Scurt istoric

 secolul XIX – 62 cărți pe tematica alegerii carierei;

 primul program de ghidare vocațională în SUA– San Francisco, 1888
– Cogswell High School
 rădăcinile teoriei în domeniul dezvoltării carierei – Frank Parsons,
1909 – schema alegerii cu succes a unei cariere:

“In the wise choice of a vocation there are three broad factors: (1) a
clear understanding of yourself, your aptitudes, abilities, interests,
ambitions, resources, limitations, and knowledge of their causes; (2)
a knowledge of the requirements, conditions of success, advantages
and disadvantages, compensation, opportunities, and prospects in
different lines of work; (3) true reasoning on the relations of these
two groups of facts.” (Parsons cit. în Brown, 2002: 3)
Teorii ale dezvoltării carierei
A. Teoriile psihologice
o Parsons (1909) – angajarea activă în alegerea carierei
satisfacție mai mare a individului față de carieră, scăderea costurilor
pentru angajatori și creșterea eficienței pentru angajați;
o prima parte a sec. XX – practicienii în consiliere în carieră: accent pe
înțelegerea locului de muncă de către indivizi (Brown în Brown,
2002: 4)
o Interes pentru trăsăturile de personalitate, valori, interese, concepția
despre sine ca determinanți pentru alegerea unei anumite cariere;
o Interes pentru gradul de ”potrivire” dintre persoană și loc de muncă
(potrivire mai mare satisfacție mai mare în muncă și o
tendință mai scăzută de a schimba locurile de muncă de-a lungul
carierei) (Kirkpatrick Johnson, Mortimer în Brown, 2002: 38-39)
o Prezent: interes și pentru influențele și constrângerile mediului social
asupra individului;
B. Teoriile sociologice ale dezvoltării carierei

o interes pentru alegerea și dezvoltarea carierei prin prisma

consecințelor pentru mobilitatea și inegalitatea socioeconomică;
o ocupația – rol determinant în ceea ce privește statutul unei persoane
în comunitate, venituri, bunăstare, stil de viață;
o interes inițial: mecanismele mobilității intergeneraționale (procesul
de stratificare);
o Studierea dimensiunii verticale a alegerii unei ocupații – prestigiul
(motiv: legată de poziționarea ulterioară în ierarhia socio-economică);
o În general, modul în care poziția într-o anumită structură socială,
definită de ocupația părinților, educație, venit, gen, rasă sau
etnicitate influențează diversele orientări față de muncă
o Prezent: includerea în studiu și a elementelor psihologice: valori
legate de ocupație, preferința pentru recompense
interioare/exterioare, etica muncii specifică etc. (Kirkpatrick Johnson,
Mortimer în Brown, 2002: 38-40)
C. Teoriile dezvoltării și postmoderne ale carierei
C1: Teoria circumscrierii, a compromisului și a construirii sinelui – Linda S.
Gottfredson
 circumscriere – îngustarea câmpului ocupațional luat în calcul de un individ;

 compromis – eliminarea preferințelor ocupaționale în favoarea unora mai

puțin compatibile;
 circumscrierea și compromisul încep din copilăria timpurie;
 rolul genului și a diferențelor de clasă în DC (accent: obstacole);
 accent pe modul în care funcționează diferențele în interiorul aceluiași grup
(De ce indivizii care trăiesc în aceleași circumstanțe tind să aibă aspirații și
rezultate diferite în implementarea sinelui dorit?)
 Răspunsuri:
 Sacrificarea ”sinelui intern unic” pentru a îndeplini expectanțele legate de
prestigiul locului de muncă (valorizarea socială a unei ocupații) sau de
adecvarea acestuia în funcție de gen;
 Scopul teoriei: prevenția sau schimbarea constrângerilor nedorite în
dezvoltarea timpurie a carierei cu scopul unei mai bune potriviri între
individ și locul de muncă;
I. Dezvoltarea carierei (DC) din perspectivă organizațională

DC – folosit interschimbabil cu MC (managementul carierei)

Acțiuni organizaționale
 Oferirea posibilității de creștere/dezvoltare;

 Îmbogățirea continuă a experienței

 Exprimarea aprecierii

 Contracararea stresului

 Încurajarea participării în luarea deciziilor și a dezvoltării de

relații între niveluri ierarhice diferite (Ross apud Kroth,
Christensen, 2009:3)
Intervenții de dezvoltare a carierei
Planificarea succesiunii
Afișarea posturilor sau notificări ale posturile vacante
interne
Centre de dezvoltare

Planuri de dezvoltare personală

Workshop-uri și seminarii în domeniul carierei

Consiliere în carieră

Coaching, mentorat

Networking,

Proiecte, traininguri etc. (Jackson, 2000: 33)

Direcții (căi) ale carierei
Elemente componente:
 Listă secvențială de poziții și roluri (ex.: diagramă – poziția/rolul =
nod/intersecție)
 Calificări necesare/recomandate pentru fiecare poziție/rol;

 Experiențe de dezvoltare profesională necesare fiecărei

poziții/etapă a carierei (traininguri, sarcini specifice etc.);
 Informații despre competențele cerute/dezvoltate prin fiecare
calificare/experiență pentru fiecare stadiu al carierei;
informații despre perspectiva organizațională asupra factorilor care
asigură succesul în carieră (ex: aprofundarea expertizei sau lărgirea
expertizei, tipurile și pattern-urile de mișcare în organizație care
generează succes pe termen lung în carieră: mișcare
orizontală/verticală etc.) (Carter, Cook & Dorsey, 2009:4)
Metode și surse de construire a căilor de carieră
 Surse:
 Despre trecut: baze de date ale departamentului de HR, interviuri,
focus-group-uri (ex.: procentul personalului situat pe un anumit
nivel organizațional, procentul personalului promovat pe un anumit
nivel, procentul oamenilor care ocupă o anumită poziție, într-un
anumit departament etc.) etc.
 Despre prezent: de la angajații curenți: interviuri, focus-group-uri,
anchete, chestionare (ex.: competențe, experiențe, calificări,
intenții de carieră etc.)
 Despre viitor: informații despre strategia organizației, strategia de
RU (dacă există) și implicațiile pentru diferitele posturi (Carter, Cook
& Dorsey, 2009: 34-38)
TEMĂ DE REFLECȚIE
Pornind de la cele discutate mai sus, propuneți cel puțin 3
metode de construire a căilor de carieră pentru o
organizație cunoscută (porniți de la descrierea organizației
și a structurii organizatorice a acesteia).
II. Dezvoltarea carierei din punct de vedere individual

DC – proces de învățare și dezvoltare care se produce de-a lungul vieții

unui individ (McDaniels & Gysbers apud Turner & Lapan in Brown &
Lent (eds.), 2005: 417)
 început: copilărie

Scop al DC în copilărie și adolescență:

 dezvoltarea de abilități care să le permită crearea de structuri de

viață satisfăcătoare;
dezvoltarea unor abordări mai adaptative, proactive a situației
prezente și a potențialului viitor sine profesional;
Condiții (vezi scopul menționat în slide-ul anterior)

 Dezvoltarea unor expectanțe pozitive legate de auto-eficacitatea

percepută în carieră și a unor stiluri atribuționale pozitive
 Formarea unei identități vocaționale (prin explorarea auto-
direcționată a carierei, planificare, stabilirea unor obiective
educaționale și de carieră, angajament în îndeplinirea acestor
obiective etc.)
 Dobândirea unor abilități și comportamente sociale, prosociale și de
disponibilitate față de muncă;
 Înțelegerea sinelui, a lumii muncii și a potrivirii dintre cele două;
 Dezvoltarea unor interese vocaționale proprii;
 Dobândirea capacității de realizare academică și auto-reglare a
învățării (Turner & Lapan in Brown & Lent (eds.), 2005: 418)
 Referinţe bibliografice

1. Jackson, T., Career Development, Short Run Press, Exeter, 2000

2. Kroth, M., Christensen M., Career Development Basics, ASTD Press, USA, 2009
3. Carter, G.-W., Cook, C.-W., Dorsey D.-W., Career Paths. Charting Courses to Success
for Organizations and Their Employees, Wiley-Blackwell, Malden USA, 2009.