Materiale Ceramice Utilizate in

Substitutia Osoasă

Studiu de caz: Hidroxiapatita

Biometariale
Generalităţi

 Formula chimică: Ca10(PO4)6(OH)2

 Proprietati fizice: Hidroxiapatita pură este o
substanta albă; apatitele naturale pot avea
diverse nuante: maro, galben sau verde.
 Sare fină; la temperaturi inalte(>900 Grade
Celsius) poate lua forma Cristalină
 Raportul Ca/P poate varia intre anumite limite
(functie de temperatura, prezenta apei sau a
impuritatilor)
 Se gaseste atat in stare naturală (oase, dinti),
dar se poate obtine si pe cale sintetică
(proprietăţi fizice si mecanice asemanatoare)
Proprietăţi mecanice
 Porozitate (%): 0,1 – 3,0
 Densitate Teoretică (g/cm3): 3,05-3,15
 Rezistenţa Compresiune (MPa): 350-450
 Rezistenţa Rupere (MPa): 38-48
 Rezistenţa Inconvoiere (MPa): 100-120
 Hidroxiapatita policristalizată are un modul de
elasticitate -E relativ ridicat: 40-117 GPa (HA
Sintetica), deci este un produs rigid, ne-elastic.
Utilizări
 Hidroxiapatita (HAp) este o ceramică pe bază de fosfat de
calciu, folosită de peste 20 de ani în medicină şi
stomatologie. Hidroxiapatita preparată comercial
este biocompatibilă, iar biodegradabilitatea este absentă
sau limitată. Degradarea hidroxiapatitei poate fi controlată
prin variaţia structurii chimice. Fosfatul tricalcic se
degradează mult mai repede decât hidroxiapatita.

 Hidroxiapatita naturală constituie partea mineralizată

anorganică a oaselor şi poate exista în structura
acestora în proporţie de până la 65%.

 HAp are o importanta deosibită pentru ingineria tesutului

osos deoarece structura sa este identica cu cea a
oaselor si a dintilor.
Utilizări
 În prezent, HA este larg utilizată pentru fabricarea
implanturilor osoase din chirurgia ortopedică şi din
stomatologie
 Cea mai importantă caracteristică a HA ca biomaterial este
excelenta sa biocompatibilitate cu ţesutul osos care se
manifestă în realizarea de legături chimice directe cu ţesutul
osos viu
 Sinteza hidroxiapatitei la scară industrială a permis obţinerea
unei pulberi de HA de 98% puritate, impurităţile fiind
constituite din atomi şi molecule care, conform analizei
chimice, nu sunt toxice pentru organism.
 Pulberea obţinută industrial a fost utilizată în chirurgie încă
din 1920 în scopul promovării consolidării osoase
HAp poroasă; Hap densă
 Cercetările în domeniul ingineriei ţesutului osos arată că
proprietăţile structurale ale HAp poroase îi conferă
acesteia un grad mai bun de resorbabilitate şi o mai
bună osteoconductivitate faţă de HA densă, şi o
recomandă ca un bun substituent osos pentru chirurgia
ortopedică implantologică

 HA poroasă cu pori cilindrici se dovedeşte a fi un bun

substituent osos datorită rezistenţei sale, a proprietăţilor
bune osteoconductive pe care le are şi datorită uşurinţei
cu care poate fi controlată forma porilor.
HAp poroasă; Hap densă
 HA poroasă, deşi are o rezistenţă la compresiune foarte
mică iniţial este recomandată ca un bun substituent osos
datorită bunei sale osteoconductivităţi şi a înlocuirii sale
de către osul gazdă.
 Proprietăţile structurale ale HA poroase îi conferă
acesteia un grad mai bun de resorbabilitate şi o mai
bună osteoconductivitate faţă de HA densă, şi o
recomandă ca un bun substituent osos pentru chirurgia
ortopedică implantologică. Pentru a induce creşterea şi
dezvoltarea osului în interiorul implantului este necesar
ca dimensiunea porilor să depăşească un anumit prag
minim, stabilit experimental ca fiind de 100m.
 HA poate fi folosită ca strat de acoperire pentru
protezele metalice. Endoprotezele din metal neacoperite
cu HA au o bună rezistenţă mecanică, dar sunt puţin
osteoconductive şi neresorbabile.
Comportarea HAp la incălzire
 HAp poate fi total sau parţial deshidratată, cu pierderea
corespunzătoare a greutăţii sale.

 Reacţia de deshidratare este slab reversibilă:

Ca10(PO4)6(OH)2 850-1050 oC
Ca10(PO4)6(OH)2-2xOx + xH2O

 Echilibrul reactiei poate fi usor influentat in functie de

presiunea vaporilor de apa. Dacă se adaugă vapori de
apă echilibrul se deplasează spre stânga cu formarea
de hidroxiapatită, până la circa 1100 Gr Celsius. În
condiţii de desfăşurare a reacţiei de încălzire sub vid,
aceasta se deplasează spre dreapta- cu formare de
oxihidroxiapatită, apa fiind eliminată din sistem.
Comportarea HAp la incălzire
 Reacţiile de echilibru prezentate mai sus se desfăşoară
numai în domeniul de temperatură cuprins între 850 şi
1050 Gr C.

 La temperaturi mai scăzute de 800 Gr C apar fenomene

de rehidratare.

 Dacă încălzirea trece de 1050 Gr C, hidroxiapatita se

descompune în fosfaţi de calciu (Ca3(PO4)2, Ca4P2O9).

 Studiile făcute pe fosfaţi, privind comportarea la

încălzire, au arătat că aceştia îşi menţin structura de
apatită până la temperatura de 650 Gr C, fără a forma
faze suplimentare. Peste 650 Gr C se formează apatite
cu deficit de calciu.
Comportarea apatitelor in medii umede
 Apatitele în general au o slabă solubilitate în soluţii
apoase (Mediul tisular).
 Valoarea redusă a solubilităţii apatitelor este deosebit de
benefică pentru utilizările lor în contact cu ţesutul viu
(Grad ridicat de stabilitate chimica).
 Solubilitatea hidroxiapatitei este puternic influenţată de
valoarea pH-ului soluţiei şi este invers proporţională cu
creşterea pH-ului.
Alti factori:

 Gradul de agitare a soluţiei

 Defectele de structură ca impurităţi (ex: o structura
cristalina este mult mai stabila in timp)
 Prezenţa unor ioni sau grupări ionice străine în structura
apatitei reduce solubilitatea în soluţii aproape neutre.
Concluzii
 HAp este cea mai importantă dintre apatite cu
vaste aplicatii tehnice si medicale

 Biomaterial cu posibilitati largi de utilizare in

domeniul medical (bun substituent osos pentru
chirurgia ortopedică implantologică)

 Substantă bio-compatibilă (bun raspuns

biologic in vivo)
Bibliografie
 Chiriţă M.,Pop G., MATERIALE BIOCERAMICE,
Ed.Tehnopress, IASI, 2003
 Chiriţă M., Biopolimeri şi compozite naturale,
Colecţia BIOINGINERIE MEDICALĂ NR.1,
Ed.Tehnică-Info, Chişinău, 2001
 Resurse Online
(http://en.wikipedia.org/wiki/Hydroxyapatite)