul abdominal
• Este determinat de acumularea unei
cantităţi mari de gaze şi de tulburări în
emisia lor.
Flatulenţa
• Este prezentă mai ales în colopatiile de
fermentaţie în care cantitatea de gaze
produsă este mai mare şi se elimină
frecvent pe cale anală.
Tenesme - senzaţie imperioasă de defecaţie.
Diareea
• Se datorează creşterii peristaltismului intestinal. Se
caracterizează prin eliminarea frecventă de scaune
moi, apoase, însoţită de colici intestinale.
Poate fi: acută (în boli înfecţioase) sau cronică (în
afecţiuni biliare, endocrine, pancreatice, intestinale).
Constipaţia
• Se datorează diminuării tranzitului intestinal. Se
caracterizează prin rărirea ritmului de eliminare a
scaunelor, reducerea volumului şi consistenţei
acestora.
Poate fi: - primară,
- secundară (neoplasme rectale sau
sigmoidiene, afecţiuni neurologice).
Anorexia - constă în lipsa apetitului;
Poate fi:- selectivă, numai pentru unele alimente
(carne - în cancer gastric) ,
- totală, pentru orice fel de aliment.
Regurgitaţia poate fi cauzată de
obstrucţia esofagului (tumori) sau poate
fi rezultatul refluxului conţinutului
gastric; reprezintă refluxul alimentelor
din esofag sau stomac în cavitatea
bucală fără efort şi neînsoţit de greaţă.
Scăderea în greutate apare de obicei în
cancerul gastric sau de colon.
Eructaţia - constă în eliminarea gazelor
din stomac prin gură ca urmare a
creşterii cantităţii de aer din stomac
(aerofagie, stenoză pilorică).
Refluxul gastro-esofagian
- apare în special postprandial
fiind accentuat de ingestia de
alimente în cantitate mare,
alcool, cafea (dacă apare
în somn există pericolul
aspiraţiei conţinutului
gastric în căile respiratorii.

Icterul - apare ca urmare a tulburării metabolismului

bilirubinei; se manifestă clinic prin coloraţia galbenă a
tegumentelor şi mucoaselor.
Ascita - este urmarea acumulării de lichid în cavitatea
peritoneală şi se manifestă clinic prin mărirea în volum a
abdomenului; se instalează progresiv şi nu este însoţită de
durere (cel mai frecvent este expresia sindromului de
hipertensiune portală).
 EXAMINĂRI PARACLINICE

• Examene de laborator
• Examene endoscopice: esofagoscopie,
gastroscopie, colonoscopie, recto-
sigmoidoscopie
• Examene radiologice
 Examene de laborator

Sânge: analiza sângelui este utilizată pentru investigarea disfuncţiilor

hepatice, pancreatice şi a malabsorbţiei intestinale.
Intervenţii nursing: asistenta medicală va informa pacientul asupra
necesităţii tehnicii, modul de efectuare (puncţie venoasă), repaus
alimentar cu 10-12 ore înainte de teste (fosfatază alcalină, lipaze,
colesterol).

Urină: analiza urinei oferă informaţii despre funcţia hepatică şi

biliară.
Bilirubina şi urobilinogenul sunt teste obişnuit efectuate pentru
evaluarea funcţiei hepatice, iar pentru evaluarea pancreasului,
amilazuria.
Intervenţii nursing: explicarea necesităţii efectuării tehnicii, a
modului de recoltare a urinei.
Materii fecale: examen macroscopic, microscopic,
chimic; oferă informaţii despre funcţia de digestie şi
absorbţie a aparatului digestiv.
Intervenţii nursing: explicarea scopului examinării;
instruirea pacientului referitor la necesitatea
respectării regimului alimentar cu 3 zile înainte şi
întreruperea tratamentului medicamentos care
influenţează procesele digestive şi tranzitul intestinal.
 Secreţia gastrică bazală: - se aspiră secreţie gastrică prin
sondaj gastric, pacientul va fi relaxat şi izolat de toate sursele
senzoriale ce pot stimula secreţia gastrică (miros de alimente,
prezenţa unor alimente, stres psihic, etc) pentru acurateţea
testului.

Intervenţii nursing:
- se informează pacientul referitor la necesitatea restricţiei
alimentare 12 ore, a ingestiei de lichide şi a fumatului 8 ore
înaintea testului,
- suprimarea tratamentului cu antiacide, colinergice,
anticolinergice, adrenocorticosteroizi cu 24 ore înaintea testului
(dacă tratamentul trebuie continuat se va menţiona acest lucru
pe buletinul de trimitere),
- efectuarea tubajului gastric,
- recoltarea secreţiei gastrice şi trimiterea probelor la laborator.
 TEHNICA SONDAJULUI GASTRIC
Definiţie. Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unei sonde
gastrice Faucher, Einhorn, Levin pe cale orală sau nazală prin faringe şi esofag
în stomac.
Scop:
• explorator : recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice
şi secretorii (chimismul gastric) şi pentru evaluarea funcţiei evacuatorii gastrice
• terapeutic : evacuarea conţinutului toxic din stomac ; curăţirea mucoasei gastrice
de exudate şi substanţe străine depuse; hidratarea şi alimentarea bolnavului ;
introducerea unor substanţe medicamentoase
Materiale necesare
• de protecţie : şorţuri din cauciuc sau din material plastic, muşama şi aleză,
prosoape
• sterile : sonda Einhorn,Levin, 2 seringi de 20 ml, mănuşi ,pense hemostatice,
eprubete;
• nesterile : tăviţă renală, tavă medicală, pahar cu apă aromată, pahar cu apă
pentru proteză,recipient pentru colectare;
• medicamente : la indicaţia medicului.
 Pregătirea pacientului

• psihic: se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii şi este

rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului
• fizic:
• se aşează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept şi se
protejează cu şorţul de material plastic
• i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează tăviţa
renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din
cavitatea bucală, pacientul fiind solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
• pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

Efectuarea procedurii
• asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă şorţul de material
plastic și îşi pune mănuşile,
• umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag,
• se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l
între mână şi torace,
• prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion,
• cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce
capătul sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de
rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită,
• prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre
stomac(la marcajul 40-50 cm citit la arcada dentară),
• verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu
ajutorul seringii şi se fixează sonda,
• se aspiră sucul gastric cu seringa pentru diferite probe,
• se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea
ei cu o pensă hemostatică,
• când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna
stângă şi se îndepărtează sonda,
• goleşte conţinutul sondei în vasul colector şi se aşează sonda în tăviţa
renală,
• se pregăteşte produsul pentru laborator- completarea formularelor,
etichetare.
 Îngrijirea ulterioară a pacientului

• - i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura şi se şterg mucozităţile

de pe faţă şi bărbie,
• - se îndepărtează tăviţa şi şorţul şi i se oferă proteza dentară (după caz),
• - se aşează pacientul în poziţie comodă,
• - se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric
extras.

Accidente
• Greaţă şi senzaţie de vărsătură; se înlătură fie printr-o respiraţie profundă, fie se
efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%;
• Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi
cianoza, se îndepărtează sonda;
• Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflaţie
cu aer;
• Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie.
 
 Observaţii

• - tubajul gastric se efectuează în condiţii de asepsie, putând fi efectuat şi pe

cale endonazală(sonda Einhorn,Levin);
• - pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respi­raţia, culoarea feţei; verificarea
căii de pătrun­dere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un
pahar cu apă - apariţia bule­lor de aer confirmă pătrunderea în căile respi­
ratorii;
• - o formă particulară de sondare în scop he­mostatic este introducerea
sondei Blakemore.

DE EVITAT:
Ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului)
 

 
 Testul de stimulare a acidului gastric:
- constă în măsurarea secreţiei de acid gastric la o
oră după administrarea unui stimulent al acidului
gastric (ex.pentagastrin - subcutanat); se
efectuează imediat după testul secreţiei acide
gastrice când se constată secreţie gastrică
insuficientă.
Intervenţii nursing:
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea,
să nu fumeze cu 12 ore înainte de test,
- informarea pacientului referitor la locul şi durata
examenului,
- testarea sensibilităţii la pentagastrin,
- suprimarea tratamentului medicamentos.
 Analiza lichidului peritoneal:
- include aprecierea aspectului, conţinutului de
eritrocite, leucocite; examen citologic, examen
microbiologic; determinarea proteinelor,
glucozei, amilazei, fosfatazei alcaline,
- lichidul se recoltează prin paracenteză .
Intervenţii nursing:
- măsurarea funcţiilor vitale din 15' în 15' în
timpul procedurii de recoltare,
- observarea unor semne ca: paloare,
transpiraţie, anxietate şi a semnelor şi
simptomelor specifice şocului, hemoragiei.
 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PARACENTEZĂ
Definiţie:Puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretului
abdominal cu ajutorul unui trocar.
Scop:
•-explorator:-punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal;recoltarea lichidului
şi examinarea în laborator .
•-terapeutic:evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascite masive;pentru efectuarea
dializei peritoneale.
Indicaţii:
-ascite masive,ascite care nu se resorb prin metodele obişnuite de
tratament,hemoperitoneu ,.
Contraindicaţii:
-chisturi ovariene mari, sarcină;
-diateze hemoragice(tendința organismului la hemoragii repetate, stare hemoragipară) şi în
precomă;
-infecții tegumentare (celulitã) la locul puncției,
- prezența de aderențe peritoneale (zone cicatriciale posttraumatice sau
postoperatorii),pacienți cu meteorism abdominal.
•Locul puncţiei - în fosa iliacã stângã ( linia Monroe -Richter),in regiunea
subombilicală.
Locuri de puncție posibile
 Materiale necesare:

• de protecţie a patului:muşama,aleză, paravan;

• pentru dezinfecţia tegumentului:alcool iodat;
• instrumente şi materiale sterile:
-ac/trocar steril pentru puncție, cateter special din plastic siliconat(trusă de
perfuzie)/ tub de drenaj (50cm),
-seringi de 5 şi 20 m , bisturiu, pense hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi
chirurgicale, comprese, tampoane, leucoplast;
-pentru recoltarea şi colectarea lichidului, eprubete, cilindru gradat, vas gradat
de 10 I, tăviţă renală, cearşaf împăturit pe lungime.
• -substanţe medicamentoase, anestezice locale (Novocaină 1%), tonicecardiace;

Pregătirea pacientului:
• -psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei,se obţine consimţământul;
• - fizică: se invită să urineze ;se dezbracă regiunea abdominală; se aşează
pacientul în poziţie decubit dorsal în pat; se măsoară circumferinţa abdominală;i
se asigură securitatea şi intimitatea
 Execuţia puncţiei:
• se face de către medic, ajutat de două asistente în salon sau în sala de
tratamente
Rolul asistentei in cursul punctiei propriu-zise:
• -spală,dezinfectează mâinile,îmbracă mănuşile;
• -pregăteşte patul cu muşama,aşează pacientul în poziţia corespunzătoare
locului ales;
• -pregăteşte locul puncţiei,dezinfectează locul,serveşte medicului seringa
încărcată cu anestezic;
• -menţine pacientul în poziţia dată;
• -serveşte mănuşile chirurgicale medicului,dezinfectează locul puncţiei;
• -serveşte instrumentarul medicului ce efectuează puncţia;
• -supraveghează permanent faciesul,respiraţia,starea generală a bolnavului;
• -recoltează în eprubete lichidul de ascită;serveşte medicului tubul
prelungitor al canulei trocarului(pentru evacuare);
• -supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector;
• -supraveghează pacientul;schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe
scurgerea lichidului;
• -după terminarea puncţiei ingrijeşte locul puncţiei(pansament steril) şi
bandajează abdomenul cu cearşaful .
 Îngrijirea ulterioară a pacientului:

• -se aşază comod în pat, astfel ca locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita
presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în continuare;
• -după 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns în jurul abdomenului;
• -se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează;
• -se monitorizează pulsul, tensiunea arterială, se notează valorile înregistrate în
primele 24 de ore
• -pansamentul se schimbă, respectând măsurile de asepsie.

 
Pregătirea produsului pentru examinare:

• Examenul macroscopic constă în:

- măsurarea cantităţii de lichid,apecierea aspectului, determinarea densităţii;
• Reacţia Rivalta(diagnosticul
Rivalta( diferențial al exsudatelor inflamatorii, bazată pe
precipitarea *fibrinei, care se găseste în exsudate din abundență, spre deosebire
de lichidele neinflamatorii, transsudate, care nu o conțin;
lichidul devine tulbure în cazul în care este un exsudat) ;
Examenul citologic, bacteriologic, biochimic = eprubetele cu li­chid,
etichetate, se trimit la laborator.

Reorgani­zarea:
-selectarea deşeurilor rezultate conform P.U.
-Notarea puncţiei în foaia de observaţie(se notează cantitatea de lichid evacuat,
data, ora, numele persoanei care a executat puncţia);
-se notează circumferinţa abdominală înainte şi după eva­cuarea lichidului.
 Incidentele paracentezei :
> imposibilitatea pătrunderii trocarului (se incizează tegumentul cu vârful bisturiului )
> puncție negativă, prin obstrucția acului cu fragmente tisulare (se introduce xilină sau ser fiziologic
pentru dezobstruare sau se repetă puncția în alt loc) sau alegerea eronata a locului de puncție;
> oprirea scugerii lichidului peritoneal denotă obstrucția acului cu un franjur epiploic sau cu
membrane fibrinoase (se va încerca minima mobilizare a acului sau repetarea puncției) 

Accidentele paracentezei:
-hemoragie digestivă sau intraperitoneală manifestată prin hematemeză,melenă,
-lezarea viscerelor cavitare (anse intestinale,vezica urinară),
-lezarea splinei la pacienții cu splenomegalie importantă- necesită hemostază chirurgicală;
-lezarea ficatului la pacienții cu hepatomegalie importantă, când puncția se practică în
fosa iliacă dreaptă;
-persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid=fistule
lichid= parietale la locul
puncției;
-supurații locale (apărute ca urmare a nerespectării măsurilor de asepsie și antisepsie);
-colaps vascular=> sincopa (reflexul vagal sincopal poate apărea datorită înțepării
peritoneului sau evacuării prea rapide a unei cantitatăți mari de lichid=> se va practica
resuscitarea cardiorespiratorie.
Biopsia hepatică:
- constă în recoltarea de ţesut hepatic pentru examen histologic,
- se efectuează cu anestezie locală sau generală,
- poate duce la confirmarea diagnosticului de hepatită cronică sau
ciroză. Necesită respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie.
Intervenţii nursing:
- se informează pacientul în ce constă tehnica, de ce este necesară,
unde se desfăşoară, cât durează,
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea cu 4 ore înaintea
testului,
- aşezarea pacientului în decubit lateral stâng,
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare efectuării
tehnicii,
- după tehnică este necesar repaus la pat 12-24 ore timp în care se
va observa locul puncţiei, monitorizarea funcţiilor vitale frecvent şi
cu regularitate. Este importantă supravegherea atentă a
pacientului pentru a sesiza orice manifestare apărută (durere,
alterarea stării generale, alterarea respiraţiei) şi care trebuie
raportată medicului. Pe perioada repausului pacientul va fi ajutat
în satisfacerea nevoilor de igienă personală.
 Examene endoscopice: esofagoscopie,
gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie
Examenele endoscopice:
- se efectuează cu endoscop (esofagoscop,
gastrofibroscop, rectoscop, colonoscop),
- permite vizualizarea directă a mucoasei tubului
digestiv pentru diagnos-ticarea afecţiunilor inflamatorii,
ulcerative, tumori, polipi şi pentru obţinerea de
specimene biopsice.
 Intervenţii nursing:
• pentru esofago-gastroscopie:
- se explică pacientului etapele efectuării tehnicii, locul unde
se efectuează, durata,
- se anunţă să nu mănânce, să nu fumeze în seara
precedentă şi în dimineaţa examenului,
- se avertizează pacientul că nu are voie să mănânce şi să
bea timp de 6 ore după tehnică deoarece anestezia locală a
faringelui, determină deglutiţie cu dificultate,
- pacientul căruia i s-a prelevat biopsia este atenţionat să nu
consume lichide fierbinţi,
- se monitorizează funcţiile vitale timp de 12 ore după
tehnică.

• pentru colonoscopie şi rectoscopie:

- explicarea tehnicii,
- cu o zi înainte regim hidric,
- în seara precedentă şi înaintea examinării cu 2-3 ore se
efectuează câte 2 clisme evacuatoare.
 Examene radiologice
Radiografia abdominală:
- permite detectarea tumorilor, acumulării de
gaze, afecţiunilor abdominale,
- nu necesită pregătiri speciale sau îngrijiri
posttehnică.
Radiografia cu substanţă de contrast:
a) examenul cu sulfat de bariu - permite detectarea
stenozelor esofagiene, ulcere, tumori, polipi, diverticuli,
hernie hiatală, tulburări ale motilităţii.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii, scopul şi locul unde se
desfăşoară,
- se anunţă pacientul să nu mănânce, să nu fumeze
în dimineaţa examenului,
- cu 1-2 zile înainte va consuma alimente uşor
digerabile, neflatulente,
 - la indicaţia medicului în seara precedentă se
efectuează o clismă evacuatoare,
- se conduce pacientul la serviciul de
radiologie,
- se prepară suspensia de bariu (150 grame
sulfat de bariu se amestecă cu 200-300 ml apă
până la obţinerea unei paste omogene),
- sulfatul de bariu se administrează pe cale
orală,
- la indicaţia medicului pacientul este readus
la serviciul de radiologie după 2, 8, 24 ore pentru
a se urmări sub ecran evacuarea stomacului,
umplerea intestinului subţire şi a colonului,
- după 2 ore de la începutul examinării
pacientul poate mânca.
b) colangiografia - constă în radiografierea căilor
biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţă de
contrast administrată pe cale i.v.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- efectuarea testării la Pobilan (injectare i.v.
a unui ml de substanţă şi supravegherea
pacientului pentru a sesiza apariţia semnelor de
hipersensibilitate la iod (roşeaţă şi edem al
feţei, cefalee, dispnee, greaţă, vărsături),
- dacă nu apar aceste semne se
administrează substanţa de contrast i.v. după
care se efectuează radiografiile.
c) tomografia computerizată - utilizată pentru diferenţierea icterului
obstructiv de cel neobstructiv, identificarea abcesului, chisturi,
hematoamele, tumorilor şi pentru diagnosticul pancreatitei.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu mănânce, să nu bea după miezul
nopţii înainte de efectuarea testului,
- este rugat să stea relaxat, să respire normal,
- la indicaţia medicului se administrează substanţa de contrast
i.v. şi se roagă pacientul să sesizeze imediat apariţia unor semne
ca: greaţă, vărsături, cefalee.
d) ecografia abdominală - este o metodă neinvazivă care
permite explorarea ficatului, veziculei biliare, pancreas,
splină, rinichi, vezică urinară, prostată, uter, anexe,
spaţiul retroperitoneal.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu mănânce în dimineaţa
examinării, să consume lichide mai ales când se doreşte
examinarea sferei genitale.
 ALTERAREA ELIMINĂRII
INTESTINALE – CONSTIPAŢIA

• Factori etilogici
• Factori favorizanţi
• Caracteristici
• Obiective
• Intervenţii nursing
Este legată de:
- schimbări în stilul de viaţă,
- imobilitate,
- defecaţie dureroasă.

FACTORI ETIOLOGICI:
• malnutriţia,
• traumatisme vertebrale,
• efecte secundare ale medicamentelor (antiacide, fier, bariu, calciu,
anticolinergice, anestezice, narcotice),
• afecţiuni endocrine (anorexia nervoasă, obezitate, hipotiroidism),
• ileus,
• durere la defecaţie (hemoroizi, afecţiuni anale),
• scăderea peristaltismului legat de hipoxie (cardiacă, pulmonară),
• megacolon.
FACTORI FAVORIZANŢI:
• imobilitate,
• graviditate,
• stres,
• sedentarism,
• absenţa intimităţii,
• alimentaţie inadecvată,
• deshidratare,
• utilizarea frecventă a laxativelor,
• frica de durere la defecaţie.
CARACTERISTICI:
• scaune dure,
• scăderea zgomotelor ntestinale,
• eliminarea scaunului la 3 - 4 zile,
• senzaţie de presiune la nivelul rectului,
• durere la defecaţie.
OBIECTIVE:
• promovarea unei alimentaţii echilibrate şi a
unui regim de viaţă care să faciliteze o funcţie
intestinală adecvată,
• reducerea simptomelor prezente.
INTERVENŢII NURSING:

• identificarea factorilor cauzali (stres, sedentarism, spitalizare, abuz

de laxative, etc),
• promovarea măsurilor corective:
 asigurarea eliminării regulate (stimularea defecaţiei,
folosirea bazinetului, asigurarea poziţiei care să faciliteze
eliminarea, asigurarea intimităţii, stabilirea unui orar de
eliminare);
 exerciţii adecvate (efectuarea regulată de exerciţii fizice în
special cele menite să tonifice musculatura abdominală).
• eliminarea sau diminuarea factorilor cauzali:
 în cazul efectelor secundare a medicamentelor:
- administrarea de laxative uşoare după administrarea
orală de sulfat de bariu,
- eliminarea din tratament a antiacidelor care pot duce
la constipaţie,
- încurajarea mobilizării precoce cu ajutor dacă este
necesar, pentru a contracara efectele anestezicelor,
- evaluarea eliminării intestinale în cazul administrării
de narcotice (morfină, codeină) şi informarea
medicului asupra dificultăţilor legate de defecare.
  în cazul abuzului de laxative:
- aprecierea tipului, cantităţii de laxative utilizate,
- explicarea efectelor abuzului de laxative asupra intestinului
(scăderea peristaltismului şi a tonusului muscular),
- descurajarea consumului de laxative fără prescripţie
medicală,
- încurajarea utilizării altor măsuri (dietă, ingestie de lichide,
exerciţii, stabilirea unui orar regulat de eliminare),
- dacă alte măsuri sunt ineficiente se poate administra
temporar laxative uşoare.
 în cazul stresului:
- tehnici de relaxare.
 în cazul ingestiei inadecvate de lichide:
- încurajarea pacientului să consume o cantitate
corespunzătoare de lichide în funcţie de necesităţile
organismului.
• educaţia pacientului: explicarea legăturii între modul de viaţă şi
constipaţie.
Intervenţii nursing legate de imobilitate:

- evaluarea factorilor cauzali ai imobilităţii (traumatisme, afecţiuni acute

sau cronice, intervenţii chirurgicale, etc)
- promovarea măsurilor corective:
 alimentaţie echilibrată (fructe, cereale, legume); se discută cu
pacientul despre preferinţele alimentare şi eventualele alimente care nu
sunt tolerate sau produc alergii,
 ingestie adecvată de lichide (2000 ml/zi) în funcţie de preferinţe,
 stabilirea unui orar regulat de eliminare.
- eliminarea factorilor cauzali:
 în cazul fecalomului:
- tuşeu rectal,
- clismă.
 în constipaţia severă:
- supozitoare cu glicerină sau alte medicamente prescrise de
medic.
- educaţia sanitară
- explicarea intervenţiilor de prevenire a constipaţiei (dietă, exerciţii).
 Intervenţii nursing legate de durere la
defecare:
- evaluarea factorilor cauzali (hemoroizi, fisuri anale, abcese
anorectale, etc),
- reducerea durerii rectale dacă este posibil şi instruirea
pacientului privind măsurile corective:
 creşterea ingestiei de lichide,
 creşterea aportului de alimente care conţin fibre vegetale,
 exerciţii fizice zilnic,
 aplicarea blândă a unui lubrifiant la nivelul anusului pentru
reducerea durerii,
 aplicarea compreselor umede în regiunea anală pentru a
preveni uscarea şi descuamarea pielii,
 băi calde.
- educaţia pacientului:
 învăţarea metodelor de prevenire a presiunii rectale care
contribuie la apariţia hemoroizilor,
 evitarea sedentarismului,
 alimentaţie corespunzătoare.
 ALTERAREA ELIMINĂRII
INTESTINALE - DIAREE

• Factori etilogici
• Factori favorizanţi
• Caracteristici
• Obiective
• Intervenţii nursing
Este legată de efectele secundare ale unui
proces infecţios sau inflamator.

FACTORI ETIOLOGICI:
• afecţiuni digestive şi sindroame de malabsorbţie
(gastrite, ulcer, diverticuli, colite ulcerative, intoleranţă
la lactoză, colon spastic, intestin iritabil),
• afecţiuni endocrine şi metabolice (diabet zaharat, boala
Addison),
• procese infecţioase (dizenterie, holeră, malarie, febră
tifoidă),
• cancer,
• uremie,
• tuberculoză,
• intervenţii chirurgicale pe intestin.
FACTORI FAVORIZANŢI:
• stres, anxietate,
• alimente iritabile,
• apă infestată,
• creşterea consumului de cofeină,
• chimioterapie,
• efecte secundare ale medicamentelor (antiacide, laxative,
antibiotice, preparate cu hormoni tiroidieni).
CARACTERISTICI:
• scaune moi, apoase, volum crescut,
• creşterea frecvenţei eliminărilor,
• crampe abdominale,
• zgomote intestinale mai intense.
OBIECTIVE:
• eliminarea manifestărilor clinice,
• menţinerea echilibrului hidroelectrolitic,
• ameliorarea iritaţiei perianale,
• asigurarea unui aport nutriţional adecvat.
 Intervenţii nursing:

• evaluarea factorilor cauzali (alimente alergice, dietă

corespunzătoare),
• eliminarea sau reducerea factorilor cauzali,
• asigurarea unei diete adecvate:
 dietă hidrică 24-48 ore,
 treptat se introduc alte alimente în funcţie de toleranţa
digestivă (carne slabă fiartă, brânză de vaci, supă de
legume, făinoase),
 după 4 - 5 zile alimentaţie naturală cu restricţie de lapte,
dulciuri concentrate, grăsimi, conserve, condimente),
 încurajarea ingestiei de lichide (cu conţinut bogat de sodiu
şi
potasiu),
 evitarea consumului de lichide foarte reci sau fierbinţi.
• examen de laborator - coprocultură
• asigurarea igienei personale a pacientului (în special a
regiunii perianale)
• suport psihic al pacientului
• asigurarea condiţiilor optime de eliminare (bazinet)
concomitent cu asigurarea intimităţii
• educaţia pacientului:
 explicarea intervenţiilor necesare în cazul unor
viitoare episoade diareice,
 explicarea efectelor diareei asupra echilibrului
hidroelectrolitic,
 explicarea tehnicilor de reducere a stresului,
 explicarea intervenţiilor de ameliorare a
simptomelor.
VĂ MULȚUMESC !